Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

 
Scris de Victor Roncea
Operaţiunea de spălat creiere şi, mai ales, suflete, derulată înperioada ocupaţiei sovietice contra anticomuniştilor legionari,ţărănişti, liberali, a elitelor României, la penitenciarul Piteşti,cunoscută şi sub numele de „reeducare“, este transbordată, azi, cufineţe perversă, la nivel naţional.
Esenţaexperimentului diabolic, laborios executat şi studiat, era rupereadumnezeiescului din om prin mijloace ale torturii psihologice şi fizicecare includeau, după schingiuiri îndelungate, dezicerea de credinţă,naţiune şi Mântuitor sau mâncatul de fecale. La „alegere“. „Reeducarea“era realizată chiar de către „deţinuţi de bine“, foşti camarazi, azitovarăşi, dintre care, conform mărturiilor şi specialiştilor, mulţierau de fapt agenţi NKVD infiltraţi în rândurile anticomuniştilor încăde dinainte de arestare. Călăii, aleşi dintre victime, „converteau“ lacomunism, prin ritualuri satanice, în care erau blasfemiate slujbeleortodoxe, iar credincioşilor care rezistau li se administra urină pepost de agheazmă şi excremente în loc de prescură. Au căzut cu duiumul.Puţini, au rezistat. Până în 1964, când au fost eliberaţi toţideţinuţii politici – numai după ce statul s-a debarasat, treptat, deagenţii sovietici din sistem -, experimentul a fost aplicat, subdiverse forme, mai subtile sau mai dure, la toate închisorilecomuniste, comandate de oamenii KGB-ului. Datele sinistrului experimentau plecat, din ţară, spre Moscova şi alte zări. Şi s-au şi întors.
Subbagheta „mogulului“ Sorin Ovidiu Vîntu suntem intoxicaţi zilnic, petoate canalele „multimedia“, de această amestecătură de „formatori“ şigurişti, de călăi şi presupuse victime, de torţionari ordinari şiderbedei cu ştaif, de intelectuali finuţi şi şuţi de gang. Subpretenţia „onorabilităţii“, personaje care se pretind „elitele“„quality media“, ca multiplul Hurezeanu, spălătorul de cadavreTapalagă, „piţigoiul psihopat“ Patapievici şi „profesorul“ Tismăneanu,stau la aceeaşi coadă, la casieria mogulului Vîntu, alături de„maestrul“ de şantaj Bogdan Chirieac, „naşul“ de Snagov Sorin RoşcaStănescu, „deontologul“ cu vilă de la RAAPPS Doru Buşcu şi„poetul-portofel“ Mircea Dinescu, asigurând „credibilitatea“infractorului de Delta şi răspândirea otravei mediatice chiar şi după„sinuciderea“ fără precedent a presei, devenită „obiect de unicăfolosinţă“ în perioada electorală. Masacrată şi aruncată la coş acum,ca un prezervativ ieftin şi uzat.
Ca şi cum nimic nu s-ar fiîntâmplat, şantajiştii presei române fac din nou vocalize, cu„profesionalism“, la Realitatea TV, „intelectualii“ cu Volvo de lastăpân la scară ne dau lecţii de morală, de „raţiune, credinţă şicivilitate“, în puţinele lor „Idei în dialog“, şi paraşutele dincotidianul lui Vîntu sunt plasate pe centura Internetului, ca tiristede platformă, inspirat numită „Vox Pulica“.
Noii „reeducatori“ ainaţiei n-au niciun scrupul. În timp ce susură elevat despre „societateacivilă“, „onoarea dreptei“ şi „lupta anticorupţie“, înşfacă fără jenăfişicurile murdare păstrate la saltea de devalizatorul FNI,„onorabilul“ gropar al averilor câtorva sute de mii de români. Întermeni normali, de etică şi profesionalism, actul în sine, când seface în perfectă cunoştinţă de cauză, se numeşte complicitate şi chiar,prin opera de spălare de imagine şi bani, favorizarea infractorului.Miza tovarăşilor bine vopsiţi cu toate culorile curcubeului esteaceeaşi ca şi a torţionarilor bolşevici: Experimentul Piteşti trebuieaplicat. Insidios, călăii se transformă în victime, „democratizatori“mediatici, ba chiar „eliberatori“ ai Basarabiei, călare acum pe carelede transmisie ale Minciunii TV.
La prag de aniversare a lui Eminescu,le recomand românilor avertismentele şi soluţiile jurnalistuluiconservator militant pentru România mare: „Ş-aşa-s de mulţi/ Cemint cu gândul, vorba, fapta, ba/ Se mint pe sine însuşi chiar, încât/În mine s-a stârnit mândria cruntă/ De-a spune adevărul – dacă chiar/Prin el lumea s-aprinde“; „Ei mint – eu adevărul îl spun, căci nu mătem / De-a lui urmări“; „Cel mai mare păcat al oamenilor e frica,spaima de a privi în faţă, a recunoaşte adevărul. El e crud acestadevăr – dar numai el foloseşte“. După cum ne învaţă Eminescu, arma Adevărului va învinge întotdeauna.

• Share
• Tweet
• Pin
• Email