April 5th, 2010 
VR 
DANION ŞI ISPITA RISIPIRII
Ispita risipirii vine atunci când, în timp ce lucrezi la un lucru important şi vital, te apuci şi de altele mai mult sau mai puţin importante, car par înrudite dar pot să nu fie, dar de ajuns de periculoase în a crea o diversiune, o rătăcire de la drumul iniţial, o răstălmăcire, o interpretare, o alunecare a planurilor.
Toţi care au lucrat mai mult sau mai puţin la tema Sfinţilor Inchisorilor au avut de suferit ispite. Trebuie să precizăm că ispitele sunt confruntări directe cu răul, ascuns în diverse forme, în timp ce încercările sunt confruntări cu noi înşine sau cu ceilalţi. Şi pentru că la acest subiect lucrează mai mult mireni, care nu sunt pe deplin maturizaţi duhovniceşte, aproape toţi au căzut, vizibil sau nu.
Cea mai puternică ispită a fost şi este, pentru tot poporul, aceea că sfinţii de la Aiud ar fi legionari şi de aici temerea de preamărirea legionarilor. Este drept că legionarii au suferit cel mai mult în timpul comuniştilor dar sfinţenia a altceva. Să fim serioşi! In faţa lui Dumnezeu nu există legionari, ţărănişti, liberali, preoţi, mireni, etc.. Există sfinţi, drepţi şi păcătoşi. Iar calea prin care se ajunge într-o ceată este mărturisirea. Nu e cazul să dezvoltăm aici. Au existat şi legionari care după închisoare nu au călcat toată viaţa în Biserică aşa cum au existat şi evrei care s-au convertit în închisoare. Deci treaba cu eticheta politică este o ispită clară, evidentă şi în care au căzut de la ziarişti până la ierarhi.
Insă, cele mai multe ispite sunt legate direct de oamenii care lucrează pentru recunoaşterea acestor sfinţi. Înţelesesem că ciclul de conferinţe organizat de Danion Vasile in preajma Paştilor este dedicat sfinţilor care au suferit în temniţele comuniste. De aceea purta cu el şi o răcliţă cu moaşte. Şi cred că pentru acest lucru a primit şi binecuvântare de la mănăstirea Petru-Vodă. De aceea şi mulţi oameni au răspuns chemării lui. Şi este firesc ca o conferinţă să aibă o singură temă, nu cinci.
Însă ispita loveşte unde te crezi stăpân pe tine, exact în lucrul de care eşti mândru. Şi Danion e beton de teologie, aşa că şi-a propus să vorbească nu de un subiect ci de zece, care de care mai interesant. De parcă Sfinţii închisorilor nu ar fi fost o tematică destul de vastă. De aici, risipirea şi scandalul. Asta era urgenţa acum, calendarul schimbat în 1923. Insă subiectul, care este pur teologic şi nu poate fi dezbătut în public a produs sminteală. Şi de aici se vede că a fost ispită. După rezultate.
La Dumnezeu nu există timp. Timpul a fost creat pentru noi, muritorii. Fireşte că ar fi frumos ca toţi ortodocşii să îi ridice Slavă în acelaşi timp, dar asta nu ţinea de mireanul din sala de la Oradea. De noi ţine doar puterea rugaciunii din timpul liturghiei. Deci calendarul e problema oamenilor care au primit timpul în dar, şi nu a lui Dumnezeu. Dumnezeu trimite Duhul Său acolo unde e credinţă.
Este însă problema lui Dumnezeu atunci când nu îi recunoaştem sfinţii. Pentru că dacă nu îi recunoaştem pe ei înseamnă că nici pe Hristos nu îl mai recunoaştem. Deci nerecunoaşterea sfinţilor este un afront direct. Lângă o aşa temă de conferinţă şi problema calendarului nu există comparaţie. Aaaa…că ambele chestiuni ţin în final de o anumită atitudine a ierarhiei este cu totul altceva. Dacă te-a dus mintea la aşa ceva atunci deja ai judecat şi …ai căzut. De aici înainte, orice ispită e posibilă.
Dar, dacă ne ridică Dumnezeu din ispită, avem şansa să devenim mai puternici.
Sunt convinsă că Danion nu va mai amesteca niciodată temele în cadrul unor conferinţe. Să ne rugăm şi pentru el. A lucrat şi a făcut foarte mult pentru canonizarea sfinţilor de la Aiud. Ar fi păcat să îşi piardă credibilitatea din pricina calendarului care, repet, e o chestiune de teologie. Mai degrabă de acea teologie care omoară duhovnicia.
More from my site
- Manualul de artă militară duhovnicească al Părintelui Arsenie Boca – Fericirea de a cunoşte Calea
- Puterea Parintelui Arsenie Boca: Vazator cu Duhul. Marturiile lui Dan Lucinescu si Sorin Preda. 100 de ani de la nasterea Sfantului Ardealului. La Prislop, pe mormantul sau iarba si florile nu se ofilesc niciodata
- Mari duhovnici ai Ortodoxiei, impotriva actelor electronice cu cip biometric: Parintii Justin Parvu, Arsenie Papacioc, Adrian Fageteanu, pustnicul Proclu, Ioan de la Rarau, Craciun Oprea, IPS Bartolomeu Anania, PS Iustinian, PS Sebastian, Mihai Valica, Dionisie Ignat, Rafail Noica. VIDEO
- Mai bine in “iad” cu Parintele Justin Parvu decat in “biserica” din catacombele Moscovei cu predicatorul Danion Vasile. Sacrilegiile si minciunile cuplului de stilisti acoperiti Danion Vasile – Hristostom Manolescu. VIDEO
- Cu cine si unde merge, de fapt, Danion Vasile? Este el mai presus decat Sfintul Inchisorilor Valeriu Gafencu si Duhovnicii Ortodoxiei Arsenie Boca si Ilie Cleopa, ca sa aiba dreptul sa-i compromita sau conteste? O lectie de la Parintele Justin Parvu
Posted in 
Tags: 
Timpul nu exista la romanul simplu, ancorat in Sarbatoare – care este umbra racoroasa a Vesniciei pe pamant. Sublimarea timpului in creuzetul sarbatorii ne apropie de perceperea Iubirii ca dimensiune existentiala, dar asta numai urmand, umili, acea… CALE’N DAR, revelata de Dumnezeu.
