Victor Roncea Blog

“Boala mi-a oferit şansa de a trăi frumos…”

Preţuieşte foarte mult perioada în care mergea pe teren pentru a investiga un caz. Procesele care au urmat anchetelor sale sunt doar semne că a atins puncte nevralgice ale economiei subterane. Apoi, a servit cu aceeaşi onoare preabinele public, fiind un soi de picătură chinezească pe capul autorităţilor în fiecare dimineaţă la Antena 1 şi Antena 3. Astăzi, directoarea TVR este fericită că s-a vindecat de cumplita boală care a chinuit-o. Dana Deac îşi sărbătoreşte astăzi ziua de naştere. Jurnalul Naţional îi urează “La mulţi ani!”.

“În urmă cu doi ani, urarea «La mulţi ani!» îmi suna banal, ca o alarmă a trecerii timpului. În urmă cu un an, urarea «La mulţi ani!» era tot ceea ce îmi doream să aud, ca o promisiune. Anul acesta, «La mulţi ani!» mi se pare a fi un imn al libertăţii. Boala m-a eliberat, cancerul mi-a oferit, paradoxal, şansa de a trăi frumos, intens, profund. O zi pierdută pentru mine este o zi fără muzică şi fără prieteni.

ÎN SLUJBA PUBLICULUI
Trebuie să vă mărturisesc faptul că m-am desprins de trecutul meu de reporter de investigaţie şi de moderator atipic de matinale la Antena 1 şi Antena 3, pentru a mă pune în slujba binelui public, ca director al TVR 1. A fost o alegere donquijotescă pe care nu o regret.

În ultimul an am învăţat mai mult decât într-o viaţă. Am învăţat să nu judec oamenii pentru că judecarea ticăloşilor nu-i deticăloşeşte. Îi ignor pe toţi cei care fac rău, căci orice atenţie pe care le-o acorzi le sporeşte combustia, iar izolarea răului prin indiferenţă poate fi un bun exerciţiu de exorcizare.

NU MAI JUDEC OAMENII
Am învăţat să mă bucur de lucrurile simple, de o oră de alergare dimineaţa în jurul lacului, în Parcul Herăstrău, de muzica ascultată în fiecare seară de joi, la Ateneu, de iubirea nesofisticată a prietenilor, de înţelepciunea fiului meu. Am renunţat la orice top al realizărilor sau al dezamăgirilor. Dacă nu mai judec oamenii, firesc, nu sunt nici dezamăgită de ei.

Îmi doresc să cobor cât mai adânc în interiorul firii mele pentru a găsi puterea de a trăi frumos, simplu, făcând Binele. Această privire în interiorul nostru nu trebuie să fie o extravaganţă şi nici o ultimă soluţie. Ar fi ideal să avem înţelepciunea acestui demers necondiţionat, să nu lăsăm contextul să ne transforme în prizonierii lui.

De ziua mea îmi e tare dor de mama, de tihna după-amiezelor de vară, de torturile şi prăjiturile copilăriei mele. Cadoul pe care îl aştept mai are o vamă de trecut.”