Victor Roncea Blog

Aşacum era de aşteptat, reacţiile adverse faţă de Comisia Cojocaru, pentrualte motive decât cele de fond, nu au întârziat să apară. Primul care aieşit în scenă este o persoană cu vederi comuniste, unul dintre lideriiPartidului Comuniştilor din Republica Moldova, Mark Tkaciuk. Acesta i-aacordat un amplu interviu unui canal de televiziune din Chişinău,concentrându-şi reproşurile şi ironia asupra unor membri ai Comisieipentru studierea şi aprecierea crimelor regimului totalitar comunistdin Republica Moldova.

Scriamsăptămâna trecută în FLUX că nou-creata Comisie Cojocaru, a căreiinstituire am salutat-o călduros, are totuşi, spre regretul nostru,unele puncte slabe. Avem în continuare convingerea că această Comisiear fi avut doar de câştigat dacă preşedintele interimar Ghimpu nu ar fidesemnat în componenţa ei persoane care în perioada regimului totalitarcomunist de ocupaţie au deţinut înalte calităţi şi funcţii în PartidulComunist al Uniunii Sovietice. Mai arătam, fără a da nume, că cel puţinunul dintre membrii Comisiei Cojocaru a fost membru al ComitetuluiCentral al Partidului Comunist din RSS Moldovenească. Îl aveam învedere atunci pe domnul Alexandru Moşanu. Constatam, de asemenea, căunii dintre membrii Comisiei Cojocaru sunt autori ai unor producţii cucaracter propagandistic sovietic şi antinaţional (adică antiromânesc),iar alţii s-au arătat defavorabili unui eventual proces de lustraţie.Atrăgeam atenţia asupra acestor vulnerabilităţi ale Comisiei, arătândcă nu am dori ca unii membri ai Comisiei să ofere, prin simpla lorparticipare, motive şi pretexte viitoare de criticare a Raportuluiacestei Comisii. În acelaşi timp, eram şi rămânem de părere cămajoritatea membrilor Comisiei Cojocaru sunt oameni de înaltă probitateştiinţifică, având şi până acum contribuţii de valoare la cercetareafenomenului totalitar din Republica Moldova şi a perioadei de ocupaţiesovietică.

Istoricde formaţie şi comunist convins, Mark Tkaciuk nu formulează reproşuriîn legătură cu întreaga componenţă a Comisiei Cojocaru. El contestăprobitatea ştiinţifică şi morală a doar unora dintre cei desemnaţi înComisie prin decretul prezidenţial din 14 ianuarie. Este bine săreţinem punctul de vedere al unuia dintre conducătorii PartiduluiComuniştilor,  întrucât această atitudine se pare că va oferi, înparte, eşafodajul poziţiei respectivului partid faţă de viitorul Raportal Comisiei Cojocaru.

Potrivit lui Tkaciuk, pornind de lascopul declarat al Comisiei Cojocaru, numită de el impropriu “ComisiaGhimpu”,  aceasta “ar trebui să includă disidenţi notorii, luptătoriîmpotriva comunismului, a totalitarismului, persoane care au cutreierattundra, care ştiu ce înseamnă GULAG-urile,  “Vertuhai”-ul, şi întregcompletul regăsit în scrierile lui Varlam Şalamov sau Soljeniţin”, caimediat să adauge că “membrii  respectivei comisii sunt bine cunoscuţiîn societate ca ideologi serioşi ai ceea ce ei numesc perioadătotalitară a istoriei moldoveneşti”. Tkaciuk opinează, de asemenea,  căunii membri ai Comisiei Cojocaru  “au demonstrat că nu au nici poziţiecivică, nici politică şi nici ştiinţifică”, fiind “nişte vârcolaci”.

Tkaciuk îi vizează pe patru membri ai Comisiei Cojocaru: Pavel Parasca, Anatol Petrenco, Alexandru Moşanu şi  Demir Dragnev.

