Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Scris de Victor Roncea
Fostul jurnalist Sorin Roşca Stănescu, apelat de cunoscători dupănumele de cod „H15“ sau „Deleanu“, nu a turnat nici pås la Securitateşi, în consecinţă, are dreptul să-i dea în judecată pe toţi cei care îlmai cadorisesc şi cu alintul de „fost informator“ sau „turnător“. Celpuţin aşa consfinţeşte, pentru a doua oară, Consiliul Naţional pentruStudierea Arhivelor Securităţii (CNSAS), într-o nouă adeverinţă, remisăoficial pe 20.01.2010. La peste trei ani de la declanşarea operaţiuniiCivic Media „Voci Curate“, destinate curăţirii spaţiului public defoşti şi actuali agenţiai unor servicii secrete comuniste, de la Securitate la reţeleleantiromåneşti ale KGB, STASI, AVO şi succesoarele lor, CNSAS a binevoitsă răspundă şi în privinţa lui Sorin Roşca Stănescu, fost ziarist şifost director al fostului ziar „Ziua“. Deşi apar şi noi informaţiipicante despre trecutul de turnător al lui Roşca Stănescu, „uitate“pånă azi de acesta, decizia CNSAS este demnă de „Cascadorii Råsului“,în contextul în care colaborarea cu Securitatea a celui cunoscut şi caşantajist de presă este de notorietate publică încă din anul 1992.Ridicolul acestui act oficial al unei instituţii a statului romån, carealocă şi consumă fonduri uriaşe pentru „deconspirarea agenţilorSecurităţii“ – protejåndu-i în noua formă a legii concepute de MariusOprea pe cei ai altor servicii secrete, comuniste sau nu – este aproapeinimaginabil şi demonstrează fără tăgadă rolul nefast, insalubru şiinjust al CNSAS.
Negrupe alb, fostul preşedinte al CNSAS demisionat recent, invocând presiunişi ameninţări, Ladislau Antoniu Csendes, a semnat Adeverinţa Nr10546/01.10.2009, prin care „domnului ROŞCA STĂNESCU Sorin Ştefan, fiullui Petre şi Delia Didona, născut în data de 08.09.1949 în Braşov,judeţul Braşov, nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaboratoral Securităţii“. Pe lângă faptul că, potrivit datelor istoriei recente,fostul director al SRI, Virgil Măgureanu, este cel care i-a furnizatlui Petre Mihai Băcanu, în 1992, Dosarul de informator al lui SorinRoşca Stănescu, pe atunci ziarist la „România liberă“, despre fostuldirector „Ziua“ se poate spune însă că este un arhi-cunoscutcolaborator al Securităţii, după cum a recunoscut-o chiar singur, înrepetate rânduri.

Filiera Măgureanu – Băcanu

Dacăilustra maşină de tocat bani şi dosare, care este CNSAS, nu a avut timpsă se documenteze asupra acestui caz de la „sursa“ Măgureanu şi săintre în posesia filelor aflate în posesia „colegului“ Băcanu – larândul său cunoscut ca fost colaborator al KGB – poate ar fi putut să-laudieze pe distinsul ne-informator sau, măcar, să-i consulteamintirile, ultra-publice. Dacă ar fi avut disponibilitatea aceastanemărginită ar fi putut să afle că, potrivit propriilor declaraţii, înanii ‘70 lucra alături de un Adrian Păunescu şi Vladimir Tismăneanu sauAna Blandiana la revista „Amfiteatru“, publicată de Uniunea AsociaţieiStudenţilor Comunişti din România (UASCR), ulterior fiind transferat lapublicaţia comunistă „Viaţa Studenţească“, unde l-a regăsit peTismăneanu, alături de un Ioan T. Morar sau Traian Ungureanu. Aici şi-aşi început colaborarea cu Securitatea, benevolă, după cum mărturiseşteRoşca Stănescu. E drept, asupra momentului exact al declanşării munciiinformative în cadrul DSS nici el nu mai este sigur. În biografia saromanţată, publicată pe site-ul propriu, Roşca susţine că „timp decinci ani, până în 1986, am fost colaborator al Brigăzii Antiteroriste,care aparţinea Securităţii“. Afirmaţia aceasta este contrazisă de oaltă confesiune, făcută în direct la Realitatea TV, într-o emisiune„100%“ de prin 2006, în care Roşca spune: „m-am autopropus pentru acolabora cu Securitatea prin 1973“. Ca atare, onor CNSAS-ul a omisdintr-un foc – ba chiar din două, dacă luăm în considerare şi o altăDecizie, din 2002, la fel de stupidă – o colaborare cu Securitateaextinsă pe parcursul a 13 ani! În noua Decizie, CNSAS susţine că apreluat de la SRI, în anul 2005, Dosarul Fond de Reţea nr. R 43022,„care conţine documente noi şi neprocesate cu privire la relaţiadomnului titular Roşca Stănescu Sorin Ştefan cu Securitatea“. Cu toateacestea, în timp ce toţi cei 13 ani de colaborare strânsă cu DSS aziaristului Roşca Stănescu par să fi dispărut cu totul din atenţiaCNSAS, ni se învederează în schimb o penibilă tangenţă cu Securitatea aelevului Roşca Stănescu: „Fiind elev în clasa a X-a în cadrul LiceuluiNicolae Bălcescu din Bucureşti, este luat în studiu şi propus pentrurecrutare de către Direcţia a II-a, Serviciul 6, Biroul 2, la data de12.05.1966, urmând a fi folosit pentru încadrarea informativă acolectivului de elevi de la şcoala menţionată“. Însă după o perioadă deprobă de şase săptămâni jumate, recrutarea a fost, până la urmă,respinsă, deoarece, potrivit notelor ofiţerului de Securitate alLiceului, „titularul nu a păstrat secretul asupra discuţiilor“.

