October 2nd, 2009 
VR 
Despre mine:
Florin Budescu
Vârsta: 45
Fac presa din studentie, din 1985. Traiesc din meseria de jurnalist din anul 1991. Am lucrat, printre altele, pentru Evenimentul Zilei, Cotidianul, Mediafax, Radio Contact, BBC. Am scris poeme, proza scurta, nuvele si un roman. Sunt meloman. Ascult Beggar’s Opera, Il Balletto Di Bronzo, Vanilla Fudge, Bella Bartok si tot felul de nebunii frumoase de genul acesta. Sunt tenor in urmasul SONG-ului, Grupul Coral SOUND.
STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Cronologie
15 februarie 2009: Directorul general Active Soft Mihai Paun a intrat in birou si m-a anuntat verbal ca nu mai fac interviuri video pentru Ziare.com.
27 februarie 2009: Mihai Paun m-a chemat in biroul sau si m-a anuntat ca trebuie sa-mi caut de lucru, sa-mi depun CV-ul. Cu acordul lui Paun, am inceput sa vin patru ore la birou, cautandu-mi loc de munca.
Perioada urmatoare: Am fost mutat din biroul meu la un birou comun de serviciu de la Ziare.com: o masa, pe care era un desktop si un telefon. Desktopul era folosit la inregistrat telefoanele date si primite pe telefonul fix.
16, 17 si 24 martie 2009: Angajatii Active Soft, inclusiv eu, au/am primit succesiv trei forme diferite de act aditional la contractul individual de munca. Continutul acestor documente incalca legile si reprezenta o forma de presiune asupra salariatilor. Ca urmare, am refuzat semnarea actului documentului.
19 martie 2009: Paun si directorul de personal Adrian Cocosila au facut presiuni asupra mea, incercand sa ma determine sa accept incetarea contractului cu acordul partilor.
24 martie 2009: Printr-un e-mail intern, angajatii Active Soft au fost anuntati ca semnarea ultimei forme a actului aditional la contractul individual de munca este conditie obligatorie de continuare a contractului fiecaruia.
24 martie 2009: Printr-o notificare semnata de presedintele FRJ MediaSind, pe care am inregistrat-o la registratura Active Soft, am anuntat conducerea firmei ca sunt membru al acestei organizatii profesionale.
31 martie 2009: Cocosila si Paun m-au pus sa semnez trei documente:
1. Unul, prin care Adrian Cocosila imi facea un referat de sanctionare cu avertisment, pentru intarzieri repetate si absente nemotivate, neprecizandu-se zilele in care au fost constatate acestea.
2. Un al doilea, prin care Mihai Paun lua cunostinta de referat si imi dadea avertisment. In baza avertismentului, eram atentionat ca la urmatoarea abatere se va lua masura d
esfacerii contractului meu individual de munca.
3. Un al treilea, reprezentand o fisa a postului de editor la Ziare.com, in care se preciza ca aceasta este anexa la contractului meu de munca, incheiat pe 15 august 2007, cu mai bine de un an si jumatate in urma.
Am semnat fisa postului, apoi am semnat de primire pentru celelalte doua documente. In cursul lunii aprilie am anuntat in mod repetat, prin mai multe notificari, ca nu recunosc valabilitatea fisei postului, pentru ca aceasta era emisa pentru un alt post decat cel ce figureaza in contractul meu individual de munca. Pe card mi-a fost incarcat doar salariul de pe cartea de munca, nu si drepturile de autor.
1 aprilie 2009: Din motive de sanatate, am ramas in concediu medical pana pe data de 15 aprilie. Dupa expirarea zilelor de concediu medical, mi s-au aprobat sapte zile de concediu de odihna, pana pe 27 aprilie inclusiv.
28 aprilie 2009: La 10 minute dupa ce am ajuns la birou, Mihai Paun mi-a spus ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis la munca. In redactie, am aflat ca era ordin sa nu scriu nimic. Pana la sfarsitul zilei, am scris o analiza, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Nu a fost publicata.
30 aprilie 2009: Mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca.
