Victor Roncea Blog

Inceputul carierei de ziarist a lui Mihai Eminescu a coincis cuasa-numita “chestiune orientala”, care consta in impartireateritoriilor eliberate dupa prabusirea Imperiului Otoman. Marile puteriimplicate erau Rusia si Austro-Ungaria, iar lui Eminescu nu i-a fostfrica sa lupte cu amandoua pentru interesul national.
Asa cum vedeam in primul episod al serialului – dezbatere pe care vi-l propune Ziare.com Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?,Eminescu i-a criticat dur pe toti politicienii romani, indiferent deculoare, pentru ca i-au abandonat pe romani in fata Marilor Puteri.Afla acum cu ce a reusit Eminescu sa zguduie puternicele fotolii aleEuropei.

Eminescu a sustinut participarea Romaniei la Razboiulde Independenta, dar mai tarziu a inceput sa critice vehement felul incare guvernul I.C. Bratianu s-a angajat si a participat la razboi, maiales faptul ca nu ceruse nicio garantie scrisa de la rusi.

CandRusia si-a anuntat oficial intentia de a anexa sudul Basarabiei,Eminescu a banuit ca guvernul roman stia dinainte pretentiile rusilor.In septembrie 1978, s-a demonstrat ca avea dreptate si Romania chiarstia acest lucru inainte sa intre in razboi de partea Rusiei.

“Intocmaica mesterii de discursuri funebre, care cauta a se straluci si folosiei insisi pe cadavrul abia coborat in groapa, haita netrebnica cecompune majoritatea radicalilor din Dealul Mitropoliei, cu Misail siPseudo-Ureche in frunte, cauta, in discursuri stupide sau sarlatanesti,sa se apoteozeze pe sine plangand Basarabia, pentru a carei retrocedareinsa, la urma urmelor se proclama competenti”, comenta el deciziaParlamentului de a autoriza retragerea autoritatilor civile si militaredin Basarabia.

Ca urmare a acestor critici, I.A. Cantacuzino,care era redactor-sef al Timpului, i-a cerut lui Maiorescu sa intervinape langa Eminescu si sa nu-i permita sa transforme ziarul oficial alconservatorilor in “organul personal al antipatiilor sale”.

Chestiunea izraelita

AcelasiCongres de la Berlin care obliga Romania sa cedeze Basarabia a cerut siinlaturarea unei restrictii din Constitutie care prevedea ca “numaistrainii de rit crestin vor putea obtine naturalizarea”.

Eminescus-a opus, insa, acordarii cetateniei romane evreilor, motivandu-siatitudinea prin realitatile sociale si economice ale vremii. El sereferea la faptul ca in tarile de unde au emigrat, evreii au fostimpiedicati sa practice mestesugurile si au fost astfel constransi sase ocupe cu negotul si specula.

De asemenea, afirma caimigrarea evreilor in numar mare, mai ales in Moldova, s-a datoratincercarii lor de a se sustrage serviciului militar in tarile deorigine, posibilitatii de a profita de “pozitia privilegiata fata depopulatia autohtona” asigurata de regimul consular din Romania si, maiales, neputintei principatelor romane de se apara de aceasta invazie.

Eminescua criticat intentia liberalilor de a acorda drepturi civile deplinetuturor evreilor nascuti in tara si care nu s-au bucurat niciodata deprotectie straina. El spunea ca evreii urmareau “sa poata cumparamosiile statului si cele particulare, sa puie mana in orase si sate peorice negot si orice industrie, c-un cuvant sa aiba toate drepturilecivile ale romanului, fara a avea neplacuta datorie de-a servi inarmata”.

I.C. Bratianu a insistat “amenintand pe deputati cuprimejdie din partea Europei”, ceea ce l-a facut pe Eminescu sa tragaconcluzia ca Bratianu facuse promisiuni anterioare in acest sensAliantei izraelite.

Eminescu a incercat sa explice ca nu erastapanit de ura pentru aceasta etnie si afirma ca impamantenireatrebuie acordata numai evreilor care participasera la razboiul deindependenta.

