Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Scris deVictor Roncea
Renumitul luptător anticomunist, scriitorul rus Vladimir Bukovski, refugiat în Marea Britanie, pune la îndoială, prin intermediul ziarului „Curentul“, probitatea profesională şi morală a şefului propus să conducă politica externă a UE, uniune asemuită de cercetătorul antisovietic cu o nouă URSS. Este vorba de baroneasa Catherine Ashton, nominalizată arbitrar în funcţie, ca şi conducătorul formal al UE, Herman Van Rampuy, supranumit de jurnalişti „preşedintele Bilderberg“ pentru faptul că singura sa recomandare pentru acest post este cea de membru al grupului elitist secret. Săptămâna trecută, surse politice din Londra au furnizat pentru corespondentul HotNews o scrisoare trimisă preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, în care europarlamentarul britanic Gerard Batten pune sub semnul întrebării reputaţia noului ministru de externe al UE, baroneasa Catherine Ashton. În scrisoare, informează HotNews, Batten îi cere lui Barroso analizarea trecutului lui Catherine Ashton, acuzată de legături cu URSS la începutul anilor ‘80, pe când era trezorier al unui ONG „anti-dezarmare“, tipic celor înfiinţate de KGB pe tot cuprinsul Occidentului. Acum, după părerea mea, nici adresantul nu este mai breaz decât persoana reclamată, dacă ţinem seama că Barroso şi-a început cariera ca lider al mişcării maoiste a „proletariatului revoluţionar portughez“ devenită ulterior Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi. Europarlamentarul Gerard Batten face trimitere în scrisoarea sa la celebrul scriitor Vladimir Bukovski, care este şi preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste din România şi care a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a şi extras, pentru cercetare, un fond impresionant, care poate ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. Vladimir Bukovski, care a efectuat mai multe vizite în România, ne-a demonstrat de altfel şi legăturile lui Ion Iliescu cu structurile sovietice ale KGB în aceiaşi ani ‘80. Bukovski ne-a oferit stenograme secrete ale KGB, din care reieşea că Ion Iliescu era considerat de Mihail Gorbaciov drept preferatul lui pentru a prelua puterea la Bucureşti după îndepărtarea violentă a lui Ceauşescu în urma loviturii de stat dirijate de KGB şi GRU în România. Aşa se explică probabil şi plăcerea lui Vîntu de a-l invita pe Gorbaciov să viziteze, după 20 de ani, locul crimelor din decembrie 1989. Fără îndoială, Vîntu speră ca la „Gala“ sa, a celor „10 Anti-România“, programată după alegeri, pe 10 decembrie, să se consacre de faţă cu patronul de la Răsărit, instalarea succesorului lui Iliescu-KGB peste „noile domenii ale imperiului roşu“. Cu speranţa că visurile mogulilor vor rămâne deşarte, până atunci vă oferim, în exclusivitate, poziţia scriitorului Vladimir Bukovsky faţă de instalarea baronesei Catherine Ashton: „Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit“.