29 aprilie – 29 mai, exclusiv saptamana luni-vineri 18-22 mai: Am trimis, in fiecare zi lucratoare, cate un articol sau chiar mai multe, autogenerandu-ma si alegandu-mi singur subiectele. Uneori am iesit pentru aceasta pe teren, alteori am dat telefoane, m-am documentat si am audiat surse, simultan continuand sa-mi caut alt serviciu. Am depus la registratura Active Soft noua notificari. Nu am primit raspuns la nici una dintre acestea.
8 mai 2009: Active Soft a emis prima decizie de suspendare a contractului meu 
de munca, incepand cu 18 mai, cand eram convocat la Comisia de disciplina. Pe 12 mai, fara sa stiu depre ce documente este vorba, vazand ca Active Soft incearca iar sa ma puna sa semnez ceva, le-am cerut doamnelor de la secretariat sa mi le trimita prin posta. Nu stiu daca aceasta decizie de suspendare a contractului a produs sau nu efecte juridice. Am notificat Active Soft sa repecte legea in momentul in care ma convoaca.
18 mai 2009: Active Soft a emis a doua decizie de suspendare a contractului meu individual de munca, incepand cu 28 mai, cand eram re-convocat la Comisia de disciplina. Avocatul meu a notificat Active Soft sa reprogrameze comisia, pentru ca nu poate participa, din motive obiective, atasandu-se documentul justificativ.
29 mai 2009: Active Soft m-a anuntat ca a decis incetarea contractului meu de munca individual incepand cu 3 iunie.
31 mai 2009: Mi s-a incarcat pe card numai jumatate din salariul de pe cartea de munca.
23 iulie 2009
STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Referat. Avertisment. Fisa postului. Editor. Mars la munca, negule! – continuare
Am povestit, in precedenta postare pe acest subiect, cum mi s-a montat avertismentul necesar Active Soft pentru a ma demite unilateral, dupa ce am informat conducerea firmei ca sunt membru de sindicat si mi-am cerut drepturile legale.
Reamintesc: Pe 31 martie, Paun si Cocosila m-au pus sa semnez trei acte. Primul a fost un referat facut de Cocosila, pentru “intarzieri repetate, neindeplinirea sarcinilor de serviciu (de parca aveam vreo sarcina de indeplinit) si absentare nemotivata”. Continuu cu enumerarea documentelor primite de la Paun si Cocosila.
2. Un al doilea document (foto dreapta), prin care Mihai Paun lua cunostinta de referat si imi dadea un avertisment si, in baza acestuia, eram atentionat ca la prima abatere se va lua masura desfacerii contractului individual de munca. Aha! Aici voiati sa ajungeti! Citez:
In cazul in care d-l Budescu Florin (n.n.: este bine de stiut – corect se scrie “dl.”, si nu “d-l”) va continua sa intarzie la locul de munca si nu-si va indeplini atributiile de serviciu, vom lua decizia de incetare a contractului individual de munca din cauza abaterilor disciplinare.
3. Un al treilea, reprezentand o fisa a postului de editor la Ziare.com. Nu mai lucrasem in structura Ziare.com din ianuarie 2008, iar acum eram reincadrat fortat aici. Voi spicui din criteriile de evaluare, comentand imediat stupizenia lor:
-respectarea regulilor de scriere (primul paragraf max 4 randuri, si bolduirea intertitlurilor, mentionarea, cu sau fara link, a sursei, respectarea densitatii cuvintelor cheie)
Aceste chestiuni administrative, cu care m-am confruntat constant la Ziare.com, in cele cinci luni cat am lucrat acolo, sunt tot atatea motive de teroare inabusita in interiorul acestei cvasi-redactii.
Este vorba depre lucruri din categoria celor care se invata, asa cum am spus, printr-un soi de “dresaj”, si de catre un urs spalator. Astfel de reguli am si eu, pe blogul meu, la postarile pe care le fac, dar nu as teroriza pe nimeni pentru ele si nu as face un regulament, darmite criterii de evaluare din asa ceva.