Hristos a Inviat! Asa va Invia si Dreptatea Neamului Romanesc!
“Cand dracii vor face toate din partea lor si nu ne vor putea clinti sau impiedica de la tinta noastra cea dupa Dumnezeu, se vor furisa in cei ce fataresc evlavia si vor incerca sa impiedice prin aceia pe cei ce se nevoiesc. Mai intai miscati, chipurile, de dragoste si de compatimire, acestia ii vor indemna pe cei ce se nevoiesc, sa se odihneasca spre a nu slabi trupul si a cadea in lancezeala. Pe urma ii atrag la intalniri fara folos, facandu-i sa-si piarda zilele in ele.”
Pentru Dorio,
Superb ati scris! Superb!
Problema calendarului nu-i o problema de teologie asa cum scrieti, ci de astronomie, de matematica. Nu-i dogma, Sfintii Parinti au formulat dogmele prin care au incercat sa defineasca tainele lui Dumnezeu. Calendarul nu-i o taina a lui Dumnezeu. Adevarul este doar acolo unde se respecta hotararile celor 7 Sinoade Ecumenice: Dumnezeirea lui Iisus, Duhul Sfant care de la tatal purcede,doua firi in Persoana Mantuitorului (omeneasca si dumnezeiasca, neamestecate, neschimbate,nedespartite, neimpartite), doua vointe in Persana Mantuitorului, Iisus Hristos prototip al icoanei sale-icoana ca asemanare care nu limiteaza. In plus, din cate inteleg, ortodoxia noastra nu-i nici pe vechi nici pe nou daca analizati mai bine datele sarbatorilor, dar nu acest lucru este important pentru ca nici Pr.Arsenie Boca, Pr.Cleopa,Pr.ilarion Felea, Pr.Daniil Tudor, Pr.Iustin nu si-au pus problema calendarului, ci intelegerea si trairea adevarurilor dogmatice. Hristos a inviat!
Adevarat a Inviat!
Pt. Florin,
Hristos a Inviat!
Evident! Calendarul nu este o problema de duhovnicie. Adica, Duhul Sfant si mantuirea nu pot fi conditionate de calendar.
Si eu am zis ca e o problema si de astronomie in comentariile afisate pe blogul meu. Devine insa o problema de teologie de vreme ce Sf. Parinti au stabilit pentru ortodoxie sarbatorile si obligatia ca acestea sa fie tinute la fel si la aceeasi data in toate Bisericile ortodoxe. Deci ei au pus in primul rand problema unitatii reflectata si prin timpul sarbatorii. Eu personal nu cred ca Sf. Parinti s-au gandit la calendarul astronomic ci, mai degraba, la calendarul vazut ca un sinaxar, cu anumite sarbatori, sfinti etc. Sarbatori si sfinti care nu figurau in calendarul papistas.De asemenea in calendarul papistas apareau sfinti si sarbatori stabilite de ei dupa marea schisma si care nu trebuiau preluate si de ortodocsi.
Daca ne oprim la calendar privit ca mod de masurare a timpului e cu totul altceva. Si asta au facut papistasii. Au privit timpul astronomic si l-au corelat cu sarbatorile Bisericii. Ceea ce in principiu este corect, pentru ca cele cinci zile aparute ca diferenta la un an, ar fi dus in timp la decalaje serioase.
Sfintii Parinti stiau ca modul de masurare a timpului a fost diferit de-a lungul istoriei, de aceea nu cred ca au pus accentul pe timpul astronomic. Ca s-a trecut de la un calendar lunar, cum trebuie sa fi avut vechii evrei la un calendar solar. Ca Timpul in sine, ca orice creatie, sufera caderea in pacat.
Noi calculam acum anul calendaristic ca o rotatie completa a pamantului in jurul soarelui. Pe vremea lor, astronomii credeau ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. Doar ca, se poate ca, o serie de modificari ale axei Pamantului sa il faca sa se roteasca mai repede, si atunci timpul se scurteaza. In consecinta, generatiile urmatoare pot avea un alt calendar. Ce vor face? Vor modifica iar data sarbatorilor? Cu siguranta, da! Nu vor avea de ales.
Inchizitia l-a executat pe Giordano Bruno tocmai ca descoperirea lui avea consecinte dintre cele mai nebanuite. Un Pamant care se roteste e mai fragil decat se banuieste. Si Timpul are alta semnificatie.In timp ce Soarele da ascultare la Dumnezeu, Pamantul se afla mereu in razboi. Pacatele oamenilor pot influenta evolutia Pamantului si in consecinta si timpul. Deci Timpul devine dependent de pamant si se afla in mana oamenilor. Insa, exista un timp al pamantului si un ,,timp,, al lui Dumnezeu.
