Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Chipuri şi atitudini, emoţii şi senzaţii, grimase ale simţurilor şifricii. Fotograful merge sau fuge printre oameni care trag sau în carese trage, caută imagini şi le selectează, se ascunde speriat din caleagloanţelor. Odată chiar rămâne complet singur şi total descoperit înPiaţa Palatului, în plin foc încrucişat, şi constată că nu-l împuşcănimeni, chiar dacă este o ţintă sigură şi, în acelaşi timp, un martorpericulos care imortalizează evenimentele, crede el, sau doar seîncurajează pentru a accepta un posibil sens pentru un glonţ fatal.„Foarte ciudat“, gândeşte sau spune cu voce tare, nu mai ştiu, terifiatde ce se întâmplă, poate îngrozit, şi asurzit de zgomotele gloanţelorcare trec pe lângă el fără însă să vrea să-l găsească, şi nici măcarsă-l caute, însă fotografiind în continuare pentru că ăsta estesingurul lucru pe care-l mai poate face. Aşadar, se implică din totsufletul în ceea ce face pentru că speră să nu mai trăiască într-odictatură. Părul îi miroase a praf de puşcă, descoperă ajuns acasă, cuo senzaţie gustativă, dar „n-a fost nimic periculos pentru mine, îşilinişteşte familia, e doar de la pământul împroşcat de gloanţerătăcite, la câţiva metri de locul unde m-am aruncat pe iarba de laInter. Însă mulţi oameni nevinovaţi au fost omorâţi fără milă, cu sângerece, proaspăt emanat“.
Acum,după douăzeci de ani, descriu evenimentele de atunci de parcă le-ar fitrăit altcineva pentru că eu, cel de acum, nu mai sunt acelaşi deatunci. Poate pentru că schimbările fizice şi sufleteşti ale unui om auo periodicitate a lor, sau poate pentru că o aşa-zisă libertate, altfeldecât cea iluzorie dorită şi sperată atunci, în care trăim acum, şi nuvorbesc, fireşte, de cea pur şi simplu sufletească şi spirituală, eanulată de libertăţile mult prea mari ale altora pentru crimă,minciună, furt, mitocănie, demagogie, delaţiune, trădare, manipulare.Însă sunt convins că cei care au trăit zilele de speranţă şi moarte, defoc şi de gloanţe ale loviturii de stat din decembrie 1989 nu le vorputea uita, nu şi le vor putea elimina din suflet şi din minte caemoţii şi senzaţii percepute acut, cu toate simţurile. Şi poate la felde greu le va fi celor care nu le-au trăit să şi le imagineze deplin,lucru fără relevanţă, de altfel. Ceea ce însă ar trebui să putem faceeste să nu ne mai lăsăm niciodată manipulaţi şi manevraţi politic,imbecilizaţi de drogul televizat, mogul şi nemogul, sau monopolizat -statele Uniunii au legi clare antimonopol mediatic, ceea ce înseamnă căo singură persoană sau un singur trust nu poate deţine controlul totalşi concomitent al unei agenţii de presă, al unui ziar, al uneiteleviziuni şi al unui post de radio.
Pascal Ilie Virgil

• Share
• Tweet
• Pin
• Email