A face caz de astfel de greseli si a le folosi, in functie de interesele tale intra-redactie de a-l lucra pe unul si de a-l face pe altul sa-si ia campii, ori de a-l favoriza pe al treilea este un fapt extrem de grav, posibil numai pentru ca adevaratele criterii profesionale s-au contractat, iar redactiile sunt conduse de prea multi indivizi care, la astfel de criterii, stau foarte prost.
-respectarea regulilor de preluare a textelor (reducere si refacere a textului, mentionare corespunzatoare a sursei etc.)
Acestea sunt actualele reguli de preluare a textelor scrise de alti jurnalisti, de la alte publicatii, la Ziare.com. Instituite dupa multe luni si luni de zile, in care Ziare.com a fost acuzata pentru
preluarea si prefacerea textelor fara mentionarea sursei.
Zoso a fost unul dintre cei mai virulenti critici ai acestei metode de lucru a fostilor mei colegi. Iar pentru aceasta, cel putin la un moment dat, de pe serverele Active Soft, cel putin, accesul la blogul lui Zoso a fost restrictionat.
O discutie foarte fatisa pe acest subiect a avut loc si pe forumul Mediafax, la inceputul acestui an. Mi-am exprimat punctul de vedere personal clar pe acest forum. Pe de alta parte, fragmentul de fisa a postului cu respectarea regulilor de preluare demonstreaza cat de important este acest lucru la Ziare.com, incat este trecut in fisa postului!
Am semnat de primire pentru cele trei documente Active Soft. Le-am atras atentia cu aceeasi ocazie lui Mihai Paun si lui Adrian Cocosila ca nu voi semna actul aditional, fie el si in ultima sa forma, pentru ca este samavolnic. Am avut parte de reactia
lui Mihai Paun, pe care am mai citat-o odata:
Cum, Florin, iti imaginezi ca vom face o ilegalitate cu tine? Nu trebuie sa semnezi nici un act aditional!
Deci cu ceilalti, care au semnat, au facut ilegalitati! Citez inca odata din e-mail-ul lui Paun, din 24 martie:
Toate celelalte variante ( 2 la numar ) sunt nule si le veti primi pentru a le distruge (n.n.: evident, ironie si amenintare mascata, cum am mai reliefat, pentru ca primele doua variante fusesera primite deja pe 16 si pe 17 martie).
Trebuia sa intelegem prin aceasta, asa cum am mai scris, ca “semnarea actului aditional in versiunea finala, era o conditie obligatorie a continuarii raporturilor de munca cu Active Soft”.
(urmeaza: Insfertuirea salariului meu)
STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Insfertuirea salariului meu
Am povestit anterior ca, la angajare, am cerut un anumit salariu lunar in euro. Mihai a spus da, apoi m-a anuntat ulterior zambitor ca el vrea sa imi dea salariul acesta in lei, stabilit la un curs rezonabil, de 3,20-3,30 lei/euro.
Numai rezonabil nu era acest curs si mi-am dat seama de acest lucru de la bun inceput. Stiam ca leul se va devaloriza, pentru ca vom intra intr-o criza profunda, iar atunci salariul meu v
a scadea.
De exemplu, in ultimele luni cand am fost platit cu salariul integral am primit, la cursul de 4,27 lei/euro, mult mai putin decat negociasem cu Mihai, care a facut constient acea intoarcere din condei, din euro in lei si apoi in lei la un curs inferior celui la care stia deja ca avea sa evolueze moneda nationala.
Astfel de mici mizeriute am mai vazut de-a lungul timpului. Dupa parerea mea, este sub demnitatea unui manager sa se ocupe cu astfel de mici smecherii. La BBC, de exemplu, am negociat salariul timp de 10 secunde, in balconul dinspre Maria Rosetti al redactiei, la 10 minute dupa ce venisem prima data acolo.
Cat vrei? Patru e bine?,
m-a intrebat Christian Mititelu, de parca am fi fost doi traficanti de amfetamine. Patru insemna 400 de dolari, era clar, intr-un moment in care 400 de dolari insemna opt milioane de lei. Atunci era un salariu bun si am spus ca e bine.