“Marile fenomene sociale se intampla, dupa anoastra parere, intr-o ordine cauzala tot atat de necesara ca sievenimentele elementare, si daca nu putem zice ca avem ura in contraploii, chiar cand cade prea multa, sau contra ninsorii, tot astfel nuura putem simti pentru un eveniment atat de elementar ca imigratiuneain mase a unui element etnic care-a contractat anume apucaturieconomice ce nu ne convin sub persecutiile altor popoare”, argumenta el.

Romanii de peste hotare

Opreocupare permanenta a lui Mihai Eminescu a fost, in articolele sale,situatia romanilor care traiau in afara granitelor, in special cei dinArdeal. Primele articole pe aceasta tema le-a scris inca de cand erastudent la Viena.

Eminescu a condamnat dualismul austro-ungarcare permitea dominatia austriecilor si a ungurilor asupra celorlaltenatiuni din Imperiu, ceea ce a dus la anchetarea lui de catreautoritatile ungare.

Solutia pe care a propus-o inca dinstudentie a fost descentralizarea bazata pe coordonareanationalitatilor in grupuri administrative autonome. In acelasi timp,Eminescu se intreba cum era posibil ca maghiarii sa creada ca vor reusisa faca in cativa ani “ceea ce n-au putut face cultura bizantina saucucerirea otomana”.

Un alt domeniu de interes a fost scoalaromaneasca, el afirmand ca scoala trebuie sa formeze mai intaicaracterul, iar cunostintele de specialitate sa vina mai tarziu.

“Invataturanumai ca atare nu are a face cu cresterea. Invatand pe de rost numiriletuturor oraselor de pe pamant si toate formulele chimice, toate numelespeciilor de plante si de animale, aceasta masa de cunostinte, oricatde noua ar fi pentru o inteligenta, n-o fac nici mai iubitoare deadevar, nici indemanatica de a judeca si de a distinge drept destramb”, era de parere Eminescu.

Astfel, aflam din scrierile luiEminescu ca reforma din Educatie nu a inceput in urma cu 13 ani, asacum stim noi, ci este dezbatuta de cel putin 120 de ani.

Prezenta lui Mihai Eminescu in contextul politic al anilor 1880 iiincomoda ingrozitor pe politicienii romani aflati sub presiunea unorcercuri externe interesate de compromiterea unitatii si integritatiistatului roman.
Jurnalistul Mihai Eminescu deranja atat demult incat chiar liderul conservator P.P. Carp i-a scris lui TituMaiorescu, de la Viena, o sentinta care a ramas celebra: “si maipotoliti-l pe Eminescu!”. Eliminarea lui era, asadar, o necesitateiminenta pentru succesul tratatelor pe care Romania le semna cu mariivecini.

In episoadele precedente al serialului-dezbatere Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?am vazut care erau preocuparile ziaristului Mihai Eminescu si cum atacapartidele politice romanesti sau puterile externe din jurul Romaniei.De acum inainte urmeaza sa vedem cum s-au intors campaniile de presaimpotriva lui.

Primul pas a fost schimbarea lui din functia pecare o avea la ziarul Timpul, asa ca, in noiembrie 1881, Eminescu esteinlocuit de la conducere, retrogradat si atacat de noul redactor-sefchiar in paginile ziarului pe care il condusese.

Chiar daca numai avea libertatea deplina la Timpul, Eminescu a gasit o alta solutiepentru a lupta impotriva intereselor straine. In 24 ianuarie 1882, el aparticipat la fondarea unei organizatii cu caracter secret siconspirativ numita Societatea Carpatii. Potrivit statutului oficial,aceasta isi propunea sa sprijine orice “intreprindere romaneasca”, daravea in vedere in special situatia romanilor din Imperiul Austro-Ungarsi milita pentru unirea Transilvaniei cu tara.

