December 27th, 2009 
VR 
Scrisoarea Pastorala la Nasterea Domnului – 2009 a IPS Bartolomeu AnaniaDupa ce inainte de Craciun l-a aparat pe Eminescu de Patapievici si eiusdem farinae, Parintele Anania revine cu un nou mesaj apologetic:
[Inrandurile de mai jos aveti inserata uluitoarea Pastorala de Craciun aIPS Mitropolit Bartolomeu Anania care, ca de fiecare data, aduceelemente noi si originale, talcuind in profunzime actul IntrupariiDomnului. Este plina de idei teologice, care, la orice moment, teinalta mental catre intelesuri inexprimabile. Am inserat intreagascrisoare pastorala, adica forma ei completa,impreuna cu notele bibliografice aferente. De retinut – pe interentcircula deja cateva versiuni ale acestei pastorale care sunt trunchiatede multe paragrafe si fragmente esentiale, unele de dimensiuniconsiderabile, altele de marimea unei singure fraze. Nu e acum momentulsa-mi dau cu parerea de ce acele versiuni ciuntite circula pe net caforme finale si oficiale ale pastoralei. Este aici vorba de versiuneade pe portalul CrestinOrtodox.ro (postata cu cateva zile in urma), si cea de la Tarziu (postata pe 24 dec. ora 10.47 AM, cf. blogului, care probabil a fostpreluata dupa cea de la CrestinOrtodox.ro). Va chem insa, ca la unospat duhovnicesc, sa aveti ragazul sa cititi aceasta pastorala acum,de Craciun, analizand fiecare fraza si fiecare cuvintel in parte,deoarece va veti imbogati duhovniceste si veti praznui sarbatoarea asacum se cuvine. In ceea ce priveste ultima parte a pastoralei, undeautorul dezbate tema singuratatii Maicii Domnului, teza originala carese mai regaseste si in alte cateva cuvantari ale InaltpreasfintieiSale, as mai adauga faptul ca la aceasta singuratate ar trebuialaturata, ca o contrapondere, si imaginea iconica a Maicii Domnului, acarei reprezentare este aproape totdeauna realizata in prezenta Fiuluiei, pictat ca Emmanuel si purtat la sanu-i. Este, cred, aceasinguratate care nu desparte pe om de Dumnezeu, ci dimpotriva, careimbratiseaza pe Cel ce ne-a imbratisat dintai, de pe Cruce. Ce este,insa, cutremurator aici, este faptul ca Fecioara Maria L-a imbratisatin pantecele-i inainte de a Se jertfi Hristos pentru neamul omenesc,prin acel ‘fie!’ – dan.camen.]
~~~+~~~
†BARTOLOMEU
din mila lui Dumnezeu,
Arhiepiscop al Vadului, Feleacului si Clujului,
Mitropolit al Clujului, Albei, Crisanei si Maramuresului,
iubitului meu cler si popor, har si pace de la Dumnezeu, Tatal
nostru, iar din parte-mi, arhieresti binecuvantari.
Iubitii mei fii sufletesti,
NastereaDomnului este unul din cele mai cunoscute evenimente din viata DomnuluiIisus. Desi neinteleasa de minte, ea are intotdeauna o cale deschisacatre inima, in care se descopera cel mai mult tainele lui Dumnezeu.Inainte de a deveni istorie, nasterea pruncului Iisus s-a zamislit intaina inimii Fecioarei Maria, prin vestea cea buna pe care arhanghelulGavril i-a adus-o. Aceasta praznuire a bucuriei se leaga tainic de unalt moment din istorie, cand Maicii Domnului i se descopera vesteanasterii Fiului lui Dumnezeu, moment consumat intre indoiala siasumare, despre care vreau sa va vorbesc.
Existain viata Maicii Domnului un moment de mare rascruce, atat pentrupropria ei randuiala, cat si pentru istoria mantuirii noastre. Acestmoment se intrupeaza intr’un singur cuvant. Fara el, ceea ce Dumnezeuintentiona in Buna-Vestire ar fi fost un esec divin; prin el,conlucrarea dintre Dumnezeu si om se dovedeste biruitoare, iarconsecintele ei razbat pana la sfarsitul veacurilor.
