Pe 2 martie s-au implinit, fara sa ne dam seama, 105 ani de la nasterea lui Radu Gyr si pe 29 aprilie 35 de ani de la moartea sa. Evenimentul nu a fost marcat cum s-ar fi cuvenit. Mai precis, nu a fost marcat deloc. Cu exceptia catorva parastase la Manastirile unde (mai) sunt calugari fosti detinuti politici si alte cateva mentionari pe bloguri, profundul poet al neamului Radu Gyr a fost amintit doar in sufletele celor care il iubesc. E, poate, cel mai important lucru. Dumnezeu sa-l ierte! Dumnezeu sa-i ierte si pe ocupanti de ieri si pe urmasii lor de azi, ca mie nu-mi prea vine!
Cititi aici conferinta Studentimea si idealul spiritul (1935) si versurile adunate in lucrarea Poezia in catuse si ascultati-l pe fratele sau de suferinta, Grigore Caraza, depozitarul poemelor sale pe timpul intemnitarii de catre bolsevici.
Citeste mai jos
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru patule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mania scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tapsane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Vezi si www.radugyr.ro