Consideratasubversiva de serviciile secrete austro-ungare, Societatea Carpatiieste atent supravegheata, inclusiv prin agenti infiltrati pana inredactia ziarului Timpul. Pentru a-i fi urmarita activitatea, inCarpatii este introdus Ioan Slavici, care ii dadea rapoarte amanuntitelui Maiorescu, amandoi fiind agenti ai Imperiului, dupa cum arata uneledocumente.

Tot Ioan Slavici il si gazduia pe Mihai Eminescu, iarsotia lui, Ecaterina Szoke Magyarosy, a fost prima care a invocatnebunia lui Eminescu in anul urmator.

Austriecii erau cu ochii pe Dacia lui Eminescu

SocietateaCarpatii, care devenise un adevarat partid secret cu zeci de mii demembri, ii ingrijora in mod deosebit pe diplomatii austro-ungari dinRomania, dupa cum se observa din raportul pe care ambasadorul austriacla Bucuresti, baronul Ernst von Mayer, l-a transmis superiorilor sai.

“S-astabilit ca lupta impotriva Austro-Ungariei sa fie continuata…S-arecomandat membrilor cea mai mare prudenta. Eminescu, redactorprincipal la Timpul, a facut propunerea ca studentii transilvaneni denationalitate romana, care frecventeaza institutiile de invatamant dinRomania pentru a se instrui, sa fie pusi sa actioneze in timpulvacantei in locurile natale pentru a orienta opinia publica in directiaunei Dacii Mari”, spunea diplomatul austriac.

Un alt raportconfidential trimis catre Kalnoky, ministrul de Externe alAustro-Ungariei, informa despre o alta adunare a organizatiei la careparticipase si un anume Lachman, redactor la ziarul “BukaresterTageblatt” si spion austriac. Acesta avea ca sarcina principalaurmarirea pas cu pas a lui Mihai Eminescu.

In acelasi raport,mai apare numele unei persoane apropiata de Eminescu, posibil chiarvicepresedinte al Societatii Carpatii, despre care se scria foarte clarca este spion austriac. Numele acestuia reapare in procesul verbalintocmit cu ocazia arestarii.

Eminescu era vazut in aceaperioada ca un cap al conservatorismului si al luptei pentru unitatenationala pe care nu o coordona doar prin Societatea Carpatii. Elcrease o adevarata retea de organizatii studentesti, toate dedicateaceluiasi scop: Societatea “Petru Maior” din Budapesta, Romania juna”la Viena, “Junimea”, “Dacia”, “Bucovina si Moldova” la Cernauti, inTransilvania societatea “Astra” si, in Romania, “Liga pentru unitateaculturala a tuturor romanilor in vechea Romanie”. Aceasta din urma aveafiliale pana si la Paris.

Toate acestea erau urmariteindeaproape de serviciile secrete ale Rusiei tariste si aleAustro-Ungariei, lucru dovedit si de arhivele de la Viena.

28 iunie 1883 – inceputul sfarsitului

In1883, articolele lui Mihai Eminescu deranjau deja pe toata lumea, iarel devine o povara. A scris in Timpul despre expansiunea catolicismuluiin Romania si a realizat un tablou al maghiarizarii numelor romanestiin Transilvania. Mai mult, il ridiculizeaza pe Carol I pentru lipsa deautoritate. In viata politica romaneasca erau vizati liberalii pentrupolitica lor interna si externa, dar si conservatorii pe care i-acondamnat pentru cardasia cu liberalii.

Cel mai periculos lucruin acel moment ar fi fost ca Mihai Eminescu sa devina parlamentar, asacum se intamplase cu alti ziaristi, si sa genereze un curent politicostil puterilor externe din jurul Romaniei.

Manuscrisele dinacei ani, care au scapat nedistruse de Titu Maiorescu, arata caEminescu era hotarat sa actioneze impotriva unei aliante a Casei Regaledin Romania cu lumea germana si avea proiecte cu adevarat “subversive”,mergand pana la o rasturnare a lui Carol. Asa ceva nu mai putea sareziste mult.

