Victor Roncea Blog

La vîrsta mea, îi ştiu destul de bine pe mogulii  presei noastre. Pe vremea cînd făceam gazetărie, unii dintre ei se ocupau cu bişniţa sau cu schimbul valutar pe şest. Cu toate acestea, n-am angajat niciodată un contract de colaborare direct cu mogulul. Zig-zag de la Antena 3 s-a născut graţie ofertei făcute de Sorin Oancea. La Jurnalul naţional am scris în urma unei înţelegeri cu Marius Tucă. Am discutat oferta de a colabora zilnic la Ring cu Florin But, redactorul şef-adjunct.

Că în postura mea de aşa-zis lider de opinie am avut întîlniri înainte şi după aceea cu cîte un mogul e altă poveste. N-am folosit niciodată prilejul pentru a discuta condiţiile colaborării mele cu un ziar sau cu o televiziune din imperiul lui.

Am respins formula angajării cu mogulul, peste capul jurnaliştilor care conduceau ziarul sau televiziunea din două motive:

1) Cînd am condus şi eu gazete sau televiziuni, nimic nu m-a scos din sărite decît obiceiul unora de a trata direct cu mogulul, peste capul meu. Ca să nu mai spun că m-a înfuriat şi năravul unora de a exploata amiciţia cu mogulul pentru a-i picura în ureche, printre zdrăngănelile tarafului din local, păreri veninoase despre ziarul în fruntea căruia mă aflam.

2) A fi impus de Sus, din vila Tovarăşului Mogul, mi s-a părut totdeauna un gest compromiţător pentru cel care apela la formula asta. O autoritate în presă n-are nevoie, pentru a colabora la un ziar sau la o televiziune, de pile.

Am făcut această introducere pentru a aborda una dintre cele mai neliniştitoare întîmplări din presa ultimului timp: iminenta debarcare a lui Răzvan Corneţeanu din postul de manager general al trustului Adevărul.

Cultivată de Tiberiu Lovin pe al său Reporter virtual, ştirea a trecut practic neobservată de presa atît de atentă pînă şi cu plecarea unei muieruşti de la rubrica Meteo.

Deşi îl ştiu pe Dinu Patriciu din chiar zorii erei postdecembriste, colaborarea mea la Adevărul a fost rezultatul exclusiv al relaţiei cu Răzvan Corneţeanu. În cîteva rînduri, mergînd la sediul Trustului pentru şedinţele la revista Historia, l-am întîlnit pe Dinu Patriciu. N-am schimbat o vorbă despre colaborarea mea la Adevărul.

Pe Răzvan Corneţeanu l-am ştiut doar din cele citite în ziare despre performanţele sale ca manager de presă.

Din motive care-mi scapă, el a ţinut morţiş să am o colaborare strînsă cu Trustul.

O fi fost influenţa lui Adrian Halpert, colaborator de-al meu la Evenimentul zilei de pe vremuri?

O fi fost gîndul că astfel dă o lovitură Trustului lui Dan Voiculescu?

Mi-e greu să optez pentru una dintre aceste explicaţii.

Sigur e că Răzvan Corneţeanu a făcut în aşa fel încît să mă lege de glia Trustului Adevărul cu nu mai puţin de patru contracte.

De ce am acceptat, după atîtea experienţe nefericite cu alte trusturi?

Pentru că aveam toate datele să cred că Răzvan Cornăţeanu obţinuse de la Dinu Patriciu mînă liberă în conducerea Trustului.

Credinţa mi-a fost întărită şi de un fapt care m-a surprins plăcut.

În timp ce la alte trusturi, mogulului i se cîntă-n strună de către ziarişti, unii dintre ei chiar cu pretenţii de Procurori ai Republicii, la Adevărul, nu numai Răzvan Corneţeanu, dar şi Adrian Halpert îl tratau pe Dinu Patriciu ca pe un coleg.

E drept că şi Dinu Patriciu nu lăsa să se vadă ambiţii de mogul lovit de sindromul Sunt banii mei, ce p… mea!

Ca autor de tablete, îşi asumase postura de simplu coleg al celorlalţi editorialişti, unii dintre ei membri ai redacţiei şi, deci, salariaţi de-ai săi.

A acceptat decizia lui Răzvan Corneţeanu ca în campanie Adevărul să rămînă neutru, deşi mulţi lideri PNL l-au bătut la cap să facă din ziar o trompetă anti- Băsescu.

Ştiu cît de loviţi sunt mogulii presei noastre libere şi independente de sindromul Sunt banii mei, ce p… mea!

De aceea, am privit cu un surîs duios iluzia lui Răzvan Corneţeanu că va putea să ţină la infinit  nava Adevărului departe de valurile simpatiilor şi antipatiilor mogulului.

Evoluţia Adevărului după scrutinul prezidenţial părea să-mi contrazică scepticismul.

Spre surprinderea mea au apărut şi articole favorabile lui Traian Băsescu. E drept, despre Crin Antonescu n-au fost tipărite articole favorabile. Dar nici defavorabile. Grigore Cartianu şi-a permis să angajeze o campanie pentru descoperirea adevărului despre decembrie 1989.

Asta l-a înfuriat rău, rău de tot, pe principalul beneficiar al loviturii de stat din decembrie 1989, numitul Ion Iliescu.

Ştiam de ce influenţă se bucură bătrînul luptător comunist pe lîngă tînărul luptător liberal Dinu Patriciu.

Mă pregăteam să mă predau,  zicîndu-mi:

– Iată, sunt în România şi moguli atipici.

Vestea că managerul de presă Răzvan Cornăţeanu va fi înlocuit cu un dealer de  ţigări m-a oprit.

Trustul Adevărul e pe cale să se înscrie în logica presei mogulizate.