Timpul pe care il primim de la Dumnezeu este un timp duhovnicesc, diferit de timpul fizic in care traim. De aceea pe unii ii ia Dumnezeu devreme si pe altii ii uita. Timpul pe care l-au trait martirii in inchisori, schimnicii in pustie, profetii in desert, a fost un timp duhovnicesc. Timpul sarbatorii este un timp duhovnicesc.
Prin urmare, problema calendarului e mai complexa decat se banuieste si se cere dezbatuta in conferinte special organizate pentru asa ceva.
Teologia nu este acelasi lucru cu duhovnicia.
Sfintii de la Aiud chiar sunt legionari, in marea lor majoritate. De ce sa nu recunoastem acest lucru? Legionarii, la vremea lor, au fost tot ceea ce a avut tara noastra mai bun. In timpurile moderne au fost singurii care au incercat sa-si salveze tara si neamul prin credinta. Iar pentru asta au platit un pret imens, imaginea lor fiind terfelita si dupa moarte. Am fost invatata sa cred ca legionarii au fost bau-baul istoriei noastre, dar acum ii respect pentru dragostea lor pentru neam si tara si ma inchin cu evlavie la sfintele lor moaste de la Aiud. Oricine este interesat sa afle adevarul despre ei il poate afla. Dar se vede treaba ca e mult mai usor sa dai crezare calomniilor decat sa incerci sa te informezi.
Nu toti sfintii de la Aiud au fost legionari, in schimb stim ca au fost pe stil nou. Oare Danion nu stia de ce sfintii de pe stil nou au izvorat mir cand el vorbea despre calendar? Va spun si o alta parere decat a lui Danion si acel monah dubios Hrisostom: Tocmai sa le arate ca sfintii de pe stil nou fac minuni, ca la BOR lucreaza harul, ca nu sunt de acord cu “propovaduirea” lor tulburenta, care nu a facut altceva decat scandal pe internet si neincrederea in Biserica a unor credinciosi mai putini initiati in cele duhovnicesti.
Daca la asta se limiteaza predicile “eroului” e trist si dureros, cu atat mai mult incat incearca sa se pozeze in postura de victima. Si culmea se zbate cu atata ardoare sa ne convinga ca e victima. De ce?
Pt. Emilia
“Noi calculam acum anul calendaristic ca o rotatie completa a pamantului in jurul soarelui. Pe vremea lor, astronomii credeau ca Soarele se invarte in jurul Pamantului. ”
Atentie , cazi intr-o mare inselare in care multi au cazut. Adevarul revelat este ca pamintul este in centru, iar Sfintii Parinti nu au stat in inselare ci au fost miscati de Duhul Sfint.
Citeste hexaimeron.ro si ai sa te convingi!
Doamne Ajuta!
Iertare, dar din cate stiu eu, Giordano Bruno nu a fost condamnat doar pt invatatura sa astronomica heliocentrista. Eu stiam ca acesta era doar al nu stiu catelea punct din condamnare. Realitatea ar fi ca, asa cum erau multi dintre predecesorii oamenilor de stiinta, el era alchimist si practica si diferite forme de magie. Grosul acuzatiilor pentru care a fost condamnat erau in legatura cu acest lucru. Cred ca este perdant sa promovam ideea ca Bruno a fost omorat pur si simpu pentru ca era heliocentrist.
Pe de alta parte, este fara doar si poate ca motivele imediate ale schimbarii calendarului au fost legate de masonerie, ecumenism, interese politice si muuulti bani varsati in vistieriile Constantinopolului masonizat. Aceasta este ceea ce m-a invatat si par. Dionisie Ignat, marele duhovnic roman de la Sf. Munte.
In vechime quartodecimanii erau primiti in Biserica prin mirungere. De e oare? Doar pentru ca serbau Pastele la lata data? Cei care considera ca problema calendarului este una de nimic nu iau in considerare un lucru pe care Parintii il luau. Si anume: cine si de ce tine o data si nu alta, cine si de ce face o schimbare sau are o anumita pozitie. Quartodecimanii erau iudaizanti. Si pentru asta erau condamnabili. Cei care au schimbat sau vor sa schimbe data Pastelui au facut-o nu din mare drag de astronomie, ci din motive de ecumenism (sa serbam o data cu papistasii si protestantii) si din motive lumesti (asa cum scria si in circulara data de Patriarh pe acea vreme: pt ca se pierd bani multi din cauza existentei a doua calendare si a dublarii zilelor libere date de stat) etc. Cei care au propus si impus schimbarea erau si ecumenisti pe fata, recunoscand tot atunci si preotia anglicanilor si facand si alte actiuni de aggiornamento (in Grecia s-au interzis privegherile de noapte intr-o vreme -lucru din cauza caruia a suferit si Sf. Nicolae Planas care priveghea cu Litirghie in fiecare noapte- si se cerea ca sa nu se mai tina slujbele pentru sarbatorile care cad in timpul saptamanii, ci sa se mute in Duminica cea mai apropiata etc – tot din motive lumesti, ecunomice, de stat, intr=un cuvant, masonice, ale proaspata iseitelor din razboi si unificatelor state Grecia si Romania). Asa cum arata si Nae Ionescu, un mare aparator in scris al calendarului vechi, marele sustinator politic al impunerii noului calendar la noi a fost Partidul Liberal (de factura masonica). Sunt sfinti ai inchisorilor (eu am auzit de Mircea Vulcanescu) ce au luptat impotriva noului calendar, fara, insa, sa paraseasca Biserica pe noul.
