Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Am urmarit cu amuzament saptamana trecuta suferintele bietului Volodea Tismaneanu dupa punerea la punct facuta de Dinu Sararu fata de persoana sa. Cunoscandu-l deja pe tasmanian cu slabiciunile sale cu tot am asteptat cuminte ca la cele cateva randuri pe care i le-a alocat Sararu in Evenimentul Zilei sa se isterizeze o data si apoi, cu masochism, “iar din nou”. Asa a si fost. Pentru prima sparcaiala s-a folosit de plagiatorul de serviciu al lui Vadim Tudor, Mirciulica Mihaiesi. Neputincios cum e, pentru a doua jarja a republicat un negrisor de-al lui, un oarecare Angelo Mitchievici, oltean sadea inteleg, dupa modelul Petre Roman – os de ardelean. Cred ca este important de reprodus “flacara ros-violeta” dintre cele doua reprezentari ale comunismului, cel autohton si cel internationalist neokominterninst, mai ales pentru ca ii devoaleaza din nou adevarata fata a pretinsului “anticomunist” din secta pretutindenarilor. De exemplu: fiul lui Leon Tisminetski ii reproseaza lui Dinu Sararu niste legaturi de rudenie comuniste, tocmai el, cel care sustine ca n-are nici o importanta faptul ca a trait in cartierul rosu si ca propriii sai parinti au fost agenti NKVD veniti cu tancurile sovietice. Ca si cum un copil de taran roman de la botul vacii ar fi avut exact aceleasi sanse si proptele cu o progenitura nomenklaturista scolita in aceeasi clasa cu Nicu Ceausescu! Desigur, la fel de nevinovat este si astazi ca s-a nimerit in acelasi grup pentru “dialog social” si cu fiica si cu nepotul lui Leonte Rautu! Mai departe: onanistul din el nici macar acum nu are curajul sa-i reproseze lui Dinu Sararu ca puterea sa sta si in faptul ca este mason de rang inalt sau ca acel var pe care il invoca este chiar fostul socru al lui Dinu Patriciu. Nu, o da pe dupa colt, ca este “unul dintre apropiatii lui Iliescu”. Dar, pana nu demult, distinsul “anticomunist” Tismaneanu era mai mult decat un “apropiat de-al lui Iliescu”, era ca fiul sau adoptiv! Si, daca Geoana ar fi fost presedinte acum, fiti convinsi ca Tismaneanu si-ar fi redescoperit peste noapte valentele “social-democrate”. In schimb, Sararu va ramane in istoria literaturii romane drept un scriitor de mare forta. Public intai cele cateva fraze rostite de Sararu, apoi replica plangacioasa a lui Tismaneanu (il las in gunoiul sau pe Mitchevici) si, in completare, vin cu cateva lamuriri mai vechi, care ar fi trebuit sa fie definitive in privinta propagandistului comunist de tip bolsevic deghizat ca o cazatura de travestit in bordelul lui de “neo-commies” resapati.

Sararu in Evenimentul Zilei: “Tismăneanu a aterizat pe genunchii domnului Iliescu, apoi, la rând, pe alţi genunchi”

“Aţi fost acuzat în Raportul Tismăneanu că aţi contribuit laperpetuarea cultului personalităţii lui Ceauşescu, că aţi fost unexponent al literaturii socialiste care a dus la venerarea lui.Exponent al protocronismului, ca să citez. Aţi contestat concluziiledocumentului, la vremea publicării lui. Dvs. aveţi ceva să vă reproşaţi?
Trilogia Dragostea şi Revoluţia mi-a fost retrasă şi interzisăşi arsă şi în noiembrie ’89, dar interzisă şi imediat după 1990, acumcrezându-se că este un omagiu adus dictaturii în timp ce înainte eraconsiderată un denunţ al mecanismului dictatorial. În ediţia de azi, unstudiu al lui Ion Cristoiu spune tot acest adevăr. Din păcate, ceitineri nu ştiu mare lucru despre trecutul apropiat, încă nu s-a scris oistorie corectă a acestui trecut apropiat iar domnul Volodea Tismăneanunu poate ţine locul lui Dan Berindei, lui Dinu Giurescu care a şiînceput să scrie această istorie, al lui Florin Constantiniu, al luiRăzvan Theodorescu, al lui Buzatu, al lui Scurtu, al istoricilor, vreausă spun, nu are nici profesionalitatea, nici statura, nici căderea…şi aşa mai departe.