Cand am luat salariul prima data insa, pentru ca am luat mai putin de atat, am intrebat de ce si fata care dadea salariile mi-a explicat ca eu negociasem brutul. Sunt deci plictisit de asemenea smecherii si cea practicata de catre Mihai Paun nu m-a impresionat. Dar mi-a subtiat buzunarul.
La sfarsitul lunii martie, fara nici o explicatie, Active Soft mi-a incarcat brusc pe card numai salariul de pe cartea de munca, nu si drepturile de autor. Figura s-a repetat la finele lunii urmatoare, aprilie, iar la sfarsitul lunii mai ultimii bani luati de la Active Soft au fost doar jumatate din salariul de pe cartea de munca.
Era tot un fel de a ma hartui, dar financiar si de a ma indemna sa am inca un motiv sa-mi dau eu demisia: bani nu mai castig, stresul este cat Bucharest Financial Plaza, imi iau campii si-mi dau demisia, sa termin odata! Ei bine, cum am eu obiceiul sa spun: “N-am pus botul la vrajeala!”.
Acum, in legatura cu perioada in care am primit numai banii de pe cartea de munca, problema se pune in felul urmator: sa presupunem ca a fost o perioada in care nu am scris nimic, ceea ce, asa cum vom vedea, este o asertiune ce nu este acoperita 
de realitate.
Daca lucrurile stau astfel, de ce in perioada dintre activitatea la Event/Biz365 si cea de realizat interviuri video, vreo doua luni, iulie-august 2008, am primit salariul integral fara sa fac nimic, iar in martie-aprilie-mai 2009 nu?
Pentru ca in vara anului trecut mi s-a ORDONAT de catre conducere sa stau degeaba, iar acum aceeasi conducere imi cauta nod in papura ca sa ma concedieze, asa cum imi promisese Adrian Cocosila?
Un alt contraargument Active Soft a fost ca nu am venit la serviciu. Vom vedea ceva mai incolo cum au stat in realitate lucrurile. In plus, am fost hartuit. Pe 29 aprilie, cand am venit din concediu, Paun imi spunea ca sunt redactor si sa muncesc, iar redactorul-sef imi transmitea prin interpusi ca nu scriu nimic. Voi detalia in continuare.
In luna mai insa, Active Soft s-a balbait in toate directiile, desfacandu-mi contractul de munca pe 29 ale lunii, dupa ce mi-l suspendasera pe 28, totusi dandu-mi numai jumatate din salariul de pe cartea de munca, de parca mi-ar fi desfacut contractul de munca la jumatatea lunii. Probabil pentru ca initial au vrut sa-mi suspende contractul de munca la jumatatea lunii. Voi detalia ulterior si acest fapt.
Am facut acest excurs in chestiunea baneasca, deoarece in episoadele care urmaza ma voi ocupa de alte probleme, de alta natura, in vreme ce banii de salariu vor aparea, din cand in cand, pe parcursul istorisirii litigiului meu cu Active Soft.
(urmeaza: Concediu medical, apoi legal)
STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Concediu medical, apoi legal
Pe 1 aprilie 2009 chiar nu am pacalit pe nimeni.
Din cauza unei conjunctivite keratitice, mi-am luat concediu medical pana pe 15 aprilie 2009. Ulterior, mi-am mai luat inca sapte zile de concediu legal, pana pe 28 aprilie exclusiv. Repet: chiar nu am pacalit pe nimeni. Exista situatii in care Dumnezeu iti intinde o mana. Aceasta conjunctivita keratitica a fost un mare noroc pentru mine.
Trebuie tinut cont si de faptul ca nu este tocmai placut nici sa umbli cu ochii umflati si rosii, de parca ai plange in continuu. Mi se lipeau ochii ca la pisoi si, indiferent ce faceam, ce picaturi puneam si oricat ma straduiam, tot ma simteam ca si cum as fi avut in ochi sare. A fost, de altfel, si perioada in care am scris foarte putin pe blog, avand extrem de multe texte programate sa apara, din seria Eurovision.
