Victor Roncea Blog

29/08/2009 — tismaneanu plange ca a venit “taifunul Nistorescu” si i-a dat cu poalele-n sus curvele de presa:

Cand cadristul Cornel Nistorescu (discipolul lui Ion Traian Stefanescu) l-a concediat, draconic si abuziv, precum Rautu, Chisinevschi, Sorin Toma, Dumitru Popescu sau Eugen Florescu pe vremuri, pe Cristian Patrasconiu, am scris ca este inceputul prabusirii unui ziar de elita. In cateva saptamani, este azi evident, Nistorescu a distrus Cotidianul. Nu voi face speculatii despre cauzele invizibile, despre aliantele din umbra etc care au determinat acest faliment jurnalistic si etic. Poate ca de fapt lucrurile au inceput cu limojarea lui Traian Ungureanu. Apoi, foarte prompt, demisia lui Mihai Neamtu. Dupa citeva saptamini a urmat trecerea pe bara a lui Devis Grebu, editorialist-grafician (tot un fel de concediere). Apoi, a venit taifunul Nistorescu, cenzurarea articolului Mirelei Corlatan despre delatiunile lui Romosan, refuzul public al lui Ioan T. Morar de a deveni complicele infamiei, revenirea la sinistra metoda a instructajelor fara dreptul de a cracni, a directivelor de la “Sectie”. A linsajelor, a pamfletelor pestilentiale, mai intai anonime, apoi “asumate” de Nistorescu, aplaudate pe blogurile sordide ale diversilor neo-dreptasi in transa. A reaparut Romosan in “Foaia transilvana”, impertinent cat incape, fara urma de remuscare, scriind despre “Tismaneanu si condamnarea onanismului”. Obscenitate en gros si en detail. Ignorata, eludata, de fapt negata in editoriale care confunda, din naivitate poate, cauza cu efectul.
Atunci cand corul televiziunilor psalmodiaza, dincolo de pragul suportabilului, aceleasi aiureli stravezii, atunci cand un ziarist care a recunsocut ca a colaborat cu Securitatea, azvarle fumigene fara sa-i pese de minimele cerinte profesionale, ar fi fost de asteptat ca si acei intelectuali care se vor deasupra valtorii, sa ia atitudine. Ei bine, nu. Ei continua sa-i blameze, pe cei care nu vor sa ingenuncheze, de “tradarea” misiunii carturarului. Este invocat, dar nu citit, Julien Benda. Nu tragi in Basescu in compania Antenelor, a lui Nistorescu, Emil Constantinescu, Adrian Nastase, Victor Ciutacu si a lui Adrian Paunescu, nu o stigmatizezi cu manie proletara pe Elena Udrea, nu te revolti patetic constatand, in raspar cu adevarul istoric, ca Elena Basescu este Nicu Ceausescu redux, esti un mercenar ori chiar un fanatic basescofil. Mereu si mereu, nu se examineaza lucid proiectul presedintelui Basescu in planul regandirii sistemului politic si a celui educational, in planul relatiilor cu Moldova, cu Rusia, cu UE si NATO, in directia continuarii demersului condamnarii dictaturii comuniste, viziunea unei Noi Republici si reforme statale. In schimb, se lanseaza cele mai halucinante acuzatii: Basescu este un Louis Bonaparte, un spirit “neo-cezarist”, un Lukasenko de Balcani, un inel al retelelor teroriste, etc.
Mircea Mihaies, Tom Gallagher, Vladimir Tismaneanu, Ioan T. Morar, pusi la stalpul infamiei cu armele si “argumentele” din “Romania Mare” si “Tricolorul”. Condamnarea comunismului pe care vechiul Cotidianul a sustinut-o din rasputeri, contre vents et marees? O “operatiune” regizata de ciracii lui Traian Basescu, profitori, sarlatani, niste neica-nimeni, cum i-a numit “ilustrul” amic al lui V. Magureanu si Iosif Constantin Dragan, Mihai Pelin. Niste “scribalai de ultima speta”, spre a relua cuvintele lui Ion Iliescu, doctor honoris causa al pseudo-Universitatii “Spiru Haret”. Au plecat Costi Rogozanu si Liviu Avram, Doru Buscu si Emil Hurezeanu, Mircea Dinescu si Simona Tache, Pavel Lucescu, Liviu Antonesei si Teodor Baconsky, Costin Ilie si Alina Purcaru. Acum pleaca si Cristian Teodorescu. Il asigur de prietenia mea, inceputa intr-o dupa-amiaza de toamna new-yorkeza, cred ca in 1991. Cand am vorbit despre comunism si anti-comunism, despre iluzii, revolutii, utopii si mituri. Si despre cate altele…