A cincea coloana a URSS conduce Europa

Numirea baronesei Ashton ca ministru de Externe al UE a fost făcută în spatele uşilor închise, în cele mai bune tradiţii ale Biroului Politic sovietic. Parlamentele naţionale, presa şi publicul nu au avut nicio şansă să discute meritele candidaturii ei în avans – ne-au fost prezentate ca un fapt împlinit. Şi, bineînţeles, viitoarea aprobare a Sovietului Suprem European este văzută ca o concluzie anticipată – după cum nu au întârziat nici felicitările în cor de la liderii mondiali. În orice caz, după mine, şi nu numai, există mari probleme care se ridică faţă de ea în Marea Britanie.
Între 1980-1983, Cathy Ashton a fost trezorier şi apoi vicepreşedinte al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară (CND). La vremea aceea, CND a fost un pivot al „campaniei de pace“ sponsorizate de sovietici în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Cu bună ştiinţă sau nu, activiştii CND au fost coloana a cincea sovietică. Mai mult, la acel moment CND a acceptat donaţii uriaşe din partea unor binefăcători neindentificaţi, pe care a refuzat ferm să-i numească, aceştia rămânând anonimi până în ziua de azi.
Am demonstrat cu sute de documente strict secrete din arhivele sovietice (a se vedea „Judecata în Moscova“) că acea campanie de dezarmare nucleară de la începutul anilor ‘80 a fost orchestrată pe ascuns de la Moscova. Într-o măsură substanţială, a fost, de asemenea, finanţată de către Blocul Sovietic. Banii au fost direcţionaţi prin intermediul partidelor comuniste şi a altor organizaţii pro-sovietice sau individuale, cu scopul de a le creşte influenţa în „mişcarea de pace“.
Cu Cathy Ashton ca trezorier, conturile CND nu au făcut obiectul unui audit independent. Sub presiunea publică, ele au fost supuse auditului pentru prima dată în 1982-1983 şi s-a descoperit că suma de 176,197 lire sterline – 38 la sută din venitul anual al CND – nu a putut fi urmărită până la donatorii săi originali. Auditorii Godfrey, Lord&Co au raportat că banii au provenit din „donaţii voluntare care nu pot fi controlate în totalitate până când aceştia nu intră în registrele contabile. Veniturile complete provenite din astfel de încasări nu sunt, prin urmare, susceptibile pentru verificările independente de audit“.
După cum a fost cunoscut, fără îndoială, pentru Ashton, cel însărcinat cu strângerea de fonduri în CND era un membru al Partidului Comunist, Will Howard. Apropo, cariera lui ulterioară nu a fost mai puţin amuzantă decât cea a lui Ashton. El a părăsit Partidul Comunist şi CND-ul la sfârşitul lui 1980 şi şi-a petrecut restul vieţii ca om de afaceri şi militant al „schimbărilor climatice“ – până la moartea sa în 2008.
Dacă eşti trezorier al unei organizaţii anti-NATO, şi un comunist făţiş îţi aduce 176 de mii de lire sterline de la donatori anonimi, nu ai nevoie de prea multe variante pentru a ghici de unde vin banii – Rothschild, regele Saudit sau chiar Biroul Politic Sovietic. Dacă ea nu a putut pune doi şi doi împreună, nu avea nicio treabă cu a fi trezorier. Sau, dacă putea, ea acoperea cu bună ştiinţă pentru agenţii sovietici plătiţi pentru subversiune. Ea era fie o conştiincioasă membră a Coloanei a V-a, fie unul dintre cei pe care Lenin îi numea „idioţii folositori“. Tertium non datum.
Dacă pot specula, nu cred că a fost o idioată. În conformitate cu dosarul ei MI5, strecurat prin presa britanică săptămâna trecută, ea se afla sub supraveghere ca un „simpatizant comunist“. Ea reprezenta CND la întâlnirile Partidului Comunist. Împreună cu tovarăşii ei din CND, avea legături apropiate cu Partidul Comunist Francez. În 1980, ea şi două comuniste britanice au alcătuit delegaţia CND până la organizaţia olandeză controlată de comunişti „Opriţi bomba cu neutron“ (Stop the Neutron Bomb). Când s-a întors în Marea Britanie, la sugestia olandezilor, Ashton a aranjat pentru grupurile CND să se unească cu perechile lor din Olanda. La conferinţa anuală a CND din 1 decembrie 1983, împlinind un an ca vicepreşedinte al CND, ea a prezidat o întâlnire organizată de „Marxism Today“, jurnalul oficial teoretic al Partidului Comunist.  Cu un asemenea trecut, cum ar putea ea să fie de încredere pentru a reprezenta Europa pe scena lumii, de exemplu, în relaţiile cu Rusia? Ea nu ar fi obţinut niciodată o asemenea poziţie într-un guvern democratic. Asemenea numiri sunt posibile doar în EUSSR.
Aşadar, tovarăşi, ar trebui să ne felicităm pe noi înşine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit.
Vladimir Bukovski

Reputatul luptător anticomunist afirma tranşant că regimul Iliescu a fost instaurat de Moscova