Asadar, tanara Fecioara se afla in rugaciune, iar ingerul Domnului i se arata la un moment dat, o saluta: Bucura-te![1]Si-i vesteste ca va naste fiu. Maria ii raspunde prin uimire; ea estenumai logodita, nu stie de barbat, nu pricepe cum, in conditia ei deabsoluta puritate, i s’ar putea intampla aceasta. Ingerul face un pasmai departe: zamislirea va fi de la Duhul Sfant, Pruncul ce se va nastese va chema Fiul lui Dumnezeu[2].Uluirea Mariei e totala, puterea oricarei intelegeri e coplesita demister. Mai mult, asemenea momente sunt pandite, in mod obisnuit, deindoiala si de necredinta. In fata vestilor naprasnice, colosale,spiritul reactioneaza intai negativ. El s’a obisnuit cu intamplarilecomune si accepta cu foarte mare greutate faptul extraordinar. Vestea,de pilda, ca ti-a murit cineva drag e intampinata, mai intotdeauna, cuexclamatia: nu se poate, asa ceva nu pot sa cred! Asa va exclama o mamacare afla ca i-a murit fiul pe front, desi de mult s’a obisnuit curazboiul si cu posibilitatea unei asemenea pierderi. Dar tot asa vaexclama si peste cativa ani, afland ca, de fapt, prima veste exprimaseo eroare, ca fiul ei a fost doar prizonier si ca s’a intors acum acasa.Imposibil! E indoiala, vecina cu necredinta, cu care ucenicii Domnuluiau intampinat vestea invierii Lui; de aceea nu le venea sa creada, nespune Evanghelia, de bucurie mare. E prea frumos ca sa fie si adevarat!
Indoialainsa e imponderabilul din care te poti inclina fie intr’o parte, fie inalta, e punctul neutru al cumpenei, e acea muchie de cutit care tepoate salva sau te poate prabusi. Pe o asemenea lama subtire se afla,iata, acum, sufletul Fecioarei. Cat va fi stiut ea din SfinteleScripturi? Cat va fi cunoscut ea din proorocia Isaiei?[3] In ce masura astepta si ea, ca intregul Israel, venirea lui Mesia?[4]Iar daca Mesia, ca Fiu al lui Dumnezeu, urma sa Se nasca dintr’ofecioara, de ce tocmai ea trebuie sa fie aceea? E prea frumos ca sa fiesi adevarat! Dar, dincolo si mai presus de aceasta, cum poate fi ozamislire de la Duhul Sfant, in ce chip poate Dumnezeu sa umbreasca[5]o femeie pamanteana spre a-I naste Lui un Fiu? Intelegerea in sinesovaie si se poticneste. Maria sta in cumpana, dar ingerul nu-i daragaz si-i ofera un exemplu de putere a lui Dumnezeu: batranaElisabeta, de o viata cunoscuta ca stearpa, se afla in cea de a sasealuna a unei sarcini binecuvantate.[6] Asemenea intamplari, asadar, nu trebuie judecate la masura omului, ci la aceea a lui Dumnezeu, nemasurata.
ExemplulElisabetei poate fi convingator, dar, pe de alta parte, e de oconcretete brutala. O femeie insarcinata in luna a sasea poarta toatesemnele apropiatei maternitati, cu toate implicatiile ei intime,familiale si sociale. Or, ceea ce ingerul ii vesteste tinerei Fecioareeste tocmai o viitoare maternitate. Imaginea Elisabetei se proiecteaza,naprasnica si nemiloasa, asupra nevinovatei adolescente. Elisabeta insae o femeie casatorita, cu legamant legiuit inaintea lui Dumnezeu si aoamenilor, iar faptul ca va naste la batranete e de natura sastarneasca, cel mult, uimire. Dar ea, Maria?… Daca va trebui sa poartesemnele sarcinii, cine o va scuti de banuiala logodnicului, de osandarudelor, de batjocura satului, de tot ceea ce se poate chema oprobiu?Cine o va apara de condamnarea legii, care o poate tari la poartacetatii si ucide cu pietre? Daca e vorba de un mister, cine va fi instare sa-l propuna intelegerii si, mai ales, cine va fi in stare sa-laccepte, cand el vine din gura unei tinere care nu vadeste intr’insanimic extraordinar? Iar daca ea va avea destula putere sa indure toateumilintele si va ajunge mama, cine-L va scuti pe Fiul ei de stigmatulunui copil de pripas, al unui bastard caruia societatea ii refuza unstatut normal?…
Cuvantulingerului nu este o porunca. Poruncile se dau in vis, asa cum le vaprimi, ceva mai tarziu, logodnicul Iosif. Cuvantul ingerului nu estenici vestirea unui fapt implinit, asa cum o avusese preotul Zaharialanga altarul tamaierii. Buna-Vestire anunta, deocamdata, doar faptulca Dumnezeu o alesese pe ea, Maria, sa devina mama Fiului Sau. Ingerulpoarta un mesaj, dar si o invitatie. E un apel la libertatea Fecioareide a decide, de a se pronunta intre doua alternative, intre un da sauun nu. Pentru ca libertatea ei sa nu fie intru nimic viciata, i se punin fata cele doua perspective: pe de-o parte, harul de a deveniNascatoare de Dumnezeu, pe de alta, jertfa de a purta o sarcina aparentreprobabila. Spre a-i inlesni hotararea, ingerul ar fi putut s’oasigure ca Iosif, prin revelatie, va lua totul asupra lui si ca, infata societatii si a legii, el va trece drept tatal Celui ce Se vanaste dintr’insa. Dar Mariei nu i se face o astfel de fagaduiala, elasata sa cumpaneasca singura, in deplina libertate a cugetului. Un nuar insemna o amanare a planului dumnezeiesc, un da, implinirea luiimediata. Ingerul asteapta din gura Mariei un singur cuvant. Ilasteapta Dumnezeu, dar in acelasi timp il asteapta toata suflarea,caci, intreband-o pe ea, Dumnezeu ne intreaba pe noi, iar prinraspunsul ei urmeaza sa se rosteasca intreaga omenire. Iata, Eu stau lausa si bat![7] E clipa cand Fecioara insumeaza intr’insa setea universala de libertate.