Domnia sa a început îndoctrinându-ne în filozofia marxist-leninistă,când ne-a îndemnat devotat să construim socialismul, apoi a plecat săse nevoiască, aşa cum zice ţăranul, în capitalismul american. Când s-aîntors a aterizat pe genunchii domnului Iliescu, apoi, la rând, pe alţigenunchi, şi ne-a certat că am construit socialismul. Nu e cazul să măopresc mai mult asupra lui, e un accident şi i-am răspuns; adaug acumcă n-am fost nici membru al ,,grupului’’ protocronist. N-am fost, cepot să fac ?”

Tismaneanu pe bloguletul lui unde scrie cu cerneala rosie ca un pionier fruntas: “Dragostea, revolutia si abjectia: Despre Dinu Sararu si alti “trepadusi de curte noua””

“Aflu ca Dinu Sararu, nepotul lui Mihail Rosianu, eternul presedinte al ARLUS, varul lui Ionel Rosianu, cel care a fost ani de zile adjunctul lui Leonte Rautula Sectia de Propaganda, apoi seful Departamentului Cultelor, deci DinuSararu, romancier de curte al clanului Ceausescu, se ocupa de mineintr-un interviu din EvZ. Nu am nici timp,nici chef sa polemizez cu aceasta epava a comunismului dinastic in fazasa cea mai penibila. Dar trebuie reamintit faptul ca Dinu Sararua fost nu doar un trambitas de partid, un apologet al degradarii moraleprezentata drept “etica si echitate socialista”, unul dintre cei maiactivi membri ai nefastului grup al celor “douazeci si ceva” cum iinumea Monica Lovinescu, cei care mergeau cu jalba laCeausescu, turnandu-si cu zel colegii din Uniunea Scriitorilor ca facjocul Europei Libere. Sararu, Ungheanu, Paunescu, Barbu, Marcea,Purcaru, Paul Anghel, Vadim, Dan Zamfirescu, Nicolae Dragos, NicolaeDan Fruntelata, spre a-i numi pe cei mai inversunati si agresivi,sustinuti de Mihai Dulea si Eugen Florescu.
Cu inalte protectii in Olimpul nomenklaturist, Sararu  si-adezvoltat o intreaga retea de conexiuni in lumea culturala, politica si economica, a renascut dupa 1989 ca magnat, bancher, businessman,asemeni rudelor sale mai vechi sau mai noi, travestite in juniliberali. Este unul dintre apropiatii lui Ion Iliescu.  Public, deocamdata, acest fragment din articolul lui Mircea Mihaies in memoria lui Virgil Ierunca, ilustrul jurnalist si eseist, tinta infamiilor lui Sararu. Nu avea, nu are cum sa ierte crapulosul personaj faptul ca Monica Lovinescu il numara, pe drept cuvant, printre cei mai nocivi ”trepadusi de curte noua”.   Textul a aparut in Romania Literara, nr. 40 din 2006. Voi reveni.“Nici unul din articolelemizerabile scrise, de-a lungul vremii, de Artur Silvestri, ConstantinSorescu, de Corneliu Vadim Tudor, de Eugen Barbu, de ideologiiprotocronismului de la revista “Luceafărul” nu-mi sună atât de sinistruprecum un text al lui Dinu Săraru. Profitând de faptul că era unfamiliar al lumii din care provenea exilatul de la Paris (VirgilIerunca se născuse la Lădeşti, în Vâlcea), fostul politruc comite unadin cele mai respingătoare delaţiuni pe care mi-a fost dat s-o citescîntr-o epocă în care turnătoria era la putere. Textul cu pricina, încare ura şi resentimentul se îngemănau într-o pastă rău mirositoare,încerca să-i transforme pe Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca într-unsoi de paria ce trăiau în mizerie fizică şi morală, într-un Paris încare, în viziunea lui Săraru, se acumulaseră toate ororile universului.””
A doua zi apare un text kilometric al lui Mikiduta… 

Ce il doare pe Tismaneanu? Adevarul: “Tatăl meu a fost lider PNŢ, iar al domnului Tismăneanu,kominternist”

Raportul comisiei Tismăneanu privind condamnareacomunismului, document din care Adevărul a publicat concluzii în exclusivitate,a stârnit reacţii dure din partea celor menţionaţi pe lista aşa-numiţilor”stâlpi” ai fostului regim. Într-o replică trimisă ziarului nostru,scriitorul Dinu Săraru contestă argumentele şi sinceritatea demersuluicomisiei Tismăneanu şi aruncă mănuşa celor interesaţi de o dezbatere cu cărţilepe masă. Prezentăm în continuare textul integral al autorului:

• Share
• Tweet
• Pin
• Email