In 28 iunie 1883, Eminescu “innebuneste” brusc inochii autoritatilor. Este luat pe sus de politie si bagat cu forta laospiciu, iar Societatea Carpatii este desfiintata la cerereareprezentantului Austro-Ungariei la Bucuresti, baronul Von Mayr, celcare se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Au fost organizate razii siperchezitii, au fost devastate sediile unor societati nationale, aufost expulzate persoane aflate pe lista neagra a Vienei si au fostintentate procese ardelenilor.

Lui Eminescu i se insceneaza unuldintre cele mai murdare procese de defaimare si lichidare civila, lacare au participat chiar si cunoscuti de-ai lui. A fost inceputul unuiproces de distrugere care s-a incheiat cu moartea lui, sase ani maitarziu.

Exact in ziua in care Mihai Eminescu a fost declarat nebun deautoritatile de la Bucuresti, Austro-Ungaria rupea relatiilediplomatice cu statul roman timp de 48 de ore, iar Otto von Bismark iitrimitea o telegrama lui Carol I in care il ameninta cu razboiul.
Inaceeasi zi de 28 iunie 1883, cand Mihai Eminescu a fost arestat siinternat la ospiciu, Romania trebuia sa semneze un tratat secret dealianta cu Austro-Ungaria, Germania si Italia. Documentul insemna, defapt, aservirea Romaniei Austro-Ungariei, excludea revendicareaArdealului si interzicea orice fel proteste in acest sens.

Eminescu,aflat in centrul oricarei manifestari pentru eliberarea Ardealului,trebuia sa fie redus la tacere si scos din peisaj. Este de fapt abiainceputul procesului de defaimare si de eliminare a ziaristului MihaiEminescu.

Am vazut in episodul anterior al dezbaterii Ziare.com – Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?ca Mihai Eminescu era in continuare periculos pentru puterile externedin jurul Romaniei chiar si dupa indepartea de la conducerea ziaruluiTimpul. Daca in prima etapa jurnalistul Eminescu a fost redus latacere, de data asta s-a decis ca trebuie scos din scena.

Despre”boala” lui se afla abia pe la 1 iulie 1883, cand ziarul “Romanul”,aflat intr-o polemica acerba cu Eminescu, dadea primul semnal alscoaterii lui din viata publica: “Aflam cu sincera parere de rau ca dl.Mihai Eminescu, redactor la ziarul “Timpul”, tinar plin de talent siinzestrat cu un deosebit geniu poetic, a cazut greu bolnav. Speram caboala sa nu va fi decit trecatoare si ca in curind vom putea anuntadeplina sa insanatosire”.

A doua zi, ziarul Timpul publicapropriul anunt: “Cu incepere de astazi, 1 iulie, directiunea politicasi redactia ziarului “Timpul” este incredintata d-lui Mihail Paleologu”.

Timpulrevine cu un comunicat a doua zi, pe 3 iulie: “Unul dintrecolaboratorii acestei foi, poetul Mihai Eminescu, a incetat de a mailua parte in redactie, atins fiind in mod subit de o grava boala. Neplace insa a spera ca lipsa dintre noi a acestui stimat confrate nu vafi decit de scurta durata si ca ne va fi data fericirea de a anuntarevenirea sa sanatos la functiunile de pina acum”.

Se observa caambele ziare scriu despre poetul Mihai Eminescu si despre talentul sigeniul sau poetic, nu despre jurnalistul nationalist Mihai Eminescu.Incepe astfel accentuarea laturii creative, romantice si visatoare apersonalitatii acestuia, punand in umbra luptele acerbe pe care le-adus pentru tara sa.

“Domnul Eminescu a innebunit”

Niciosursa oficiala nu spune, insa, ca Eminescu ar fi fost nebun, desiadversarii lui au incercat de la inceput sa raspandeasca acest zvon.Mai intai, in 28 iunie, Ecaterina Szoke Magyarosy, sotia lui IoanSlavici, i-a trimis lui Maiorescu un bilet in care scria “DomnulEminescu a innebunit. Va rog faceti ceva sa ma scap de el, ca e foarterau”.

