Victor Roncea Blog

Am retinut, amuzat:

“Nu numai că sunt co-autorul, (apoi, în varianta revăzută a postării) doar „presupusul co-autor” al lucrării Orizonturi roşii , dar mă aflu, încă din 1917, într-un proces de paternitate a cărţii respective cu fostul general Ion Mihai Pacepa, care, aşa cum am cerut tribunalului, îmi datorează aproximativ 30 de miliarde de dolari plus cheltuieli de judecată.”

“Nu numai că i-am recomandat dlui Tismăneanu să-l abandoneze pe dl Băsescu (aşa cum bine au citit pe blogul meu participanţii la taifasurile de aici), dar i-am trimis o notă cifrată dlui Preşedinte (printr-o pereche de porumbei călători, antrenaţi de CIA pe platorurile muntoase din Afganistan) prin care îi spuneam unde, în parcul Palatului Cotroceni, trebuie să-l îngroape de viu pe dl Tismăneanu, după ce îl ucide definitiv şi cu sânge rece.
Confirm vestea bună dată în premieră de autorul notei – după ce a citit sinteza articolului meu întocmită pentru Domnia sa de consilieri cu mare experienţă a cititului printre rânduri, dl Tismăneanu m-a sunat, mi-a mulţumit şi m-a asigurat că prietenia noastră este, din acest moment, mai indestructibilă decât solidaritatea ţărilor membre în CAER. Ne-am întâlnit. Am discutat ca pe vremuri şi am reînnoit contractul de parteneriat al firmei de spionaj planetar Lolek & Bobek. Ba, după a treia sticlă de vin, am căzut (nu sub masă) de accord că, am cam uitat de numele firmei noastre şi ne-am luat, câteodată, drept Michnik & Kuron. N-o să mai facem asta, câte e hăul.”

“Nu numai că am fost editorialist la nemernicul ziar Ziua, dar, în semn de protest, dl Roncea nu a scris în ziarul respectiv nici un rând, niciodată – nici înainte, nici după ce am abandonat colaborarea cu Ziua.”

“Nu numai că am lucrat (nu chiar 20, ci numai 14) la organizaţia numită în postarea pomenită (CIA – nota mea), dar, vizitat, pe la începutul anilor 90, la biroul din Chişinău, de un tânăr ziarist din România, i-am mărturisit că, de fapt, sunt directorul Mossadului (cu domiciliu forţat la Orhei) şi doresc să-l recrutez, nu contează cât costă. Spre cinstea sa, tânărul gazetar m-a refuzat şi a plecat trântind uşa. “

Nota mea: Multumesc pentru mentionare si intelegere dar, totusi, parca n-am trantit usa 🙂