Sorin Roşca Stănescu: „Am fost H15“

Iatăînsă ce mărturisea, personal, Sorin Roşca Stănescu, la postulRealitatea TV al tovarăşului său, Sorin Ovidiu Vîntu: „La sfârşitulfacultăţii m-am împrietenit cu un tânăr care era unul din lideriiorganizaţiei palestiniene din România. De la acesta am aflat că urma săpună la cale într-o altă ţară un atentat terorist. Mi s-a părut cevagrav şi m-am dus la redactorul-sef al revistei «Viata Studenţească».
Elm-a pus în contact cu un ofiţer care răspundea de presa de la CasaScânteii. M-am întâlnit cu acela şi i-am relatat despre ce era vorba.M-a rugat dacă nu vreau să-i povestesc acelaşi lucru unui coleg de labrigada antiteroristă. M-am întâlnit cu ofiţerul de la brigadaantiteroristă şi aşa mi s-a propus să colaborez şi pe viitor.
Amacceptat şi am semnat un angajament având două nume conspirative. Amavut succesiv numele de cod H15 şi Deleanu. Am primit şi bani, dar cadecont pentru deplasările făcute“.
Această ieşire a fost completată şi în scris de către Roşca printr-un „auto-denunţ“:
„Esteadevărat, sunt «H15». Acesta a fost, pentru cea mai lungă perioadă,numele meu de cod. E adevărat, la început îmi alesesem altul.«Deleanu». Am fost un colaborator atipic al Securităţii. În primulrând, pentru că nu am fost recrutat. Am ajuns acolo pe un traseuspecial. Eram redactor la revista «Viaţa Studenţească». Inevitabil,scriam şi despre studenţii străini. Am fost într-o tabără la IzvorulMureşului. Împreună cu soţia. Acolo făceam dese plimbări prin pădure,culegând ciuperci. Soţia era din Sibiu şi maestră în identificareaciupercilor comestibile. Într-o asemenea excursie prin pădure, undeuneori veneau cu noi şi alţi studenţi, am cunoscut un tânăr cu totul şicu totul special. Extrem de inteligent, vesel, manierat şi cult. Erapreşedintele studenţilor palestinieni din România. (…) Tânărul s-aconfesat. Mi-a vorbit despre planuri mai ample, despre proiecte pe careei le preconizau, în scurt timp, în Germania. Era vorba de atentate.Doreau să sensibilizeze lumea. Şi lucrau deja cu o organizaţieteroristă, alcătuită din cetăţeni germani. (…) M-am întors. M-am dusla redactorul-şef şi i-am povestit în detaliu ce s-a întâmplat. Acestam-a rugat să am o discuţie cu un domn care se ocupa de SecuritateaCasei Scânteii. Mai târziu aveam să aflu că el era un fel de tătuc alsecuriştilor ziarişti. După discuţia cu acesta, el mi-a cerut să măîntâlnesc cu un coleg. (…) Aveam de ales. Un lux de care nu aubeneficiat mulţi. Cei care au colaborat cu securitatea au făcut-o, îngeneral, sub santaj. Sau, în cel mai bun caz, din dorinţa de a obţineceva la schimb. După două zile, ne-am reîntâlnit. Alesesem. Voi informaîn scris Brigada Antiteroristă. Am semnat un angajament şi mi-am alesun nume de cod. Am fost instruit cum să procedez. Îmi erau decontatecheltuielile. Nimic mai mult. Niciun avantaj. Decât, cel mult, acela dea mă putea mişca mai liber decât alţii printre străini. Ani de zile amtrăit cu certitudinea că fac un lucru important. În definitiv, munceamde două ori pentru un singur salariu, cel de redactor la «ViaţaStudenţească». Credeam că obţin informaţii extrem de importante pentrustatul român. Aceasta s-a dovedit o informaţie pe jumătate adevărată“,depănează Roşca în amintirile sale.

Nici „sursa“ DIE Adameşteanu nu a colaborat

Fostuljurnalist consideră acum, după anii de colaborare, că este posibil cainformaţiile sale să fi fost folosite de Securitate împotriva unorcetăţeni români: „Aveam să aflu târziu, cred că prin 2003-2004, că celemai multe dintre informaţiile pe care eu le furnizam nu erau destinate,aşa cum credeam, contracarării unor lovituri de tip terorist şi,implicit, salvării unor vieţi omeneşti. Securitatea folosea acesteinformaţii altfel… împotriva propriilor concetăţeni“. Dacă Roşca aredreptate, atunci afirmaţiile sale contrazic total Decizia care sebazează pe prevederile art. 2, lit. a şi b din OUG 24/2008, privind„atingere drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului“. Înacelaşi Dosar remis Asociaţiei Civic Media se mai află o Deciziesimilară, care o priveşte pe scriitoarea Gabriela Adameşteanu,redactor-şef al revistei „22“ o perioadă îndelungată şi membră de vazăa Grupului pentru Dialog Social (GDS), despre care ni se spune, totaşa, că nu a colaborat cu Securitatea dar a fost „sursă a UM 0544“, respectiv fostă DIE, actuală SIE.
Concluzia este îmbârligată. Dacăaceasta este Decizia CNSAS în ce-l priveşte pe „H15“ şi „Deleanu“, oriLegea consilierului fără ORNISS a lui Tăriceanu este de aruncat la coş,ori Roşca şi-a inventat toată povestea, ori Măgureanu a vrut să-lreconspire şi atunci putem specula liniştiţi că Sorin Roşca Stănescueste şi acum ofiţer pe deplin conspirat al vreunui serviciu secret, dela noi sau de-aiurea. Care?

• Share
• Tweet
• Pin
• Email