Am postat aceste randuri nu pentru a arata ca la noi, pe noul, nu ar fi har (pentru ca este, si inca mult!!!), dar pentru a se intelege de ce schimbarea calendarului este o problema si teologica si de duhovnicie. Ea arata un anumit mod de raportare la Traditie, la invatatura Sfintilor Parinti, la Sinoadele din vechime, si anume tendinta modernista de a le calca in picioare. Calendarul tine de unitatea liturgica (nu si dogmatica) a Bisericii, si de aceea nu putea fi schimbat decat cu un Sinod Ecumenic (adica Panortodox). Deciziile Sinodului I Ecumenic si ale altor sinoade tinute cu cate patru Patriarhi ortodocsi nu pot fi incalcate cu nonsalanta. Ele pot fi actualizate doar de un alt Sinod Panortodox si nu de conferinte interortodoxe cu slaba reprezentabilitate, tinute dupa model protestant. Pe de alta parte, mediile masonice care au lucrat pentru introducerea acestui cal troian in Biserica au jubilat mai apoi pentru schismele si scindarea produsa de ei. Sa nu le dam apa la moara, fratilor!
Problema calendarului nu pare esentiala acum pentru ca exista alte probleme mult mai grave, precum acordurile ecumeniste pe fatza. Chiar si Patriarhiile care tin vechiul calendar sunt infestate de ecumenism sau serghianism in zilele noastre. Deci vechiul calendar in sine nu este o garantie a ortodoxiei. Iertati-ma si indreptati-ma cu dragoste!
Hristos a inviat!
Adevarat a Inviat!
Multumesc, Marian, pentru comentariul pertinent.
In atentia lui MARIAN
am preluat articolul doamnei dr. Emilia Corbu si cateva comentarii aici:
https://chrisalida.wordpress.com/2010/04/09/danion-%C8%99i-stili%C8%99tii/
Dansa ti-a raspuns la adresa de mai sus, dar fac un copy/paste si aici
Emilia Corbu
Pt. Marian,
Hristos a Inviat!
Iertati-ma ca raspund cu intarziere. Aduceti noi date interesante in discutie si va multumesc.
Se spune insa ca ultimele cuvinte ale lui Giordano Bruno au fost ,,Si totusi se invarte,, prin urmare indiferent ce au scris acuzatorii lui in procesele verbale, motivul condamnarii a fost descoperirea lui. Fireste ca in epoca nimeni nu i-ar fi dat importanta, dar in lumea stiintifica descoperirea este colosala.
Chiar si in 1582 cand Papalitatea a dispus schimbarea calendarului au fost discutii mari. Atunci eroarea era doar de cinci zile. In 1923 cand Romania a trecut la noul calendar, eroarea ajunsese la doua saptamani.
In secolul XVI nici vorba nu era de ecumenism.
La acea data Constantinopolul nu mai exista, cazuse din 1543, deci de 50 de ani. Deci nu vad ce legatura mai are Constantinopolul cu noul calendar. Catolicii declarasera deja ca Ortodoxia nu mai exista.
Iar masoneria care si-a croit in zilele astea o istorie fabuloasa pe nimic, pe atunci nu prea exista. Masoneria este o creatie moderna cu o istorie restransa si care secera unde n-a semanat si isi atribuie mai mult decat a facut.
Scurtarea timpului este o profetie pe care oamenii de stiinta o confirma. De ce ne miram atat? Iar daca vrem sa avem un calendar in conformitate cu cel stabilit de Sf. Parinti la Niceea in 313 atunci trebuie sa tinem cont si de acest lucru. Calendarul religios ramasese in urma calendarului astronomic.
In tot raul este si un bine. Rugaciunea Bisericii Ortodoxe tine astfel mai mult, aproape o luna, pentru ca dupa ce terminam noi pe calendarul nou, incep fratii nostri pe calendarul vechi, si asa timpul rugaciunii e mai mare.
Doamne ajuta!
Emilia
Completare la ce am scris mai sus.
Rectific! Constantinopolul a cazut in 1453 si nu in 1543, cum am scris in graba( daca ziua nu are 30 de ore!). Scuze!
emilia
@ Vlad & VR: sa postez si aici raspunsul catre postarea de mai sus?
@Emilia:
Adevarat a inviat!
Doamna, daca sunteti cu adevarat Emila Corbu, trebuie sa va spun ca va respect munca si dorinta de bine. V-am urmarit mai demult lupta pentru martirii din inchisorile comuniste si pentru proiectul Aiud in forma dorita de parintele Justin si chiar mi-ar face placere sa va cunosc candva personal.
Totusi, fiind in cautarea adevarului si nu a aratarii cu degetul spre altii, se impun niste lamuriri. Spuneam ca nu cred ca sunteti dumneavoastra si o fac deoarece textul postat mai sus sub numele dumneavoastra contine multe greseli pe care dragostea cere sa ne limitam la a le numi doar foarte evidente si inacceptabile din partea unui doctor (oricat de informal ar fi contextul) si, sper, ne-facute cu buna stiinta. Sa o luam pe rand:
„Se spune insa ca ultimele cuvinte ale lui Giordano Bruno au fost ,,Si totusi se invarte,, prin urmare indiferent ce au scris acuzatorii lui in procesele verbale, motivul condamnarii a fost descoperirea lui. Fireste ca in epoca nimeni nu i-ar fi dat importanta, dar in lumea stiintifica descoperirea este colosala.”