Eminescu se afla in acea zi la baia Mitrasewschi, undefusese dus de Grigore Ventura, redactor la ziarul L’IndependenceRoumaine. Acesta il scoate din minti si il lasa intr-un din camereinainte sa alerteze politia ca un nebun s-a inchis in baie si nu vreasa mai iasa. Ii cheama la fata locului pe alti doi membri ai SocietatiiCarpatii, Siderescu si Ocasanu. Ca un facut, cei doi au cu ei o camasade forta. Intra in baie, il imobilizeaza pe Eminescu si il duc lastabilimentul Sutu, unde i se rezervase un loc cu o noapte inainte.

Venturale spune politistilor ca Eminescu ar fi tinut un discurs”politico-socialo-national” infierbantat la Capsa si ar fi scos unpistol cu care spunea ca il va omora pe rege. Aceasta afirmatie nueste, insa, sustinuta nici de procesul verbal al politiei si nici dedeclaratiile celorlalti martori.

Abia in luna august, in revistaLiteratorul, apare o epigrama semnata de Alexandru Macedonski care iistabileste definitiv diagnosticul lui Eminescu ii ochii tuturor. “UnX… pretins poet acum,/ S-a dus pe cel mai jalnic drum…/ L-as plangedaca-n balamuc,/ Destinul sau n-ar fi mai bun,/ Caci pana ieri a fostnauc,/ Si azi nu e decat nebun”.

Spargea vitrinele si isi arunca volumul de poezii in noroi

Presaincepe sa discute deschis problema si se anunta ca “mai multi prietenidin capitala, amici ai nefericitului Eminescu, s-au decis a contribuilunar pentru intretinerea amicului lor in casa de sanatate. D.T.Maiorescu are partea cea mai mare in aceasta frumoasa si nobilaactiune”.

Este raspandit zvonul nebuniei lui si nimeni nu vroiasa isi mai aminteasca despre jurnalistul politic Eminescu pentru canimic din ceea ce a scris nu trebuie luat in considerare daca eranebun. Maiorescu se asigura ca din Mihai Eminescu sa nu mai ramanadecat poetul si ii da lovitura de gratie publicand, la sfirsitul anului1883, un volum cu 64 de poezii eminesciene, intre care “Mai am unsingur dor” si “Se bate miezul noptii”.

Scopul volumului depoezii era acela de a sterge cu buretele imaginea unui Eminescunationalist si adversar de temut al liberalilor si de a limita operaeminesciana strict la poezie. Din acel moment, opera de jurnalistpolitic si lupta acerba impotriva “ticalosilor”, la fel de importantaca cea poetica, este complet uitata, iar Mihai Eminescu a ramas doar”poetul national al Romaniei”.

Volumul de poezii are maresucces, multe versuri fiind transformate in romante ieftine, cintate incafenele si saloane. Cand il vedea in vitrinele librariilor, spargeageamul si isi arunca propriile poezii in noroi si pe calca in picioare.

Eminescu este internat in mai multe sanatorii din tara si dinstrainatate, desi toti care il vedeau spuneau ca este complet lucid,iar starea sanatatii sale era foarte buna. De aceeasi parere erau simedicii care il consultau, iar sanatatea psihica era confirmata detestele la care era supus.

Tratament cu doze mari de mercur si diagnostic dat din scrisori

Dinnoiembrie 1886 pana in aprilie 1887, Eminescu este sechestrat laManastirea Neamt, unde gardienii arunca pe el galeti de apa rece si ilbat cu funia uda pentru a-l “calma”. Incearca sa fuga de mai multe orisi in cele din urma reuseste sa obtina o mutare la Iasi, sub ingrijireadoctorului Iszac. Acesta este cel care i-a pus diagnosticul preluat deistorie: sifilis congenital matern cu paralizie generala progresiva.