Discutand telefonic, in aceasta perioada, cu Mihai Paun, pentru a-l informa ce anume se intampla cu mine, faptul ca sunt in concediu medical si ce problema medicala am, acesta mi-a spus ironic:
“Sa aduci si certificat medical pentru boala asta a ta”.
Cunosc o multime de cazuri aproape identice, in care multor jurnalisti li s-a spus asa ceva. Ulterior, cand am adus certificat medical, in primele zile ale celei de-a treia decade a lunii aprilie, mi-a spus, vizibil iritat:
“Florine, eu cred ca acest certificat medical este aranjat si vom investiga ce ai facut tu si cum ai facut tu cu medicii ca sa il primesti”.
Investigati, investigati, ca oricum nu aveti ce sa gasiti. Daca era o chestie aranjata, nu m-as fi plimbat saptamani intregi pe la medici, pentru ca totul sa fie in regula.
Pentru ca tot nu veni vorba: exista o prevedere ca angajatorul sa deconteze contravaloarea lentilelor de ochelari, pentru cei care lucreaza la calculator si scrie in certificatul medical ca din acest motiv le este afectata vederea.
Nu este si cazul meu, nu port ochelari, dar e bine ca jurnalistii care citesc aceste randuri sa retina acest fapt, care pentru unii poate fi extrem de important. Defapt, acesta este motivul pentru care, dupa un an si jumatate, mi-au cedat ochii si bine ca am facut numai o conjunctivita.
(urmeaza: “Esti redactor. Du-te si munceste!”)
STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: “Esti redactor. Du-te si munceste!”
28 aprilie 2009: La ora 9.10 dimineata, dupa ce am venit la serviciu, am anuntat ca nu recunosc fisa postului de editor Ziare.com, pentru ca nu este in conformitate cu contractul meu individual de munca si ca vreau sa mi se dea fisa postului de project manager, cum eram incadrat, conform contractului individual de munca.
Mihai Paun mi-a spus, fara sa-mi dea vreo fisa a postului, ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis in birou la Ziare.com sa muncesc: “Du-te si munceste!”.
Am predat laptopul, cerand un proces verbal de predare-primire, unul pe care nu l-am primit nici pana in ziua de astazi. M-am dus in redactie si am descoperit ca, in afara de scaunul folosit de toti membrii redactiei, atunci cand dadeau telefon, nu mai exista nici unul, pentru ca fotoliul meu fusese mutat in jurul biroului de protocol din mijlocul redactiei.
M-am intors la Paun in birou si i-am spus ca nu am pe ce sa stau si nici calculator. Mi-a spus sa stau pe scaunul liber si sa lucrez la desktopul redactiei. Nu s-a mirat, nu a ezitat deloc: stia perfect despre ce vorbeam. M-am intors in birou, am deschis desktopul, m-am asezat pe scaun si am asteptat in tacere, ca sa nu fiu acuzat ca fac valuri, sa primesc ceva de scris. Am descoperit ca nu mai am cont de e-mail de serviciu. Dupa doua ore, l-am intrebat pe editorul coordonator aflat in tura daca imi da ceva de lucru.
Mi-a spus ca redactorul-sef “a zis sa nu scrii nimic”. Pana la sfarsitul zilei de lucru, am scris o analiza despre impozitul forfetar, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Incepand de a doua zi, pana la sfarsitul saptamanii, intr-o atmosfera de continua tensiune, am scris zilnic cate un text la alegerea proprie, venind in jurul orei 16-17 la birou, pentru a-l trimite pe e-mail-ul redactorului-sef, de pe desktopul redactiei, care “imi fusese alocat” in bataie de joc.
Sa nu va inchipuiti ca trageam chiulul pana la ora aceea! Nu, bietul de mine alergam pe teren sa ma documentez, stateam de vorba cu sursele, mai faceam 2-3 interviuri si apoi ma intorceam in redactie sa lucrez informatia acumulata in timpul zilei. Adica faceam 
munca adevarata de journalist, cea de care pana atunci aproape uitasem cum se face!