Ceea ce am spus eu sta deplin in picioare! Nu Giordano Bruno a spus aceste cuvinte, ci Galileo Galilei, care nici macar nu a fost condamnat la ardere pe rug sau la alt fel de moarte. A spus-o, insa, la sfarsitul procesului sau, printre dinti. Totusi, sa stiti ca primul care a vorbit despre sistemul heliocentric si care are, deci, meritele oferite de lumea stiintifica pe care dumneavoastra le asociati lui Bruno, nu este Bruno, ci Nicolaus Copernic, care murise cu cinci ani inainte de a se naste Bruno (care, cu adevarat, a fost eretic si „magician”, hermetist, panteist proto-monist etc etc cum am spus).
Copernic, de altfel, n-a fost condamnat, cel putin in timpul vietii, si nici nu cunosc sa-l fi persecutat cineva din motive heliocentrice.
Din lejeritate, trimit la Wikipedia, desi nu sunt un fan (trebuie sa privim cu atentie ce se posteaza acolo, pentru ce de multe ori sunt doar pozitii corecte politic etc):
https://ro.wikipedia.org/wiki/Giordano_Bruno
https://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolai_Copernic
„Chiar si in 1582 cand Papalitatea a dispus schimbarea calendarului au fost discutii mari. Atunci eroarea era doar de cinci zile. In 1923 cand Romania a trecut la noul calendar, eroarea ajunsese la doua saptamani.
In secolul XVI nici vorba nu era de ecumenism.
La acea data Constantinopolul nu mai exista, cazuse din 1543, deci de 50 de ani. Deci nu vad ce legatura mai are Constantinopolul cu noul calendar. Catolicii declarasera deja ca Ortodoxia nu mai exista.”
Discutiile au inceput cu mult inainte de 1582 si in Apus, dar si in Rasarit. Si, dupa cum se vede, au urmat pana in zilele noastre.
In fapt, primii despre care am stiinta ca au propus indreptarea calendarului in Bizant sunt intelectuli dintre cei cu care se certa Sf. Grigorie Palama. Acestia erau, pe langa intelectualisti, si scolastici si latinofroni (cugetau precum romano-catolicii). Treaba s-a intamplat pe vremea lui Andronic al II-lea, deci in prima jumatate a secolului XIV, si propunerea a fost respinsa SI ATUNCI de imparat. De ce oare, de vreme ce catolicii inca nu facusera schimbarea?
Cei care-si spun catolici nu aveau cum sa declare ca Ortodoxia nu mai exista dupa caderea Bizantului. Tocmai se ridica Patriarhia si țaratul Rusesc. Iar catolicii aveau mult de furca cu ei, deja, pe la granitele cu Polonia. Nu mai mentionez de problemele cu ortodocsii din Ucraina si Transilvania, pe care se chinuiau sa-i catolicizeze, ca sa recupereze pierderile datorate protestantismului. Insa prozelitismul romano-catolic, in afara de smecheriile facute cand cu Sinodul de la Lyon (1274) sau de la Ferrara-Florenta (1437-39), a continuat si dupa caderea Bizantului, prin prozelitismul puternic din insulele grecesti si nu numai (imposibil sa nu cunoasteti aceasta tema vasta si foarte dureroasa). Vaticanul se implica si la Inalta Poarta prin ambasadorii sai, deloc filo-ortodocsi, oferindu-se a fi protectori ai grecilor daca se lasa in mainile catolicilor etc. Acelasi lucru se petrece si la Locurile Sfinte, unde, incepand cu secolul XV, Roma a reusit convertirea a parti bune din comunitatile „Bisericilor” nestoriene si necalcedoneene, dar nu a avut succes cu Biserica Ierusalimului.
Este gresit a spune ca in secolul XVI nu exista ecumenism (poate vreti sa spuneti ca nu exista in forma de acum, dezvoltata de mediile protestante), cand Roma reusise sa pacaleasca destule comunitati crestine din Orient (sus numite) si o buna parte din Ucraina sa se uneasca cu ea, cand, in urma lipsei scolilor teologice in timpul turococratiei ei deja ofereau cu marinimie ortodocsilor burse de studiu la Roma si in alte medii iezuite (de ce, oare, credeti ca in secolul XVII Petru Movila, in prima varianta a Marturisii de Credinta avea greseli catolice [purgatoriul si prefacerea Darurilor nu la epicleza, ci la anamneza etc], amendate de Sinodul de la Iasi?). Sf. Maxim Marturisitorul denunta in scrierile sale, in secolul VII, modul relativist de a pune problemele dogmatice, combatand teoria minimumului dogamtic, care va face epoca in vremurile noastre ecumeniste. Iar Sf. Maxim arata ca ecumenismul acesta nu a existat numai in vremea lui, cand cu monotelismul, ci de multe secole. Imperiul Roman/Bizantin aplicase metoda adesea, pentru a nivele diferentele si divergentele religioase din cadrul sau. Asta se intampla si azi in cadrul marilor imperii care au precedat si preced globalizarea.
Pe de alta parte, Bizantul nu a cazut la 1543 cum gresit spuneti, ci la 1453. Ca nu este o greseala de tastare, cum am crezut initial, o arata si faptul ca faceti calculul cu cei 50 de ani ramasi pana la 1582.
O alta greseala este aceea ca spuneti ca in 1582 erau 5 zile diferenta, pentru ca in 1923 sa fie 13. Pentru a nu mai intra in calcule sofisticate, cred ca este oricui evident ca nu se puteau aduna 5 zile de diferenta in peste 1000 de ani, pt ca, apoi, in 330 de ani sa se mai adune inca 8 zile (diferenta de la 5 la 13 zile).