Scriitorul anticomunist rus Vladimir Bukovski a fost prezent de mai multe ori în România, la reuniunea Rezistenţei Româneşti Anticomuniste de la Braşov, ca invitat special al Asociaţiilor Civic Media şi „15 Noiembrie 1987“, el devenind de altfel preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste. La una dintre aceste întâlniri, reputatul cercetător a făcut declaraţii care l-au scos din minţi pe „Iliescu-KGB“, mai ales după ce Bukovski a reiterat public că deţine documente care dovedesc clar că planurile revoluţiilor din estul Europei au fost întocmite la Moscova.
Socotim necesar să facem o recapitulare a acestora, într-un moment critic, când ţara risca să încapă din nou pe mâinile celor care au înfăptuit lovitura de stat din 1989.

Gorbaciov: „Iliescu e bun pentru România“

Fostul lider sovietic Mihail Gorbaciov a apreciat chiar că „Ion Iliescu este bun pentru România!“, a spus public Bukovski, explicând: „Într-unul din documente, Gorbaciov li se adresează liderilor bulgari. Unul din liderii bulgari, Mladenov (Petăr Mladenov, care l-a înlocuit pe Todor Jivkov în 1989), spune: «Iliescu este foarte bun pentru noi, în România». Gorbaciov spune: «Da, dar să nu vorbim despre asta în public. I-am face un mare rău, să păstrăm tăcerea!»“. „În octombrie 1988, Mihail Gorbaciov a ordonat Biroului politic al PCUS să pregătească planul pentru schimbările din estul Europei, am aceste documente. Întreaga idee a revoluţiilor aparţine planului sovietic. Am găsit decizia Biroului Politic al PCUS în acest sens“, a declarat Bukovski. Scriitorul rus a mai apreciat că România ar trebui să facă ceea ce alte ţări foste comuniste nu au reuşit: să treacă la curăţarea ţării de postcomunism. „Cred că este un moment foarte important, există un singur lucru pe care România poate să-l facă acum, un lucru pe care alţii nu l-au făcut. Se poate trece la curăţarea ţării de postcomunism. Lustraţia, condamnarea Partidului Comunist sunt foarte importante. Multe ţări au încercat, dar niciuna nu a încheiat acest proces. România are acum şansa de a rezolva această problemă“, a spus Bukovski la Braşov.

Petrolul românesc să nu ajungă la mafia KGB

O altă temă a discursului lui Bukovski a fost cea a resurselor energetice ale României. Bukovski considera că „singura şansă de supravieţuire a poporului român este organizarea unui proces public în care să se dezbată modul în care sistemul energetic românesc a ajuns pe mâna străinilor“. În opinia lui Bukovski, „străinii“ care au acaparat resursele energetice ale României sunt organizaţii mafiote de tip kaghebisto-securiste sau de partid. Procesul public este singurul mod pe care disidentul îl vede pentru ca românii să-şi recâştige resursele energetice. De asemenea, Bukovski a denunţat contractele frauduloase făcute în deserviciul statului român. El a afirmat că Lukoil-ul este o instituţie care aparţine KGB şi că există multe alte domenii industriale în România în care urmaşi ai KGB îşi fac simţită prezenţa.

România, „ţara în care tot timpul se întâmplă ceva“

Bukovski a susţinut că, în opinia sa, poporul român este unul dintre puţinele popoare, alături de polonezi şi israelieni, înzestrat cu putere interioară şi dinamism şi că trebuie ca oamenii să facă eforturi pentru a se scutura de acest angrenaj securisto-comunist care secătuieşte ţara. Bukovski a salutat atunci intenţia creării la Braşov a unui Centru al Rezistenţei Anticomuniste şi şi-a manifestat intenţia de a ajuta prin toate mijloacele sale orice fel de grup care îşi asumă sarcina realizării Procesului Comunismului. În finalul discursului său, disidentul rus a precizat că „se întoarce oricând cu interes în România pentru că această ţară a rămas una dintre puţinele interesante, în contextul în care aici se întâmplă tot timpul ceva“.