– Fie! sa-mi fie mie dupa cuvantul tau![8]
In acea clipa s’a petrecut Intruparea.
Din acest moment ingerul nu mai are nimic de spus si se face nevazut.
Buna-Vestirenu e o idila divina, nici capitolul romantat al unei biografii, ciactul dramatic prin care Dumnezeu consulta libertatea omului si oinvita la participare. Daca, prin Adam si Eva, omul se pronuntaseimpotriva lui insusi, prin Fecioara Maria el se reasaza la unison cuCreatorul si-si restaureaza propria-i libertate, redandu-i, in acelasitimp, directia pentru care ii fusese, intru inceput, daruita. Printr’unsingur cuvant, Maria e purtatoare de cuvant a tuturor risipitilor ceaspira la un destin comun, obstea mantuitilor Domnului.Prinacelasi cuvant insa, Maria isi asuma, in mod constient si deliberat, oranduiala personala cu totul aparte, care va face din ea un unicat alneamului omenesc. Totul decurge din faptul ca, intre toate fecioarelelumii, ea este singura hranitoare de prunc. Dar faptul acesta nu sepetrece undeva, intr’un spatiu indefinit si atemporal, ci aici, pepamant, intr’un anume context social si intr’un anume timp istoric,ceea ce ii confera un caracter de profunda autenticitate umana si,totodata, o nota de dureroasa drama personala. In aceasta privinta,realismul aproape brutal al relatarii din Evanghelia dupa Matei[9]este de-a dreptul zguduitor. Maria nu e scutita de banuieli, iar primulcare se indoieste de ea este insusi Iosif, ocrotitorul si garantul eiin fata societatii. E de crezut ca el va fi fost cel dintai caruia eai-a marturisit despre dumnezeiasca vestire si suprafireasca intrupare,despre uluitoarea zamislire din pantecele ei sau, mai simplu si maiomeneste, despre faptul ca era insarcinata. Dar Iosif nu are nici pedeparte capacitatea unei asemenea intelegeri, asa dupa cum nici insasiMaria nu o avusese dupa cele dintai cuvinte ale ingerului. Cine vaintampina un asemenea adevar fara sa incerce mai intai sa se scuture deel? Dreptul barbat se crede victima unei mistificari, iar intaia sareactie este aceea de a repudia impostura si, mai mult, poate chiar dea o denunta.[10]Spusele Mariei incearca, desigur, sa invaluiasca o greseala, dar incazul acesta vina ei este indoita: mai intai, greseala in sine, in aldoilea rand, refuzul de a o marturisi, tendinta de a o ascunde tocmaifata de el, care ii acordase logodnicei o incredere totala. Este aiciun “vifor de ganduri necredincioase”, care face din sufletul lui Iosifun adevarat iad si e de presupus, tot omeneste, ca acest vifor va fidezlantuit nu numai in cuget, ci si in lungi si dureroase aruncari decuvinte. Totusi, este posibil ca, pana la urma, el sa fi acceptatadevarul Mariei, chiar daca nu era in stare sa inteleaga nimic, si safi facut din el si adevarul lui. Dar acest adevar, al lui, putea oaresa devina si adevarul societatii? Cine va fi dispus sa creada macar ofarama din povestea cu ingerul? Doua alternative ii stau in fata: sa secreada ca el este faptasul si sa fie osandit ca unul care a incalcatpuritatea logodnei, sau sa se creada ca faptasul este altcineva, unnecunoscut, iar el sa fie aratat cu degetul ca un credul naiv, luat inras de semeni si pusi in randul netrebnicilor. Si intr’un caz, si inaltul, integritatea lui morala e compromisa, nu exista nici o solutiede a o salva in fata opiniei publice, atata vreme cat el va continua saramana logodnicul Mariei. In cele din urma, Iosif alege solutiadisperarii: s’o paraseasca pe Maria pe ascuns, fara nici o explicatie,sa-si piarda urma, sa ramana fiecare cu destinul sau. E un act delasitate, intr’adevar, dar singurul care il poate salva. Il poatesalva, desigur, pe el. Dar cu Maria ce se va intampla? Ea va ramanecomplet descoperita in fata societatii, caci nimeni nu va crede calogodnicul a parasit-o fara pricini foarte evidente. Fecioara e panditade o singuratate fara margini.