„Iar masoneria care si-a croit in zilele astea o istorie fabuloasa pe nimic, pe atunci nu prea exista. Masoneria este o creatie moderna cu o istorie restransa si care secera unde n-a semanat si isi atribuie mai mult decat a facut.”
Perfect de acord ca masoneria si diferitele ei ramuri si ramurele isi aroga chestiuni care nu-i apartin intotdeauna, dar sa spui ca de la Declaratia de Independenta a USA si Revolutia Franceza ea nu a avut un aport important la istoria si politica mondiala?!… In plus, masoneria s-a bagat copios in viata Bisericii Ortodoxe (si pe la catolici, armeni etc) inca din a doua jumatate a secolului al XIX. La noi, moment profetit cu 50 de ani inainte de parintii cu viata sfanta de la manastirea Neamtu, incepand cu Al. I. Cuza si actiunile sale (impunerea de episcopi necanonici, masoni, si gonirea din scaune ale vladicilor vrednici) si continuand cu diversele guverne ale Romaniei moderne. Si acesta, nu poate sa fie un pasaj necunoscut unui istoric precum Emila Corbu.
Insa, poate din cauza oboselii, nu am sesizat ce relevanta are treaba cu masoneria in cele spuse de mine. Este un fapt ca Meletie Metaxakis si altii erau masoni. Ei au militat pentru aggiornamento in Biserica, dupa chipul si la presiunea lumii acesteia. Iar, ca incununare, unii ca ei au folosit si forta si abuzul. Faptul ca fara ecumenism si fara o masonerie puternica, cum spuneti, totusi la sfarsitul secolul XVI Sinoade cu patru Patriarhi Ortodocsi au cerut sa nu se schimbe calendarul nu spune nimic? Cu atat mai mult schimbarea nu-si avea rostul cand ea era initiata si impusa de ecumenisti, masoni si noua ordine seculara.
„Scurtarea timpului este o profetie pe care oamenii de stiinta o confirma. De ce ne miram atat? Iar daca vrem sa avem un calendar in conformitate cu cel stabilit de Sf. Parinti la Niceea in 313 atunci trebuie sa tinem cont si de acest lucru. Calendarul religios ramasese in urma calendarului astronomic.”
Cine se mira si de ce, mai precis? Dumneavoastra credeti ca scurtarea zilelor profetita in Apocalipsa se refera la pierderea a cateva secunde pe an? Asta va fi mangaierea primita de marturisitori in timpul prigoanei apocaliptice care va dura o perioada foarte scurta? Sau va fi mangaierea de la Duhul Sfant, care va face ca timpul pe care unii l-ar numi subiectiv (dar in care se traieste anticipat vesnicia in Biserica, inca de acum – fara „binecuvantata” obsesie astronomica) sa treaca fara sa-i afecteze pe cei ai lui Dumnezeu? Parintii care se asezau la rugaciune si cand se opreau vedeau ca intre timp s-a schimbat anotimpul ce fel de mangaiere aveau?
Sinodul I Ecumenic de la Niceea nu s-a tinut la 313, ci la 325 (chiar sunteti doamna Emila Corbu???).
„In tot raul este si un bine. Rugaciunea Bisericii Ortodoxe tine astfel mai mult, aproape o luna, pentru ca dupa ce terminam noi pe calendarul nou, incep fratii nostri pe calendarul vechi, si asa timpul rugaciunii e mai mare.”
Doamna, asa cum au aratat atatia deja (si eu, in alta parte), problema ciclului mineatic (a carui schimbare este condamnata si ea de Sinodul de la sfarsitul secolului XVI de la Ierusalim) este o problema minora fata de cea a schimbarii si dezbinarii unitatii panortodoxe (unica adevarat ecumenica) in privinta praznuirii ciclului pascal. Eu doar despre acesta vorbesc. Daca, insa, vorbiti despre prelungirea cosmica a timpului de rugaciune in Biserica Ortodoxa (problema pe care chiar nu voiam sa o ridic – dincolo de frumusetea asa zis akoimita a ideii), de ce nu amintiti despre pierderea a 13 zile din postul Sfintilor Apostoli la noi, cei ce tinem calendarul mixt (ciclul pascal pe vechi combinat cu cel mineatic pe nou)? Pe acelea cine le mai „recupereaza”? Sau cum este ca atunci cand si cei pe vechiul si cei pe noul incep postul Sfintilor Apostoli deodata, dar cei pe noul termina cu cu 13 zile mai devreme, in timp ce ceilalti se nevoiesc?
Vreau sa sublinez credinta mea ferma ca si la noi, care nu am schimbat ciclul pascal si nu am iesit din comuniunea pleromei Ortodoxe (decat in 1925 si 1929 – din cate stiu), este har in biserica si nu indemn la vreo schisma. Sunt impotriva slatioristilor de la noi.
Cred ca miscarea de pastrare a calendarului trebuie sa fie facuta dinlauntrul Bisericii, asa cum au facut cei din elita interbelica, salvand situatia pascaliei. Stiu si de minunea care se petrece in insula Kefalonia cu serpii la Adormirea Maicii Domnului. Dupa schimbarea ciclului mineal ei au venit pe noul calendar. Avem aghiasma mare nestricata etc.
