Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

„Curva“ Pacepa – afacerea trădării (XI)

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foştilor colegi ai adjunctului şefului Departamentului de Informaţii Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceauşescu. Pe parcursul acestei luni, când s-au împlinit 30 de ani de la momentul „rebrănduirii“ lui Pacepa, publicaţia noastră trece în revistă elemente şi date inedite ale „dosarului Pacepa“, cu concursul Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe şi al redactorilor revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociaţiei. Menţionez că titlul acestui extins material dedicat celui supranumit „Curva Pacepa“ este inspirat de o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinând unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder, veteran al jurnalismului american de elită, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush.
În episoadele următoare, istoricul şi cercetătorul Arhivelor CNSAS, dr. Liviu Ţăranu, oferă perspectiva unui investigator scufundat în documentele Securităţii, autor al volumului „Ion Mihai Pacepa în dosarele Securităţii 1978-1980“, lucrare ce cuprinde 132 de documente preluate din dosarul anchetei, coordonate la vremea aceea de generalul Iulian Vlad. Materialul face parte din selecţia „Dosarului Pacepa“, realizată de redactorii revistei de specialitate „Periscop“, editată de membrii Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe.
George Roncea

„Impactul trădării a fost exagerat“

O suită întreagă de lucrări memorialistice pe tema Pacepa, cât şi lucrarea pe acest subiect a lui Mihai Pelin exagerează, în opinia noastră, impactul pe care l-a avut trădarea generalului Ion Mihai Pacepa, nu numai asupra regimului politic, cât mai ales asupra spionajului românesc.
Fără îndoială, pagubele au fost numeroase, mai ales prin divulgarea unor nume de ofiţeri şi a unei importante părţi a reţelei informative a acestora. Dar toate acestea nu au însemnat decesul spionajului românesc, care a fost comparat în urma acestei defectări cu o navă avariată aflată în derivă, căreia, după încheierea cercetărilor, i-a fost stabilit un alt nucleu de conducere cu sarcini care erau în multe locuri similare celor din timpul duetului Nicolae Doicaru-Ion Mihai Pacepa.
Aparatul rebotezatului Centru de Informaţii Externe – CIE – a fost redimensionat, au fost revizuite planurile de acţiune şi de căutare a informaţiilor în aşa fel încât s-a putut verifica cât a deconspirat Ion Mihai Pacepa. Cel care a pus din nou pe linia de plutire spionajul românesc, Nicolae Pleşiţă, insistă în pledoariile sale publice că toate costurile acestui proces au fost „mult mai mici“ decât au apreciat cei din Comisia de anchetă sau decât susţin Mihai Pelin şi alţi autori care au scris despre evenimentul din vara anului 1978.
Daunele provocate spionajului românesc de Comisia de anchetă condusă de Tudor Postelnicu şi de plasarea în structurile de comandă ale spionajului a unor activişti de partid au provocat, aşa cum am mai precizat, mult mai multe pagube decât fuga lui Ion Mihai Pacepa sau decât cutremurul de pământ din anul precedent. Decizia lui Nicolae Ceauşescu de a instala activişti de partid fideli în principalele funcţii din structurile de informaţii şi contrainformaţii urmărea să prevină producerea unui nou act de acest gen. Ea a condus însă, în bună măsură, la deprofesionalizarea aparatului.
După cum reiese din parcursul instituţional al CIE în anii ’80, impactul defectării adjunctului şefului DIE a fost treptat amortizat, misiunile şi obiectivele acestui organism rămânând, însă, aceleaşi până în 1989, cu schimbările de cadre care s-au dovedit necesare. Ca şi DIE, cadrele CIE au fost angrenate în rezolvarea unor probleme de competenţa altor ministere (încheieri de contracte economice, participarea la tranzacţii comerciale, procurarea de aparatură tehnică, alte bunuri sau valori). Instituţia a ajuns astfel, ca şi în anii ’70, în situaţia de a face o adevărată concurenţă ministerelor de resort.