Ceamai evidenta problema cu acest diagnostic este ca Eminescu nu eraparalizat. Avand in vedere ca la vremea respectiva nu exista untratament concret impotriva sifilisului si contrar tuturor preceptelormedicale are vremii, care aratau ca mercurul este toxic si totalcontraindicat in tratarea sifilisului, doctorul Iszac ii va administradoze uriase de pana la 7 grame.

In aceeasi perioada, unpsihiatru din Bucuresti care nu il vazuse niciodata pe Eminescu preiadiagnosticul lui Iszac si chiar il completeaza spunand: “psihopatereditar, el ar fi petrecut inca nopti albe, ar fi facut orgii, ar fimistuit narcotice si excitante. Un psihopat alcoolic si sifilitic, el aajuns sa aibe perioade de furie, de inconstienta, de prozaicaintunecare a activitatii psihice”. Asta in conditiile in care se stieca Eminescu se declarase impotriva drogurilor.

In 1888, VeronicaMicle reuseste sa il aduca inapoi in Bucuresti, unde reincepe sa scrieca anonim la cateva ziare si reviste pana in 13 ianuarie 1889, data lacare apare ultimul articol scris de ziaristul Mihai Eminescu.

n 13 ianuarie 1889, guvernul roman s-a cutremurat in urma unuiarticol din ziarul Romania Libera, care a dus in cele din urma laruperea coalitiei fragile formata intre liberali si conservatori.
Articolull-a facut pe George Duna Vernescu sa isi dea demisia pentru scurt timpdin functia de ministru al Justitiei pentru ca “era tratat intr-un modprea adevarat pentru un organ ministerial”, dupa cum a comentat presadin acea perioada. S-a linistit imediat, insa, cand ministrii junimistil-au informat ca articolul e scris de “bietul Eminescu” si ca vor cererectificari.

Mihai Eminescu reusise sa isi pastreze verva siputerea pe care o tinea in penita in ciuda “tratamentelor” la carefusese supus, cu doze mari de mercur si supradozajul de medicamentecare ii provocasera schimbarile de comportament, depresiile, insomniilesi halucinatiile de dupa 1887.

Stim deja din episodul precedent al dezbaterii Ziare.com Eminescu, asasinat pentru ca era un jurnalist incomod?ca Mihai Eminescu a primit diagnosticul “sifilis congenital matern cuparalizie generala progresiva”, desi nu prezenta simptomele bolii, iarun alt medic psihiatru l-a catalogat ca fiind psihopat ereditar doarcitind cateva scrisori.

Cei pe care i-a incomodat au incercat sascape de el inca din 1883, dar de data asta, dupa articolul din RomaniaLibera, sfarsitul era stabilit.

Ecourile articolului s-au vazutin celelalte ziare in zilele urmatoare. “Lupta” scria pe prima paginain 15 ianuarie urmatoarele: “Sedinta inca nu este deschisa, cand d.Vernescu intra furios cu un exemplar din Romania libera in care esteinjurat. “Imi dau demisia! Imi dau demisia!” – striga catre amicii saicare in zadar cearca a-l linisti. Ministrii junimisti il inconjoarasi-l roaga sa nu demisioneze, ca se va face rectificare, ii si arata unbruion de rectificare, aruncand vina articolului in chestiune pespatele bietului Eminescu… D. Vernescu se linisteste, ba inca se prealinisteste, si aceasta foarte repede… O furtuna in un cap deavocat… Sedinta se deschide…”

Si ziarul “Natiunea” povesteace s-a intamplat la sedinta: “In urma articolului aparut ieri inRomania libera, in care d. Vernescu era tratat intr-un mod preaadevarat pentru un organ ministerial, domnia sa si-a dat demisia azidimineata. Insa, in urma asigurarilor d-lui Carp, cum ca va dezavua -ceea ce a si facut in numarul de azi al oficioasei – pe d. Eminescu,autorul articolului in chestiune, d. Vernescu si-a retras demisiunea.Uite popa, nu e popa”.