Incepand din saptamana care a urmat, am preferat sa lucrez mai mult pe teren si sa fac material adevarate, pentru ca oricum in redactie nu faceam altceva decat sa imi toc nervii inutil, nu discutam cu nimeni de la Ziare.com si Paun ma intreba ce fac si de ce nu muncesc (in conditiile in care imi crease, impreuna cu redactorul-sef de la Ziare.com, un cerc vicios si conditiile ideale ca sa nu pot munci, sa stau degeaba, stresat si sa-mi dau astfel demisia cat mai rapid, din cauza acestei hartuiri continue. Eventual sa am o iesire nervoasa, in urma careia sa pot fi dat afara pentru indisciplina etc.).
Cu exceptia saptamanii luni-vineri 18-22 mai, cand mi-am inmormantat tatal, am scris aproape zilnic cate un material. Ulterior, dupa ora 19.00 din ziua in care i-l trimiteam redactorului-sef, care nu il publica, il publicam eu pe blog. Toata aceasta serie de texte este vizibila si acum pe blogul meu. Asa cum am explicat anterior, si la sfarsitul lunii aprilie mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca, fara drepturile de autor.
(urmeaza: Bucuria de a face teren)
30 iulie 2009
STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Bucuria de a face teren
De pe 29 aprilie pana pe 29 mai am facut destul de mult teren. Nu am stat sa ma monitorizez singur anume cat. A fost placerea in stare pura.
Prima zi, cea de 29 aprilie, a fost una dintre acestea: am intrat in vreo sapte cladiri cu risc seismic maxim si am scris un reportaj-ancheta, pe care l-am publicat in serial pe blog, sub titulatura “Reportaj in Orasul Cladirilor-Fantoma”, asa cum se poate vedea, de exemplu, aici, aici sau aici.
Ca doar pe bloguri mai are loc un astfel de reportaj, in rest este un gen publicistic greu publicabil. Cel mai mult mi-a placut sa ma bag prin imobilele despre care stiam si vedeam ca sunt pericol public, sa fac poze care sa exprime acest pericol, sa pozez crapatura in zid, exact pe grinda, pericolul iminent.
Daca (Doamne fereste!) va veni marele cutremur despre care se vorbeste, am niste obiective clar stabilite si anumite locuri in care ma voi duce sa scriu, chiar si numai pe Blogul lui Budescu.
Am redescoperit faptul ca mai stiu sa discut cu omul simplu de pe strada, ca nu mi s-au atrofiat simturile. Inainte vreme, de la birou veneam mort de oboseala, dupa opt ore de stat pe scaun, fumat si baut cafele.
De pe teren am venit in redactie cu ochii stralucind, plin de viata, ars de soare, cu chef de munca si am scris cu placere, de exemplu, “Reportaj din Orasul Cladirilor-Fantoma”, de pe la ora 16.00, intr-un birou unde nimeni nu intelegea nimic: ce fac, de unde vin, ce e cu mine de stralucesc, daca mai sunt, ce sunt, de ce sunt oare asa de vesel?
Am facut ceea ce probabil ca “redactorii” de la Ziare.com nu fac niciodata: meserie, teren, am avut interlocutori, m-a ars soarele, cum am mai spus, m-a batut ploaia, m-au stropit masinile si m-au injurat soferii lor.
Pentru “Mall-urile si criza” am avut nevoie de trei zile de documentare, in timpul carora am arat Bucurestiul, sarind din autobuz in tramvai si din acesta in troleibuz, apoi in metrou.
Am facut teren pentru “Prin spitale”, prin chiar faptul ca avusesem treaba cu ochii, apoi avusesem alte treburi, foarte stresante si grave, si totusi nu m-am putut stapani sa nu scriu si notele necesare pentru viitoarea redactare a unui articol.
Este un reflex profesional pe care numai un jurnalist il intelege si il simte. Sa dau un exemplu. Intr-o zi, iesind de la metrou la Piata Victoriei, acum vreo doua-trei luni, am dat nas in nas cu Tibi Lovin, care-mi facea cu mana si simultan poza un stalp – cel putin asa am avut prima data impresia.