Liderulcomunist susţine că „Parasca Pavel Fiodorovici, istoric medievalist,poate contribui în Comisie doar cu propriile-i amintiri despre modul încare scria denunţuri la Comitetul Securităţii Statului (KGB – n.n.) dinRepublica Moldova despre colegii săi istorici. A existat un caz apartela începutul anilor 80, cazul istoricilor disidenţi. Acei tineriistorici au avut atunci multă bătaie de cap. Unii dintre ei sunt astăziexperţi şi politologi cunoscuţi, de altfel, critici ai PartiduluiComuniştilor. Pe aceştia îi stimez, întrucât sunt consecvenţi. Ei aufost anticomunişti şi la începutul anilor 80, sunt anticomunişti şiacum. Apropo, ei critică însuşi faptul apariţiei Comisiei Ghimpu şiscopurile pentru care a fost creată, cu toate că ei înşişi au făcutobiectul celor mai adevărate represiuni. Dacă aş avea acorduldumnealor, le-aş pronunţa aici numele. Iată însă că tovarăşul ParascaPavel Fiodorovici, un membru al Partidului Comunist al URSS şi membruactiv al biroului de partid (comunist – n.n.) al Institutului (deIstorie – n.n.), scria denunţuri împotriva acestor oameni, cerândcurăţarea Institutului de gunoaiele anticomuniste.”

Tkaciuknu-l scapă din vedere nici pe Anatol Petrenco, despre care spune: „Lasfârşitul anilor 80, domnul Petrenco, de asemenea membru al PartiduluiComunist din Uniunea Sovietică, şi-a susţinut o teză de doctor, cutitlu secret, la unul dintre Institutele din Moscova. O teză secretă,cu un conţinut piperat, care nu trebuia să devină cunoscută societăţiide atunci. Cazul este de-a dreptul clinic pentru ceea ce ei numescregim totalitar: cercetare ştiinţifică secretă, care, evident, nu eraposibilă fără participarea serviciilor secrete de atunci.”

Trecândla Alexandru Moşanu, Tkaciuk susţine: „Alexandru Constantinovici Moşanua condus Catedra de Istorie Nouă şi Contemporană în cadrul Institutuluide Istorie al Universităţii din Moldova, pe atunci „Universitatea dinChişinău”. Dânsul s-a ocupat foarte serios şi profesionist, bunăoară,de chestiunea mişcării socialiste şi muncitoreşti din România, fiind,de asemenea, coautor al monografiei „Agresiunea României fascisteîmpotriva URSS”.  Această carte a apărut cu doar câţiva ani înainte caMoşanu să declare că Republica Moldova are o singură soluţie – unireacu România.”

Înîncheiere, Mark Tkaciuk se referă la Demir Dragnev în următoriitermeni: „Un personaj nu mai puţin strălucit în această comisie esteDemir Mironovici Dragnev, altminteri un istoric bun care s-a ocupat deperioada pre-sovietică. Dar a fost un membru zelos al PartiduluiComunist al Uniunii Sovietice şi un cenzor dur chiar şi în raport cuscrierile despre perioada medievală din Moldova, ca, ferească Dumnezeu!ca cineva de dincolo de Prut, adică din Republica Socialistă România deatunci, să poată utiliza în favoarea acesteia vreun argument oferit deistoriografia moldovenească. Cei care au vârsta de 40 de ani şi maimult şi-l amintesc foarte bine pe Demir Mironovici din acea perioadă.”

Multe, foarte multe sunt problemele încare avem poziţii nu doar diferite şi divergente, dar de neîmpăcat cuMark Tkaciuk. În special chestiunile de ordin istoric, doctrinar şiidentitar. Dar când vine vorba de trecutul sovietic şi de istoriaPartidului Comunist al Uniunii Sovietice, este greu să-l combatem. Maiales când ştim că acesta se situează pe poziţiile ideologiei comunisteşi ale istoriografiei sovietice. Reacţia sa faţă de cei patru membri aiComisiei Cojocaru este mai degrabă una marcată de dispreţ sincer şiironie colegială faţă de nişte foşti membri ai Partidului Comunist dinUniunea Sovietică şi este lipsită complet de o argumentaţie solidăîmpotriva necesităţii de condamnare a crimelor regimului totalitarcomunist din timpul ocupaţiei sovietice.

În încheiere, reiterăm convingerea căam fi avut cu toţii de câştigat dacă în Comisia pentru studierea şiaprecierea crimelor regimului totalitar comunist din Republica Moldovanu ar fi fost desemnată nici o persoană care să fi deţinut calităţi şifuncţii în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, în serviciilesecrete ale URSS şi în oricare alt mecanism al ceea ce altădată senumea banal de simplu – frontul ideologic sovietic.