Mihai Eminescu este cautat, gasit siinternat din nou in sanatoriu, dar nu se stie exact cand pentru ca nuse mai stia nimic de el. La inceputul lunii februarie, Romania Liberaanunta ca Eminescu s-a aflat la Ospiciul Marcuta pana cand directiuneaa decis ca nu-l mai poate tine pentru ca nu este platita spitalizarea.De la Marcuta a fost dus la clinica privata a doctorului Sutu.

Un interogatoriu cu mai multe simboluri decat cuvinte

In12 iunie 1889, cu trei zile inainte sa moara, Mihai Eminescu a fostsupus unui interogatoriu pentru evaluarea starii psihice. Discutia aramas celebra datorita modului in care Eminescu a dat raspunsurile:

– Cum te cheama?
-Sint Matei Basarab, am fost ranit la cap de catre Petre Poenaru,milionar, pe care regele l-a pus sa ma impuste cu pusca umpluta cupietre de diamant cit oul de mare.
– Pentru ce?
– Pentru ca eu, fiind mostenitorul lui Matei Basarab, regele se temea ca eu sa nu-i iau mostenirea.
– Ce-ai de gind sa faci cind te vei face bine?
– Am sa fac botanica, zoologie, mineralogie, gramatica chinezeasca, evreiasca, italieneasca si sanscrita. Stiu 64 de limbi.
– Cine e Poenaru care te-a lovit?
– Un om bogat, care are 48 de mosii, 48 de riuri, 48 de garduri, 48 de case, 48 de sate si care are 48 de milioane.

Raspunsurileatrag atentia prin numerologia si simbolistica folosita. Totinterogatoriul este construit in jurul cifrelor masonice 48 si 64, desise stie sigur ca Eminescu nu era mason. Studierea raspunsurilor decatre cei care cunosc numerologia esoterica a oferit mai multeintelesuri care pas sa se lege cu destinul lui Eminescu. De exemplu, 64reprezinta chenarele de pe tabla de sah, joc cunoscut pentru rolulnebunului sacrificat pentru ca regele sa isi pastreze pozitia.

Modulin care este calculat fiecare raspuns se inscrie in criptologiamasonica si nu doar raspunsurile jurnalistului, ceea ce inseamna cainterogatoriul este fabricat in totalitate. Explicatia e clara:Eminescu nu putea calcula aceste raspunsuri dupa canoanele masonice,pur si simplu pentru ca nu putea anticipa intrebarile. Si chiar daca lecalcula el astfel, acest lucru arata de fapt deplinatatea facultatilormintale.

Petre Poenaru era un tenor care il cunostea pe Eminescusi chiar il lovise in cap cu o piatra cu cateva zile inainte. Tot elavea sa ii provoace si moartea. Totusi, nu se stie exact de ce se aflaPoenaru in acel sanatoriu.

Omorat in timp ce canta “Desteapta-te, Romane!”

Latrei zile de la ciudatul interogatoriu, Eminescu moare subit, in fatadoctorului Vines. “Eminescu se asaza pe pat si peste citeva minute cadeintr-o sincopa si moare imediat”, a spus doctorul mai tarziu. Cauzaoficiala este “dementa paralitica”, chiar daca teancurile de hartii pecare le scria Eminescu in acea perioada nu confirma varianta.

Exista,insa, si alte marturii descoperite si publicate mult mai tarziu, carespun ca Eminescu a murit de fapt in bratele frizerului sau care venisein vizita la sanatoriu. “Soarta a facut insa ca intr-o zi sa-l vadmurind, as putea zice, pe bratele mele…”, spunea Dumitru Cosmanescu,care fusese si coafor al Casei Regale.

“Venisem la Sutu, cam pela 3 dupa amiaza. Pe la vreo 4, cum era cald in camera, Eminescu ziceuitandu-se lung la mine: “Ia asculta, Dumitrache, hai prin gradina, sane plimbam si sa te invat sa canti Desteapta-te, Romane!” Eu care stiamca nu e bine sa-i fac impotriva am iesit cu el in gradina, unde se vedeca-l tragea soarta. Si a inceput sa cante Desteapta-te, Romane, si eudupa el. Canta frumos, avea voce.

