Victor Roncea Blog

Eu? Revizionist?
Încolţit din toate părţile şi somat să-şi dea arama pe faţă, domnul Vladimir Tismăneanu pare să-şi fi pierdut din reflexele lucidităţii şi ar trebui să se ducă la… spital. Într-un recent comentariu pe blogul său, în care încearcă pueril să-şi justifice „convertirile“ stânga-dreapta-stânga-dreapta (Ceauşescu–Regele Mihai–Iliescu–Băsescu), îi acuză pe editorii Scînteii că ar fi nici mai mult nici mai puţin decât… revizionişti.
Asta-i bună! Nu ştiu la care sens al cuvântului se referă anume domnul VT. Spre exemplu, comuniştii îi numeau revizionişti pe cei care contestau sistemul. Adică aceia pe care noi îi numin astăzi (pe merit sau nu!) dizidenţi. Noi, cei de la Scînteia, suntem mult prea tineri ca să fim consideraţi revizionişti în sensul pe care-l avea cuvântul când tatăl domnului Tismăneanu făcea parte dintr-o „familie cu tradiţii staliniste“ (după propria încadrare a fiului).
Atunci la ce oare se referea VT. Cred că la sensul actual al cuvântului, aşa cum este definit în DEX: „Persoană care are ca scop revizuirea unei legi, a unei atitudini etc.“. Echipa de redactori care editează în prezent Scînteia a solicitat o singură revizuire de lege – nr. 16/1996 (care reglementează funcţionarea arhivelor). Nu ceream decât liberalizarea accesului la documetele emise în perioada regimului comunist şi nu cred că este nimic rău în demersul nostru. Cât priveşte reviziunea unor atitudini, da, suntem vinovaţi. Dorim ca persoanele publice să nu mai fie ipocrite, să-şi trateze cu demnitate şi responsabilitate trecutul şi să nu mai privească lumea şi viaţa cu două unităţi de măsură, în funcţie de propriile interese. Dacă suntem vinovaţi pentru aceste idealuri, ne cerem scuze!
Nu aştept nici un fel de răspuns de la domnul Tismăneanu, deşi ştiu bine că-mi citeşte blogul. Însă un singur lucru am să-i transmit, în momentul de faţă. Este trist că în tentativa de a-şi construi o apărare îi determină pe unii oameni de certă valoare să-i sară în apărare, ca răsplată pentru ajutorul acordat la un anumit moment în viaţă. Mă refer aici la intervenţia doamnei Lavinia Stan, despre care am o părere foarte bună, care a găsit să-l ridice în slăvi, din toate unghiurile, pe „lezatul“ Vladimir Tismăneanu. Fraze de genul „Avem atât de puţine personalităţi de talie internaţională încât Tismăneanu, una dintre ele, trebuie curtat, nu spurcat“, fac parte ori din familia necrologurilor, ori din cea a omagiilor din vremurile apuse acum 20 de ani… O întreb pe doamna Lavinia Stan, cum ar fi încadrat dumneaei iniţiativa fiului doctorului Mengele de a construi un monument în amintirea victimelor Holocaustului?
Ilarion TIU
p.s. Ca un analist ce este, poate se gândeşte domnul Tismăneanu să dea două explicaţii foto pentru ilustraţiile de mai sus. Puteţi da şi dvs., cei care citiţi acest blog. Cu referire la „convertirile“ despre care tot se vorbeşte zilele acestea.

Foto stanga: Ilarion Tiu Blog

Foto dreapta: Pamflet Roncea Blog