Eadevarat ca, in final, Iosif primeste in vis revelatia adevarului, sehotaraste sa devina sotul legal al Mariei si sa ia asupra-si in fataoamenilor si a legii, Pruncul ce Se va naste, ceea ce face ca Acesta safie numit, indeobste, fiul lui Iosif si al Mariei.[11]La nivelul comun, faptul extraordinar nu poate gesta decat imbracandvesmantul vietii comune. Fiul lui Dumnezeu isi asuma conditia umanainca inainte de a Se naste din Fecioara. Dar, pana la acest final, catadrama! O drama ce se nascuse dintr’un singur cuvant: Fie!
Nu avea sa fie singura. Randuiala Fecioarei Maria este aceea a unei maici indurerate. Nasterea umila din Betleem[12], spaima de Irod[13], pribegia in Egipt[14], singuratatea de dupa iesirea lui Iisus la propovaduire[15], drumul Crucii[16], rastignirea Fiului sub propria ei privire[17], – jalea ingroparii[18], toate acestea sunt tot atatea ascutisuri de sabie care trec prin inima ei. Toate, dintr’un singur cuvant: Fie!
MaicaDomnului pare tot atat de singulara si in ipostaza ei cereasca. Nu egreu de inteles de ce ea este mai cinstita decat heruvimii si maimarita fara de asemanare decat serafimii: acestia, neavand trupuri, nusunt supusi ispitei si caderilor trupesti, dar Sfanta Fecioara,purtatoare de trup, i-a pazit curatia neintinata si l-a pastrat ca peun potir de aur lamurit in focul dumnezeiesc. Dar ea salasluieste,totusi, undeva mai presus de ingeri, in spatiul unei eternitati careeste numai al ei. In cerul nostru crestin, totul e obstesc, sfintiisunt in cete, ingerii sunt in soboare, pana si Dumnezeu e in Treime,numai Fecioara Maria este singura, ca un luceafar de dimineata plutindintre soare si stele, asa cum lumineaza si particica ei de paine de pediscul proscomidierii. Totul, dintr’un singur cuvant: Fie
Iubitii mei fii sufletesti,
EsteFecioara Maria o constiinta tragica? In ordinea omenescului, da. Dar eaeste si purtatoarea unei ordini suprafiresti, iar aceasta se face culuciditate, cu o anume constiinta de sine. Cat timp traieste pe pamant,misterul Mariei nu poate fi inteles si acceptat de nimeni, dar ea „ilpoarta in inima ei”[19], ca pe o dulce povara. Nu este exclus ca episodul dramatic dintre ea si Iosif, povestit de Evanghelistul Matei[20], ca si teama de o nelamurita curiozitate publica, sa fi determinat vizita ei, de trei luni, la Elisabeta[21].Dar extraordinarul episod istorisit de Evanghelistul Luca ne da masuraconstiintei de sine a Sfintei Fecioare, poate ca de abia acum dobanditape deplin. Emotionanta intalnire dintre cele doua femei aredimensiunile unui poem ceresc. Elisabeta este cea care se simte deodatanavalita de Duhul Sfant si are revelatia Celui pe care Maria Il poartain pantece[22].Salutare ei este, in acelasi timp, si marturisirea acestei revelatii,ceea ce face ca raspunsul Mariei sa capete o rezonanta de harpacosmica. El este nu numai un rezumat al mesajului evanghelic, ci siprefigurarea unei apoteoze tragice, a faptului ca ea, Fecioara, va fifericita de toate neamurile ca rezultat al jertfei sale de a se smeri.[23]Salutarea ingerului: „Bucura-te!”, de neinteles in suita suferintelorMariei, isi dobandeste acum intelesul plenar. Lacrimile Mamei, varsatedin belsug de-a lungul a treizeci si trei de ani, sunt rascumparate debucuria launtrica a Fecioarei, careia Puternicul i-a harazit marire inveci. Urmare a unui singur cuvant: Fie!
