Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

In 1989, aparea in Statele Unite, sub conducerea lui Dorin Tudoran, Agora, „revista alternativa de cultura”. Lucrau alaturi de Dorin Tudoran, Mihai Botez (redactor sef adjunct), Paul Goma, Michael Radu si Vladimir Tismaneanu (redactori). Din colegiul de redactie, mai faceau parte nume grele ale intelectualitatii est-europene aflate in exil (Eugène Ionesco, Matei Calinescu, Ioan Petre Culianu, Milovan Djilas, Francois Fejtö, Victor Frunza, Virgil Ierunca, Virgil Nemoianu), dar si politologi occidentali precum Alain Besancon, André Glucksmann, Jean-Francois Revel.
In numarul 2 din 1988, in paginile revistei a publicat, alaturi de Ion Vianu, Monica Lovinescu, Leszek Kolakowski, Ion Caraion si altii, si Geza Szöcs. Sub semnatura sa a aparut un articol cu un titlu grav: „Va fi razboi intre Romania si Ungaria ? Cateva reflectii”. Poetul nascut la Tg. Mures, traia in acea perioada in Elvetia, unde se stabilise din 1986.
„Va izbucni un razboi intre Romania si Ungaria, in viitorul previzibil ?”, isi incepea scriitorul consideratiile, istorisind si o gluma pusa pe seama presedintelui american Roosevelt. „Conform unei anecdote din epoca respectiva, gluma imposibil de verificat azi, se spune ca in 1941, cand intre Ungaria si Statele Unite se declarase razboiul in mod oficial, presedintele Roosevelt i-ar fi pus urmatoarele intrebari adjunctului Secretarului de stat american:
«-Are Ungaria vreo pretentie teritoriala de la noi ?
-Nici una, domnule presedinte.
-Atunci de la cine ?
-De la Romania, domnule presedinte.
-Asadar, Ungaria a declarat acum razboi si Romaniei ?
-O, nu, domnule presedinte. n acest razboi, Romania si Ungaria sunt aliate.»”
Etiopia Europei
Dupa introducerea hazoasa, Geza Szöcs schimba tonul, expunand cateva consideratii despre natura regimurilor comuniste roman si maghiar, puse fata in fata. „n prezent, Romania si Ungaria alcatuiesc cele mai diferite societati in cadrul Pactului de la Varsovia, scria Geza Szöcs. (…) In cadrul regiunii, Ungaria se bucura probabil de cel mai ridicat nivel de viata, in vreme ce Romania poate fi numita, si nu fara temei, Etiopia Europei. Politica economica a Ungariei poate fi considerata cea mai liberala din blocul est-european, in timp ce supracentralizarea infaptuita in Romania a dus la ruina aproape totala a economiei acestei tari. n Ungaria se inregistreaza, probabil, cele mai putine violari ale drepturilor umanitare, in vreme ce Romania constituie cel mai intunecat stat politist din lumea comunista, a carei societate este caracterizata si imbibata de un soi de stil narodnicist al National-Socialismului, cu stridente bizantine. Ungaria este o parte din nucleul de nadejde al Pactului de la Varsovia, in timp ce Romania constituie o membra mai superficiala a acestei aliante militare. Politica externa a Ungariei este de cele mai multe ori ca o servitoare credincioasa fata de stapana Sovietica, in timp ce Romania – asa cum subliniam mai inainte – pare a urma un curs mult mai independent. (…)
Dupa ce am insirat toti acesti factori de contrast, intrebarea ramane: Cum putem caracteriza aceste elemente ? Reprezinta ele cumva, in mod necesar, conflicte ori numai diferente intre cele doua tari ? Dar exista o sursa de tensiune intre cele doua state care poate fi considerata ca un conflict de interese ireconciliabil. E vorba de problema celor mai mult de doua milioane de maghiari care traiesc in Transilvania.”
Relaţii bilaterale viciate
In continuare, poetul ardelean trecea in revista, punctual, factorii care schimbasera, in opinia sa, natura relatiilor romano-maghiare.
„1. Primul motiv il constituie flagranta brutalitate cu care guvernul roman incearca deznationalizarea, asimilirea fortata si in caz contrar silirea minoritatilor nationale sa dispara din tara. Nu e vorba doar de maghiari, dar si de germani, sarbi si evrei. Desi, in acest moment, mai putin spectaculoasa decat prezenta campanie a guvernului bulgar de a scapa Bulgaria de minoritatea sa turca, eforturile regimului de la Bucuresti – combinate cu decenii de continua presiune administrativa, cu forta bruta indreptata impotriva celor nesupusi – nu sunt mai putin devastatoare. Rezultatul este amenintarea a milioane de oameni cu pierderea identitatii lor nationale; iar conditia acestor oameni se inrautateste zi dupa zi.