Românii riscă să dispară ca naţie

„Dacă România nu reuşeşte să scoată comuniştii din spaţiul public pentru 5-6 ani, o să dispară ca naţie. Comuniştii oricum nu vor muri dacă se retrag o perioadă în afacerile private. Dacă nu reuşim să împiedicăm reorganizarea comuniştilor într-o Mafie în fostul bloc sovietic, şansele de supravieţuire sunt foarte mici“, a declarat Vladimir Bukovski. Disidentul rus a mai subliniat: „La ora actuală, în Rusia, la conducere se află eşalonul al doilea al KGB, care încearcă să refacă Uniunea Sovietică. Aceasta nu se poate întâmpla deoarece URSS a putut supravieţui doar într-un vid informaţional, iar în ziua de azi, Internetul reprezintă cea mai importantă piedică pentru refacerea URSS“.

„Să ia aminte Iliescu: poporul român merită să afle adevărul“

„Iliescu trebuie să aibă curajul de a recunoaşte că a participat la o conspiraţie prin care se intenţiona doar reformarea sistemului comunist. Poporul român merită acest lucru: să afle adevărul“, a afirmat cu fermitate Vladimir Bukovski, la una dintre aceste vizite ale sale din România. „Tot aşa cum esenţial pentru democraţia românească este începerea unui proces real al comunismului. Un Nurnberg atât de aşteptat. Lucrez de 14 ani la acest proiect şi nu voi înceta să o fac până când dreptatea nu va triumfa. Am strâns tone de materiale, din arhivele KGB şi ale PCUS. Doi Gb în format zip. Printre aceşti bytes se află şi Iliescu şi conspiraţiile sale. Să ia aminte Iliescu: adevărul întotdeauna – dar întotdeauna – va ieşi la lumină. Voi aveţi misiunea asta şi ştiu că o veţi îndeplini, în numele dreptăţii, a milioanelor de victime ale comunismului. Îl provoc pe Iliescu să-mi răspundă!“, i-a transmis prin noi Vladimir Bukovski lui Ion Iliescu, cel care îl ameninţa pe reputatul scriitor anticomunist că îl va da în judecată împreună cu semnatarul acestor rânduri. Motivul? Bukovski nu s-a sfiit să spună adevărul despre conspiraţia KGB-GRU din decembrie 1989, soldată cu peste 1.100 de români ucişi în busculada „revoluţiei“.

Iliescu a dat Basarabia pe tavă Rusiei

Iată o parte din declaraţiile care l-au scos din minţi pe Ion Iliescu: „Ştiţi foarte bine jocurile pe care le-a făcut Moscova în Basarabia şi Transnistria cu Armata a 14-a. Iar acum ştiu clar din documente că au existat discuţii între Gorbaciov şi Iliescu pe acest subiect, menite să împiedice Moldova să îşi câştige independenţa, lucru care le-ar fi creat probleme amândurora. Deci au hotărât între ei să menţină statu-quo-ul Moldovei“, afirma scriitorul anticomunist. „Că a «vândut» Republica Moldova nu e cuvântul potrivit, Ion Iliescu nu a fost plătit pentru asta. E vorba despre un aranjament prietenesc între doi comunişti, foşti colegi la Moscova. Nu, Ion Iliescu nu a vândut-o. Pur şi simplu a cedat-o ieftin, aş putea spune că a fost un cadou frăţesc, aşa cum o arată documentele.“
„Acum doar puneau pe hârtie roadele acestei prietenii, în urma căreia Iliescu i-a făcut lui Gorbaciov cadou Moldova. Nimic nou, dacă stai să te gândeşti cum funcţionează relaţiile între tovarăşii comunişti. Deşi, să fim drepţi, şi celelalte state foste comuniste se purtau frumos cu Moscova – mulţi dintre liderii lor erau, ca şi Iliescu, oameni aduşi în faţă de Gorbaciov, pe teritoriile lor staţionau încă armate sovietice. Dar e şi o deosebire majoră, chiar dacă Iliescu a făcut ce făceau şi alţii în Europa de Est. Iliescu voia să continue să aparţină Estului, nu dorea să se îndrepte spre Vest. Deci nu poţi să-l învinovăţeşti pentru tratat în sine, dar, pe de altă parte, e foarte interesantă problema în ceea ce priveşte Moldova. De pildă, nici polonezii nu i-au oferit Rusiei o parte din teritoriul său şi nici cehii n-au făcut asta. Doar Iliescu a fost mai «generos».“, spune Bukovski, completând: „Iliescu a hotărât cu Gorbaciov ca Moldova să rămână în Blocul Sovietic, iar România nu va pretinde în veci vreun drept asupra acestui teritoriu“.
Iliescu „făcea parte dintr-o nouă generaţie de tineri lideri pro-sovietici şi a fost educat în acest spirit la Moscova. Bănuiesc că a fost un moscovit dintotdeauna. A fost mai apropiat de Moscova decât oricine altcineva dintre liderii comunişti din România şi de aceea bănuiesc că in ‘89, când se plănuiau revoluţiile din Europa, l-au ales pe el pentru România. Trebuie să existe un motiv pentru asta, nu se poate să fie doar pentru că e atât de cumsecade, cum pozează astăzi“.