Cum mergeam amandoi, unullanga altul, vine odata pe la spate un alt bolnav d’acolo, unu’ furioscare-a fost director sau profesor de liceu la Craiova si, pe la spate,ii da lui Eminescu in cap cu o caramida pe care o avea in mana.Eminescu, lovit dupa ureche, a cazut jos cu osul capului sfaramat si cusangele siruindu-i pe haine, spunandu-mi: “Dumitrache, adu repededoctorul ca ma prapadesc… Asta m-a omorat!”

L-am luat inbrate si l-am dus in odaia lui, unde l-am intins pe canapea. I-ampotrivit capul pe perna, si cand am tras mana, imi era plina de sange.Au venit doctorii, cu Sutu in cap, si ne-au spus sa tacem, sa nu s-audavorba afara, ca nu e nimic… Dar dupa o jumatate de ora, bietulEminescu murise!”

Textul a aparut prima oara in ziarulUniversul, la 28 iunie 1926, dar nu a atras atentia prea mult. El afost publicat de profesorul Nae Georgescu, in cartea “Eminescu tarziu.Trecerea”.

Creierul a fost uitat in soare cateva zile

Autopsiai-a fost facuta in 16 iunie 1889, raportul depus la Academie nefiind,insa, semnat. Potrivit acestuia, a fost gasita “o degenerescenta grasaa peretilor cordului, deveniti fragili si galbeni, si prezenta unorplaci intinse si proeminente atat la baza valvulelor aortice, cat si pefata interioara a aortei anterioare. In fine, din partea hepatului si arinichilor s-a observat asemenea o degenerescenta granulo-grasoasaconsiderabila”. Rinichii albi, cat si modificarile ficatului suntcaracteristice pentru o grava intoxicatie mercuriala.

Creierul,care ar fi raspuns la toate intrebarile si ar fi aratat daca Eminescuavea cu adevarat sifilis, nu a fost de niciun ajutor pentru ca a fostuitat pe fereastra la soare si trimis la teste abia dupa cateva zile.

GheorgheMarinescu, asistentul lui Babes, a spus multi ani mai tarziu: “Creierulera in adevar voluminos, circumvolutiunile bogate si bine dezvoltate siprezenta ca leziuni macroscopice o meningita localizata la lobuliianteriori”.

Putinele aprecieri despre autopsia lui MihaiEminescu i-au facut pe specialisti sa spuna, chiar in zilele noastre,ca el nu a suferit decat de pe urma tratamentelor. Asta nu poate decatsa confirme varianta ca a fost redus la tacere si indepartat pentruatitudinea fata de puterile externe si pentru ca cerea vehement unireacu Ardealul.

Toate dovezile puse la cap duc spre ipoteza caindepartarea lui Eminescu a fost ceruta de interesele puterilorexterne, iar toate actiunile intreprinse in acest sens incep cuscrisoarea lui P.P. Carp catre Titu Maiorescu in care ii spunea “Si maipotoliti-l pe Eminescu!”.

Asasinarea lui Mihai Eminescu ainceput in 1883 si continua, din pacate, si astazi deoarece in scolicopiii sunt invatati ca Mihai Eminescu a fost doar cel mai mare poet pecare l-a dat tara noastra, dar care s-a imbolnavit de sifilis si amurit.

Ziare.com te provoaca la dezbatere: Crezi ca a fostMihai Eminescu redus la tacere din cauza faptului ca era incomod pentruclasa politica? Crezi ca i s-a inscenat “nebunia” pentru a i sediscredita activitatea de jurnalist? Ce parere ai despre cum se invataastazi in scoli despre Mihai Eminescu?

Vezi si: www.mihai-eminescu.ro plus  Civic Media – Dosarul Eminescu