2. In plus, schimbarile din conducerea Ungariei au dus la inlocuirea cadrelor staliniste, al caror comportament era inca guvernat de adeziunea slugarnica la eronata interpretare a dogmei internationalismului socialist. Noua echipa are avantajul de-a fi in stare sa traga lectiile cuvenite din profundul esec de pana acum al politicii Ungariei fata de Romania.
3. Presiuni diverse resimtite de guvernul maghiar au determinat recent conducerea de la Budapesta sa-si schimbe atitudinea in privinta problemei minoritatii. Printre aceste presiuni s-au aflat:
a) Sporita rezistenta fata de opresiunea politica manifestata chiar de catre maghiari, atat in Slovacia, cat mai ales in Transilvania. Aceasta rezistenta s-a bucurat de o atentie internationala din ce in ce mai mare. (…)
b) Rezistenta minoritatilor maghiare a coincis cu cererile si eforturile maghiarilor din Occident, si a determinat sporirea credibilitatii, prestigiului si influentei acestor eforturi.
c) Esecurile din economia planificata a Ungariei au sporit probabilitatea unei stagnari ori a unui declin in standardul nivelului de trai, insotit de sporirea tensiunilor sociale.
Toti acesti factori au facut posibil ca guvernul maghiar sa treaca la un mare gest de implicare intr-o chestiune, care, la urma urmelor, nu putea fi privita doar ca principiu. Altfel spus, nu a existat nici un factor care sa constranga guvernul maghiar in a continua sa ignore stridentul sovinism antimaghiar care face astazi ravagii in Romania.
4. In sfarsit, ar trebui amintit, de asemenea, ca Ungaria si-a schimbat atitudinea fata de Romania dupa venirea lui Gorbaciov la putere. Tinand cont de asemenea circumstante este tentant sa tragi concluzia ca, conducerea de la Moscova (despre care se spune ca ar fi nemultumita ca Bucurestiul evita noile reforme sovietice), ar fi dat mana libera Ungariei sa treaca la noua sa politica fata de Romania. S-ar putea foarte bine ca in acest moment chiar sa existe o incordare a relatiilor sovieto-romane, fapt care-i impinge pe unii sa se intrebe: ceea ce face Moscova acum este doar sa tolereze noua, mai indrazneata politica externa maghiara, ori chiar a inspirat Moscova crearea acestei politici? Asta te duce in taramul speculatiilor si conjuncturilor.”
Do ut des
Interesante era opinia autorului articolului si in legatura cu populatia de peste Prut. „In acelasi timp, romanii nu s-ar simti ca si cum Uniunea Sovietica s-ar situa de partea Ungariei impotriva lor, caci o politica sovietica croita intre asemenea parametri ar avea, de asemenea, un impact benefic si asupra minoritatii romanesti care traieste in Republica Sovietica Moldoveneasca; si care, in felul acesta, ar castiga sprijinul intregii opinii publice romanesti. n astfel de circumstante, un regim romanesc care ar refuza maghiarilor din Transilvania aceleasi drepturi de care s-ar bucura romanii din Moldova sovietica, s-ar trezi intr-o pozitie foarte subreda – atat din punct de vedere moral, cat si tactic.”
Transilvania = Insulele Malvine
Nationalismul regimului Ceausescu il impingea pe Geza Szöcs catre o comparatie cu Argentina, statul care la inceputul anilor ’80 disputase posesia insulelor Malvine, pe calea armelor, cu regatul Marii Britanii. Fara succes… „Intr-un fel, Transilvania constituie Insulele Malvine romanesti, cu singura deosebire ca ea apartine deja Romaniei. Asa stand lucrurile, tara reactioneaza ca si cum ar ramane intr-o constanta stare de pregatire militara pentru un razboi, in orice moment, avand drept obiect Transilvania. Cu toate acestea intrebarea persista: va izbucni razboiul dintre Romania si Ungaria?”.
Scepticism exagerat
Spre sfarsitul articolului, intelectulul exilat in „tara cantoanelor” se declara sceptic in privinta oricarei colaborari romano-maghiare, in cadrul vreunei structuri politice. „In dezacord cu opinia mai generala, semnatarul acestor consideratii considera drept improbabil ca Ungaria si Romania – in aproximativ viitorii 70 de ani – sa adere, din proprie initiativa, la vreun fel de confederatie generala. Singurul cadru de imaginat pentru autorul acestor randuri ar fi un fel de Statele Unite ale Europei. Mai putin de atat el nu are incredere in sansele unei integrari de nici un fel in Europa Rasariteana; fie ea de tip comunist ori necomunist.”
Lăsăm pe seama cititorilor (şi politologilor!) comentariile…
Florin MIHAI

• Share
• Tweet
• Pin
• Email