Iliescu şi Militaru erau agenţii Moscovei

„Nu pot decât să presupun (că Iliescu a colaborat cu KGB-ul – nota red). Adică, oricine a studiat la Moscova în anii ‘50 a fost recrutat într-un fel sau altul… nu neapărat de KGB, putea să fie Departamentul Internaţional al CC al PCUS sau aşa-numitul Departament Est-European al CC. Cu siguranţă a avut relaţii speciale cu Moscova – dacă pe linie politică sau de poliţie secretă, nu ştiu deocamdată. Dar nu contează, de fapt nici nu contează ce fel de relaţii a avut, atât timp cât aceste relaţii erau «speciale». (…) Da, cred că aşa stau lucrurile. Adică, toţi cei care studiau acolo erau o ţintă pentru recrutare, nu neapărat de către KGB – putea fi o recrutare politică. Şi a rămas prieten cu Moscova în toţi anii carierei sale în aparatul comunist.“, declara disidentul rus refugiat în Marea Britanie.
„E drept că mai era o facţiune, relativ mică, de indivizi în interiorul partidului care aleseseră să fie agenţii Moscovei – printre care şi Iliescu, dar odată cu accesele de megalomanie ale lui Ceauşescu şi de sfidare a Moscovei, aceştia au fost izolaţi, marginalizaţi“, adăuga Bukovski.
„Iliescu, Militaru şi ceilalţi erau de fapt implicaţi într-o manevră a Moscovei. E foarte simplu. N-are sens să intrăm în toate detaliile. Nu contează cine era şi în ce poziţie în acel moment. Faptul că agenţi cunoscuţi ai Moscovei au preluat puterea, schimbând pur şi simplu Consiliul anterior în «Front» al Salvării Naţionale dovedeşte că aceasta era în sine una din operaţiunile Moscovei. Nu putea fi altceva. Deci Moscova pregătise schimbarea regimului Ceauşescu. Iar Iliescu a fost unul din liderii Comitetului Salvării Naţionale, ajungând după decembrie liderul suprem al operaţiunii.“, spune răspicat anticomunistul rus. „E foarte important să ştii în cine poţi avea încredere. Şi se pare că Gorbaciov avea toate motivele să aibă încredere în Iliescu. Îl cunoscuse cu 40 de ani în urmă şi ştia că fusese recrutat de Moscova, aşa că Iliescu a fost în mare măsură alegerea lui Gorbaciov. Am o serie de documente, de dovezi, acum am trecut la analizarea tuturor hârtiilor pe care am reuşit să le scot din arhivele CC al PCUS în 1991-1992. O să le fac publice cât de curând“, ne asigură prietenul românilor, Vladimir Bukovski.

VEZI AICI CURENTUL PDF

• Share
• Tweet
• Pin
• Email