Biserica este cea care leaga si dezleaga, insa prin sinoade (nu intruniri, conferinte, congrese) si cu conditia de a se urma Scripturii si Parintilor. Avem sinodul de la Moscova din 1948 care, desi nu este panortodox, da binecuvantare iconomiei in care ne aflam, dar se poate intelege ca o recunoaste ca pe o iconomie. Interesant ca nu a participat tocmai Constantinopolul. Dar cred ca si aceasta este de bine, de vreme ce tocmai Bisericile care tineau stilul vechi nu au iesit din comuniune cu noi, ci au pecetluit comuniunea (recunosc ca inca nu am studiat problema acestui sinod in profunzime; spar ca altcineva sa aduca mai multa lumina).
Deci, eu nu-mi fac probleme ca nu am har din cauza aceasta. Dar trebuie prevenita intentia UE de a unifica data Pastelui la Ortodocsi cu data catolicilor si a altora. Din informatiile din ultimul an, UE vrea sa IMPUNA ea data serbarii Pastelui IN TOATA UNIUNEA EUROPEANA!!! ADICA DE LA PARLAMENTUL EUROPEAN SI NU DE LA PATRIARHUL DE ALEXANDRIA SAU DE LA SINODUL PANORTODOX. Aici chiar va fi o lupta de dus (dupa modelul lui Mircea Vulcanescu), mai ales in contextul in care sunt ierarhi vestiti din BOR (si pe care unii ii considera antiecumenisti; de aceea nadajduiesc ca un astfel de ierarh sa inteleaga, totusi, miza problemei pascaliei panortodoxe) care fac lobby unor astfel de idei (cred ca macar acest lucru, adica necesitatea unei impotriviri, trebuie inteles pe viitor din demersul lui Danion).
Ca Biserica este cea care trebuie sa stabileasca data Pastelui si ca trebuie sa fie UNA pentru toti o arata si titlul special primit de Patriarhul Alexandriei (“Stăpân al Universului”) pentru ca era delegat de Sinodul I Ecumenic ca prin scrisori festale sa anunte data Pastelui in anul urmator etc. Conform https://ro.orthodoxwiki.org/Sinodul_I_Ecumenic :
„În afară de problema arianismului, Primul Sinod Ecumenic a abordat și o serie de alte probleme. Dintre acestea, merită amintită chestiunea Pascaliei, metoda calculării datei la care trebuiau celebrate Paştile. Până în acel moment, existau mai multe metode de calculare a datei Paştilor, dar episcopii întruniți la Niceea au decis să accepte practica alexandrină de a face calculele independent de data Paştilor evreiești, stabilind și că data sărbătorii trebuia să cadă după echinocțiul de primăvară. Astfel, ei au respins practica antiohiană de a face referire la calcularea datei în funcție de practica iudaică.
Alegerea soluției alexandrine s-a impus de la sine în vremea aceea, întrucât cetatea era renumită pentru rigoarea și acuratețea de care dădeau dovadă astronomii săi. Până în zilele noastre, Papa [adica Patriarhul, n. mea] Alexandriei [Patriarhul Orodox al Alexandriei are titlul complet de „Papa si Patriah al Alexandriei”, n. mea] păstrează în titulatura sa o formulă care amintește de această alegere a Alexandriei: este vorba de un titlu tradus uneori ca “Stăpân al Universului”, dar care se referă în realitate mai ales la capacitatea de a judeca situația astronomică a Universului.”
Deci, data Pastelui nu merge neaparat dupa astronomie (care, ca stiinta, poate evolua in cunoastere), cat dupa cum hotaraste Biserica (in speta, in sens strict, de Patriarhul de Alexandria), chiar daca Dumnezeu a pus astrele „spre stapanirea vremii” (cum zice psalmul). O atesta multimea de minuni care se fac si acum (la Ierusalim, de exemplu), cu 13 zile diferenta de ceea ce se numeste data astronomica. Iata, pentru greci si pentru rusi „Kyriopasha” (praznuirea Invierii, adica Pastelui [care este semn al „trecerii”, al iesirii de sub robia pacatului, spirituala, dar si materiala] la data de 25 martie, deodata cu serbarea Bunei Vestiri; acest lucru se intampla o data la multi ani pe calendarul vechi, iar pe calendarul mixt inteleg ca niciodata) a cazut chiar in anii in care s-au eliberat de sub jugul pagan sau ateu (revolta de la 1821 contra otomanilor a inceput chiar in ziua de „Kyriopasha”, respectiv 1991): https://ro.orthodoxwiki.org/Kyriopascha
Dincolo de diferite comentarii si nuante legate de acest subiect, mare este frumusetea iconomiei lui Dumnezeu in istorie!
Sa ne nevoim, deci, inlauntrul Bisericii pentru apararea invataturii Patristice, iar daca unii se rup de ea (fie si ierarhi), sa intelegem ca ei au cazut in afara ei, nu noi. Si sa rabdam cu inconomie si lupta dinlauntru pana la soborniceasca judecata a celor in cauza (caci ei, in fata judecatii, se pot si pocai). Lupta poate insemna sa ne rupem de un episcop, dar nu de pleroma Bisericii, prin schisme nebinecuvantate.
Dar sa si cautam sa invatam de la Parinti cum se duce lupta in acest caz (pentru ca trebuie sa recunosc si eu ca nu stiu calea cea dreapta inca) si, daca vedem ca gresim in modul in care o ducem, sa ne indreptam. Eu asa vad acum lucrurile. Dumnezeu sa ma lumineze daca gresesc.
Bucurie si iertati-ma daca am incalcat cumva Adevarul sau Iubirea!
Rugati-va pentru mine!
Marian M
PS: daca veti considera ca trebuie sa-mi public si numele de familie, o voi face.
@ Vlad & VR: sa postez si aici raspunsul catre postarea de mai sus?