Oare este Maica Domnului chiar atat de singura?… Iata, ea tamaiaza mormantul impreuna cu femeile mironosite[24], se bucura impreuna cu ucenicii de invierea lui Iisus[25], tot impreuna cu ei ii urmareste inaltarea la cer[26] si, mai tarziu, va trai extazul Cincizecimii[27].Adormirea i-o canta apostolii, trupul ii este ridicat la cer de catreInsusi Fiul ei. Toate acestea insa sunt evenimente. Deasupra tuturoreste un fapt, si anume ca Fecioara Maria, desi mai presus de ingeri,ramane solidara cu noi, oamenii, si cu a noastra mantuire. Potrivituneia din cantarile Craciunului, Nasterea Domnului a fost intampinatade fiecare cu cate ceva, ca o marturie a participarii la vrerea luiDumnezeu; ingerii au trambitat cantari, cerul a pogorat steaua, magiiau adus daruri, pastorii au venit cu inchinarea, pamantul a oferitpestera, iar noi, oamenii, am dat-o pe Fecioara Maria. Omenireadevine astfel nascatoarea Nascatoarei de Dumnezeu, genealogiile capatasens si adancime, ele marturisind, pe de o parte, implicarea dramaticaa lui Iosif in smerenia Mariei, iar, pe de alta, implicarea apoteoticaa neamului omenesc in actul Intruparii.
MaicaDomnului pluteste singulara undeva, in spatiul cerului crestin, dar inacelasi timp ea este si ramane impreuna cu noi, caci prin ea ne-amrostit optiunea pentru mantuirea prin Iisus Hristos si tot prin eanadajduim intru neputintele noastre. Poate ca de aceea Maica Domnuluine si este atat de draga. In vreme ce pentru Domnul Hristos avem undublu sentiment, de iubire pentru Mantuitor, dar si de teama pentruJudecator, pentru ea nu avem decat unul, cel de iubire, pentru aceeacare niciodata nu va judeca, ci pururea se roaga pentru noi. In numelenostru, Fecioara Maria s’a rostit candva in fata lui Dumnezeu: Fie! Innumele ei, la randu-ne, vom astepta, prin rugaciune, o suprema rostirea lui Dumnezeu: Fie!
Vadoresc din toata inima sa petreceti Sfintele Sarbatori in pace,sanatate, belsug de lumina si spor de bucurii duhovnicesti. Amin.
La multi ani!
____________________________
[1] Lc 1, 28
[2] Lc 1, 29-33
[3] Is 7, 14
[4] Lc 2, 25-32
[5]Puterea prin care Dumnezeu Se descopera si creeaza, asemenea noruluiluminos depe muntele Sinai (Iş 24, 16-18) sau a celui de pe Tabor (Lc9, 34).
[6] Lc 1, 36-37
[7] Ap 3, 20
[8] Lc 1, 38
[9] Mt 1, 18-25; 2, 1-23
[10] Mt 1, 19-20
[11] Mt 1, 24-25
[12] Lc 2, 1-20
[13] Mt 2, 12-13
[14] Mt 2, 14-15, 19-23
[15] Mc 1, 9-12
[16] Mt 27, 31-35
[17] In 19, 25-27, Mt 27, 26
[18] In 19, 38-42
[19] Lc 2, 19
[20] Mt 1, 19
[21] Lc 1, 39-56
[22] Lc 1, 43
[23] Lc 1, 46-53
[24] Mt 27, 56
[25] In 19, 19
[26] Lc 24, 51-53
[27] FA 2, 1
Surse
More from my site
- La Părintele Justin Pârvu, acum 10 ani, în seara de Ajun și Cuvântul său la Nașterea Domnului 2008. VIDEO / FOTO
- „A venit și-aici Crăciunul” – Radu Gyr. 2017 – Anul comemorativ Justinian Patriarhul și al apărătorilor Ortodoxiei în temnițele comuniste
- Cinci ani de la plecarea Leului Ardealului, un mare luptător
- “De acum până-n vecie, Hristos cu noi o să fie”. Crăciun fericit!
- Părintele Dumitru Stăniloae, “Teologul Absolut”: “Noi suntem protolatinitatea!”. 22 de ani în oastea românească din Ceruri
Posted in Uncategorized 
Tags: 
