Foto sus: Imaginea a făcut înconjurul lumii: Cu craniul zdrobit şi plăgi înjunghiate în ficat şi rinichi, Mihai Cofar zace în piaţa din Târgu Mureş.
“Oamenii declaraţi morţi trăiesc mai mult”
Un demonstrant, aparent ucis în bătaie cu nouă luni în urmă în România, a învăţat din nou să meargă la Clinica universitară Köln.
Un om zace, plin de sânge, pe caldarâm. În jurul lui, bărbaţi înarmaţi cu sticle goale, cuţite şi alte obiecte contondente. Aceştia nu contenesc a-şi lovi victima lipsită de apărare.
Milioane de telespectatori din întreaga lume au urmărit această scenă desfăşurată în seara de 20 martie 1990 în oraşul românesc Târgu Mureş. Acolo, cetăţenii de etnie maghiară alungaseră copiii românilor din şcoli. “Târgu Mureş face parte din Ungaria”, scria în manifestele lor. Locuitorii români voiau să răspundă printr-o demonstraţie paşnică.
La ora 14, Mihai Cofar sosise cu autobuzul din satul Ibăneşti, aflat la 50 km distanţă de Târgu Mureş. “Eram vreo 200 de oameni”, spune el, “dar ungurii erau mult mai mulţi”. Cofar nu-şi poate aminti ce s-a întâmplat mai departe: ştie doar că a fost izbit în cap cu “ceva tare” la coborârea din autobuz. Atunci şi-a pierdut cunoştinţa.
Soţia lui, Nastasia, a văzut şi ea la televizor imaginile cutremurătoare. “Spuneau că este vorba de un ungur, ucis prin brutalitatea românilor!” Abia mai târziu a aflat că persoana în cauză era chiar soţul ei.
Ungurii îşi asumaseră de mult victima, iar guvernul de la Budapesta se declarase oripilat de “izbucnirile tip pogrom” de care se făceau vinovaţi românii. La Târgu-Mureş se împărţeau fluturaşi cu poza lui Cofar întins pe jos, cu menţiunea că ar fi un cetăţean de etnie maghiară, ucis de români.
Abia trei zile mai târziu, televiziunea română a revenit asupra informaţiei. Comentatorul a dezvăluit numele bărbatului, care supravieţuise ca prin minune deşi jumătate din craniu îi era zdrobită. Mihai Cofar a devenit, aşadar, martir al poporului român. Din păcate, această “etichetă” nu i-a îmbunătăţit cu nimic situaţia. Două luni mai târziu, Cofar s-a trezit din comă într-un spital bucureştean.
Atunci a devenit cu adevărat un erou mediatic. Preşedintele Ion Iliescu s-a afişat la capul patului său şi a promis, în faţa camerelor de luat vederi, că va face tot ce îi stă în putinţă pentru a-l ajuta în recuperare.
I-a trimis la Köln pe Cofar şi soţia sa. Acolo, în secţia de reabilitare a Clinicii universitare, românul a învăţat din nou să meargă. Acum poate să-şi ridice până la piept braţul stâng, paralizat din cauza loviturilor la cap. Ficatul şi rinichii, afectate de multiplele lovituri de cuţit, funcţionează din nou normal.
Românul în vârstă de 43 de ani aşteaptă să se întoarcă în satul natal. “Nu mi-am mai văzut cei trei copii de şase luni de zile, va fi minunat când îi voi reîntâlni.”
La Ibăneşti, Cofar are o gospodărie modestă, cu o vacă, patru porci şi douăzeci de oi. Speranţa lui este să se poată îngriji de acestea din nou.
Acasă, Mihai Cofar vrea să vadă înregistrările de la demonstraţia din Târgu Mureş. “Oamenii declaraţi morţi trăiesc mai mult”, zice el, încercând să zâmbească.
Revista Bild, decembrie 1990