Am incercat sa vorbesc cu el coerent, in timp ce eu insumi vorbeam la telefon cu altcineva, dar nu se putea. M-am uitat in prelungirea obiectivului lui Tibi si mi-am dat seama: era una dintre “statuile” din deseuri. Omul facea meserie pentru site-ul lui. L-am inteles imediat. Ulterior, i-am citit cu placere postarea de ReporterVirtual.
(urmeaza: Cercetare disciplinara)
31 iulie 2009
STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: Cercetare disciplinara
Pe 15 mai 2009, am primit prin posta convocarea la o comisie de cercetare disciplinara pentru 18 mai 2009. Eram anuntat ca, pentru desfasurarea cercetarii disciplinare, contractul meu individual de munca va fi suspendat incepand cu 18 mai. Comisia de disciplina era formata din redactorul-sef si unul dintre editorii coordonatori de la Ziare.com.
Cel despre care am explicat anterior ca ar trebui, din punct de vedere jurnalistic, sa-si ia si suzeta la el, atunci cand vine la redactie. Una dintre metodele prin care jurnalistii buni sunt determinati de catre patronatele din presa sa iasa din aceasta bransa este umilirea.
Mai de mult, pe site-ul lui Tiberiu Lovin, Alin Bogdan, azi director executiv la Multimedia Political Communication, arata ca a plecat din presa de scarba. Este normal. Unul dintre motivele pentru care te incearca aceasta scarba este ca ai sefi care te pun sa pui virgula intre subiect si predicat si cu care ai probleme daca nu executi un astfel de ordin.
Sa revin la povestea mea. Convocarea la Comisia de disciplina de pe 18 mai nu era facuta cu respectarea legii. Am facut o notificare, prin care solicitam indeplinirea acestei conditii. Pe 18 mai 2009, am primit prin posta o a doua convocare, la o noua comisie de cercetare disciplinara, pentru 28 mai. Convocarea mi-a parvenit de la Posta la o zi dupa ce murise ta
tal meu.
Eram la Focsani, unde incepusem preparativele pentru inmormantarea acestuia, iar confirmarea de primire a recomandatei trimise prin posta de Active Soft a fost data de catre altcineva.
Cred ca este inutil sa mai insist pe sentimentele care ma incercau la Focsani, in timp ce faceam preparativele pentru inmormantare, cand am fost sunat de la Bucuresti si anuntat ca Active Soft ma reconvocase. Cum? Ce sentimente? E simplu: scarba.
Eram anuntat ca, pentru desfasurarea cercetarii disciplinare, contractul meu individual de munca va fi suspendat in
cepand cu 28 mai. Pe 27 mai 2009, avocatul meu a solicitat reprogramarea sedintei Comisiei de disciplina intr-o zi in care poate sa participe, deoarece pe 28 mai, ca si in alte zile in adresa, nu poate fi prezent, pentru ca este la DNA.
Nu am primit nici un raspuns la aceasta solicitare, nici eu, nici avocatul meu. Pe 30 mai 2009, mi s-a incarcat pe card numai jumatate din salariul de pe cartea munca pentru luna mai, asa cum am povestit deja. Ne intoarcem acum la inceputul lunii iunie, cand am primit decizia de concediere unilaterala, pe care o calific drept abuziva si ilegala. Aici, cercul se inchide.
In acest moment, din punct de vedere jurnalistic, litigiul meu cu Active Soft devine subiect minor pentru mine si il voi trata numai cand se intampla ceva important. In schimb, rubrica Starea Presei va continua. Pentru ca ne este dat, din pacate, sa traim timpuri foarte-foarte interesante. Apele se despart.
More from my site
- Ziaristi Online de Ziua Presei: “La aniversară, mă cam dor maţele”
- MEDIASIND a previzionat injuriile lui Paleologu la adresa unor jurnalisti, chiar de Ziua Presei: "Câinele de pază al democrației, un biet catel"
- FEDERATIA INTERNATIONALA A JURNALISTILOR condamna agresiunile regimului comunist de la Chisinau la adresa libertatii presei si a jurnalistilor romani
- LA MULTI ANI, LIBERTATE!
- Libertatea presei – sau ce a mai rămas din ea
Posted in Uncategorized 
Tags: 