Armata a câştigat poziţii în faţa Securităţii în urma defectării lui Pacepa

În schimb, pentru regimul politic, îndeosebi pentru Nicolae Ceauşescu, acest eveniment nu a făcut decât să-i mărească neîncrederea în MI, în general, şi în Securitate, în particular. De altfel, o suită de alte evenimente, precum trecerea frauduloasă a frontierei, au determinat trecerea unor sarcini de la MI la Ministerul Apărării Naţionale, dictatorul de la Bucureşti manifestând o tot mai mare preferinţă pentru serviciile Armatei. Tensiunea şi suspiciunea între „conducerea superioară“ şi cea mai mare parte a conducerii MI au crescut în intensitate după momentul iulie 1978, Nicolae Ceauşescu punând în fruntea acestui minister, aşa după cum s-a menţionat, activişti cu state vechi, care se dovediseră loiali de-a lungul timpului, dar care nu aveau deloc experienţa muncii de informaţii.
Documentele existente în arhiva CNSAS sunt rezultate în urma anchetei făcute de comisia din cadrul MI înfiinţată pentru elucidarea contextului şi urmărilor fugii generalului Ion Mihai Pacepa. Ele conţin detalii despre fizionomia morală, respectiv părţile negative ale activităţii unor ofiţeri şi generali din conducerea DIE, concretizate în acţiuni de înşelăciune, corupţie, uz de fals, evaziune fiscală etc.

Minciună, corupţie şi oportunism la vârful spionajului românesc

Aceste aspecte sunt scoase în evidenţă, cu ostentaţie, pentru a explica parţial climatul de minciună, corupţie şi oportunism existent la vârful spionajului românesc din acea perioadă.
Literatura extrem de vastă care tratează istoria serviciilor secrete ne arată că unele dintre racilele amintite se regăsesc în fiecare serviciu de informaţii, în proporţii diverse. De aceea credem că nu trebuie să acceptăm în totalitate „adevărul“ acestor documente, multe dintre rapoartele şi declaraţiile semnate de ofiţerii anchetaţi fiind date sub imperiul fricii, al suspiciunii şi neîncrederii. Atmosfera în care au fost redactate cele mai multe dintre aceste documente a fost una de teroare.
Comisia de anchetă formată din ofiţeri cu experienţă avea menirea de a identifica, între altele, eventuale reţele de spionaj sau agenţi de legătură pe care generalul Ion Mihai Pacepa i-ar fi avut. Se credea, în acel moment, că era vorba de o conspiraţie generală, la care luaseră parte numeroşi ofiţeri superiori din fruntea spionajului românesc. De aceea, declaraţiile şi rapoartele au fost făcute sub semnul neîncrederii, au fost obţinute prin ameninţări şi prin diverse presiuni.
Trebuie luat în considerare că, dintre toate rapoartele semnate de ofiţerii anchetaţi, au fost reţinute de comisie doar acelea care cuprindeau aspecte negative ale activităţii DIE, concretizate în abateri şi ilegalităţi. Declaraţiile care nu au făcut referire la acest gen de aspecte au fost considerate ca fiind subiective şi au fost distruse. O parte dintre cei anchetaţi, neavând cunoştinţă despre aspecte negative din activitatea conducerii DIE, au căutat să satisfacă cererile comisiei de anchetă relatând fapte şi evenimente „auzite sau culese din bârfa colegilor“, unele fiind chiar imaginare. Toate acestea erau menite să explice climatul abuziv şi corupt care a făcut posibilă defectarea generalului Ion Mihai Pacepa.
Cauza fiind stabilită şi relevându-se trădătorul nu a lăsat în urmă o agentură, dosarul a fost clasat, fără ca o bună parte din informaţiile cuprinse aici sau nuclee informative să mai fie verificate.
La peste trei decenii de la eveniment, documentele existente la CNSAS oferă perspective noi asupra unei întregi categorii de probleme legate de politica externă a României şi calitatea clasei politice de la Bucureşti şi coboară până la relaţiile de familie existente între colegii generalului Ion Mihai Pacepa. Unele documente sunt o delectare, iar altele o provocare pentru spiritul critic al oricărui cercetător care se apleacă asupra acestui subiect. Dar dincolo de toate, ele prezintă o scenă (care trebuie cunoscută şi asumată) din marea dramă a României, sub auspiciile regimului comunist.
(va urma)
Foto: Aici, la etajul cu gratii, se aflau birourile agentilor sovietici Pacepa si Doicaru

• Share
• Tweet
• Pin
• Email