De la o vreme, NATO pare sa devina , in imaginarul unora, un fel de Transformers. Acea jucarie nostima care poate fi cand robot, cand masinuta, cand zburatoare antediluviana, cand luptator inzauat. Cam asa se modeleaza, in proiectia unor personalitati foarte grave si responsabile, si Alianta nordatlantica de maine. Mai nou, un fost sef al Departamentului american de Stat si un fost ministru german al Apararii se dedica unui joc al mintii cu Rusia membru al NATO. Iar un universitar american propune in mult prea serioasa publicatie “Foreign Policy” o formula de NATO fara SUA. Am putea incadra in aceasta paradigma de Transformers, fara pic de malitiozitate, si constructul de securitate europeana propus, deocamdata in termeni mai generali, de presedintele Federatiei Ruse, dar pe care unii si altii il anticipeaza iarasi felurit: cu China sau fara China, cu China si Japonia, cu sau fara Israel etc.
Dicolo de abordarea ludica, frenezia artizanilor de variante doveseste un fapt pe care nimeni nu-l mai neaga: dupa incheierea (fie ea si conventuionala) a razboiului rece, NATO pare sa nu-si mai gaseasca locul si rostul bine statuat in lume, cel putin la fel de riguros cum a functionat pana in 1989-1991: cu America inauntru, Rusia afara si Germania jos. (Mai vehiculate sunt acum formule oarecum inverse de tipul America afara – sau nu, Rusia inauntru – sau nu, si Germania, in orice caz, sus).
Apoi: NATO tinde sa-si extinda si Carta, si harta. Carta, prin “incercarea de a se converti dintr-o alianta aintr-un instrument de proiectare a puterii”, mai precis a puterii americane, in zone geostrategice aflate in afara perimetrului originar al Aliantei (Afganistan, de pilda), dupa cum remarca prof. Andrew Bacevich, cel ce recomanda iesirea SUA din NATO. Iar harta, pentru ca de la o vrem e, in Alianta sunt cooptate alte si alte state, inclusiv foste “inamice” din defunctul Tratat de la Varsovia. De tot hazul este ca pentru potentialul membru al NATO care ar putea fi Rusia, extinderea NATO este apreciata explicit, in Strategia de securitate a tarii, casunul dintre principalii factori de risc. Cine ar putea desena, ca sa intelegem mai bine, o asemenea cvadratura a cercului?
Toata aceasta dezbatere vizeaza de fapt viitorul NATO, constructia politico-militara cea mai redutabila din istorie si fara de care echilibrul global (atata cat e el) nu poate fi, cel putin pana acum, imaginat. Despre NATO se poate spune ce spunea Churchill despre democratie, ca este cel mai prost sistem (de securitate) cu exceptia tuturor celorlalte. Altul nefiind, el trebuie “restat”, ca sa folosim o expresie trendy.
Asadar NATO=Transformers. Jucarioara pe care un prospect o recomanda astfel: “dezvolta si stimuleaza gandirea, creativitatea, imaginatia, libertatea de expresie prin joc, capteaza atentia si puterea de concentrare”. Toate aceste insusiri sunt trebuincioase nu numai copiilor “peste 6 ani”, carora le e destinata jucaria, ci si celor ce se ocupa de securitatea europeana, euroatlantica, internationala.
Corneliu Vlad