Votul de incredere, cam nestatutar, primit de Mircea Geoana de la Comitetul executiv al PSD n-a reusit sa puna decat partial capacul pe oala ce da in clocot.
Anesteziat,primul soc pare sa fi trecut, si social democratii descopera ca sunt”si batuti, si cu banii luati”. Adica si fara presedinte, si in afaraguvernarii.
In toamna, au parasit pozitiile de abia cucerite inGuvern, in ministere, in prefecturi si deconcentrate pentru a-imaximiza sansele lui Mircea Geoana si au investit sume foarte mari incampanie.
Erau miscari absolut firesti in logica electorala,dar teribil de riscante cand ai un candidat foarte slab. Este aproapeimposibil ca Mircea Geoana sa nu deconteze aceasta imensa ratare si,mai ales, intrarea PSD in desertul inspaimantator al Opozitiei.
Vorbaunui lider PSD, i-a fost greu lui Mircea Geoana sa piarda acestealegeri. In aceste conditii are de fapt o singura sansa, firava, sa-simentina scaunul: lipsa unui contracandidat la fel de convenabil pentrutoate grupurile de interese din partid.
Deja autoritatea luiMircea Geoana, cata era ea, da semne mari de slabiciune, ca dovadainsubordonarea petrecuta la audierea ministrilor in comisii, cand multisocial meocrati au incalcat consemnul de partid si au dat aviz negativ,ajungandu-se la penibila situatie ca toti candidatii sa fie confirmati,chiar si cei care in urma cu numai cateva saptamani fusesera respinsiin cadrul echipei Croitoru.
In plen, Mircea Geoana nu a reusitsa impiedice participarea social democratilor la vot si s-a trezit cuvreo 30 de parlamentari care au votat pentru Guvern.
Care ar fioptiunile PSD? Teoretic ar trebuie sa fie o alegere intre restauratiesi reforma. Dar cum in PSd nu exista aboslut niciun lider reformistautentic, alegerea este intre restauratie si o rebranduire.
Restauratia insemana revenirea la PSD-ul lui Ion Iliescu. Deja Toni Greblaavansa posibilitatea ca Ion Iliescu sa reia presedintia partiduluipentru un an timp in care sa faca ordine. Adica sa repuna in pozitii deputere toti fostii bolsevici, de bine de rau marginalizati, sa reasezebasca pe toata sigla PSD si sa pregateasca un congres care sa confirmeun succesor dupa inima sa.
Sa nu ne imaginam ca revenirea luiIon Iliescu ar insemna disparitia baronilor, doar ei s-au format si auinflorit cu Ion Iliescu la Cotroceni, insa ar trebui sa fie nitel maidiscreti.
Revenirea lui Ion Iliescu ar insemna doarradicalizarea partidului in jurul unui lider puternic, intr-o perioadade criza tensionata din punct de vedere social. Un astfel de PSD ar fiun partid prabusit in timp, mai precis in tulburii ani ’90, unde arimpinge si Romania daca ar ajunge vreodata la putere.
Variantarebrandurii este cea promovata de Miron Mitrea, cel care vorbestedespre social democratie moderna, de tip Blair. Mitrea nu are bascace-i drept, dar are dosare penale de coruptie. Are in spate intreagaherghelie de baroni ai partidului care nu doresc nimic altceva decatrevenirea la putere cat mai repede.
Ei nu doresc un liderputernic care sa le incurce ploile, ci doar unul fatos, curatel, darslab care sa nu le incurce interesele si sa permita si deschidereausilor de catre PD-L, unde baronii au frati de cruce puternici, sub pretexul reformarii varfului PSD.
Inurmatoarea perioada, PSD va deveni un camp e lupta intre cei caredoresc restauratia si cei care doresc rebanduirea. Pana cand una dintretabere nu va reusi sa capete un avantaj consistent sau nu va aveaoportunitatea unei miscari decisive, probabil ca fantoma lui MirceaGeoana va mai bantui pe holurile si prin birourile din SoseauaKiseleff.
Cat despre partid, nicuna dintre variante nu este cuadevarat buna. Putem spune doar ca restauratia, este mai rea. Binepentru partid ar fi sa reuseasca o reforma autentica si sa devina oforta autentica si onesta de stanga. Cum spuneam insa, nu existaliderul care sa conduca o astfel de reforma.
Ioana Ene / Ziare.com