@Emilia:
Adevarat a inviat!
Doamna, daca sunteti cu adevarat Emila Corbu, trebuie sa va spun ca va respect munca si dorinta de bine. V-am urmarit mai demult lupta pentru martirii din inchisorile comuniste si pentru proiectul Aiud in forma dorita de parintele Justin si chiar mi-ar face placere sa va cunosc candva personal.
Totusi, fiind in cautarea adevarului si nu a aratarii cu degetul spre altii, se impun niste lamuriri. Spuneam ca nu cred ca sunteti dumneavoastra si o fac deoarece textul postat mai sus sub numele dumneavoastra contine multe greseli pe care dragostea cere sa ne limitam la a le numi doar foarte evidente si inacceptabile din partea unui doctor (oricat de informal ar fi contextul) si, sper, ne-facute cu buna stiinta. Sa o luam pe rand:
„Se spune insa ca ultimele cuvinte ale lui Giordano Bruno au fost ,,Si totusi se invarte,, prin urmare indiferent ce au scris acuzatorii lui in procesele verbale, motivul condamnarii a fost descoperirea lui. Fireste ca in epoca nimeni nu i-ar fi dat importanta, dar in lumea stiintifica descoperirea este colosala.”
Ceea ce am spus eu sta deplin in picioare! Nu Giordano Bruno a spus aceste cuvinte, ci Galileo Galilei, care nici macar nu a fost condamnat la ardere pe rug sau la alt fel de moarte. A spus-o, insa, la sfarsitul procesului sau, printre dinti. Totusi, sa stiti ca primul care a vorbit despre sistemul heliocentric si care are, deci, meritele oferite de lumea stiintifica pe care dumneavoastra le asociati lui Bruno, nu este Bruno, ci Nicolaus Copernic, care murise cu cinci ani inainte de a se naste Bruno (care, cu adevarat, a fost eretic si „magician”, hermetist, panteist proto-monist etc etc cum am spus).
Copernic, de altfel, n-a fost condamnat, cel putin in timpul vietii, si nici nu cunosc sa-l fi persecutat cineva din motive heliocentrice.
Din lejeritate, trimit la Wikipedia, desi nu sunt un fan (trebuie sa privim cu atentie ce se posteaza acolo, pentru ce de multe ori sunt doar pozitii corecte politic etc):
https://ro.wikipedia.org/wiki/Giordano_Bruno
https://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolai_Copernic
„Chiar si in 1582 cand Papalitatea a dispus schimbarea calendarului au fost discutii mari. Atunci eroarea era doar de cinci zile. In 1923 cand Romania a trecut la noul calendar, eroarea ajunsese la doua saptamani.
In secolul XVI nici vorba nu era de ecumenism.
La acea data Constantinopolul nu mai exista, cazuse din 1543, deci de 50 de ani. Deci nu vad ce legatura mai are Constantinopolul cu noul calendar. Catolicii declarasera deja ca Ortodoxia nu mai exista.”
Discutiile au inceput cu mult inainte de 1582 si in Apus, dar si in Rasarit. Si, dupa cum se vede, au urmat pana in zilele noastre.
In fapt, primii despre care am stiinta ca au propus indreptarea calendarului in Bizant sunt intelectuli dintre cei cu care se certa Sf. Grigorie Palama. Acestia erau, pe langa intelectualisti, si scolastici si latinofroni (cugetau precum romano-catolicii). Treaba s-a intamplat pe vremea lui Andronic al II-lea, deci in prima jumatate a secolului XIV, si propunerea a fost respinsa SI ATUNCI de imparat. De ce oare, de vreme ce catolicii inca nu facusera schimbarea?
Cei care-si spun catolici nu aveau cum sa declare ca Ortodoxia nu mai exista dupa caderea Bizantului. Tocmai se ridica Patriarhia si țaratul Rusesc. Iar catolicii aveau mult de furca cu ei, deja, pe la granitele cu Polonia. Nu mai mentionez de problemele cu ortodocsii din Ucraina si Transilvania, pe care se chinuiau sa-i catolicizeze, ca sa recupereze pierderile datorate protestantismului. Insa prozelitismul romano-catolic, in afara de smecheriile facute cand cu Sinodul de la Lyon (1274) sau de la Ferrara-Florenta (1437-39), a continuat si dupa caderea Bizantului, prin prozelitismul puternic din insulele grecesti si nu numai (imposibil sa nu cunoasteti aceasta tema vasta si foarte dureroasa). Vaticanul se implica si la Inalta Poarta prin ambasadorii sai, deloc filo-ortodocsi, oferindu-se a fi protectori ai grecilor daca se lasa in mainile catolicilor etc. Acelasi lucru se petrece si la Locurile Sfinte, unde, incepand cu secolul XV, Roma a reusit convertirea a parti bune din comunitatile „Bisericilor” nestoriene si necalcedoneene, dar nu a avut succes cu Biserica Ierusalimului.
Este gresit a spune ca in secolul XVI nu exista ecumenism (poate vreti sa spuneti ca nu exista in forma de acum, dezvoltata de mediile protestante), cand Roma reusise sa pacaleasca destule comunitati crestine din Orient (sus numite) si o buna parte din Ucraina sa se uneasca cu ea, cand, in urma lipsei scolilor teologice in timpul turococratiei ei deja ofereau cu marinimie ortodocsilor burse de studiu la Roma si in alte medii iezuite (de ce, oare, credeti ca in secolul XVII Petru Movila, in prima varianta a Marturisii de Credinta avea greseli catolice [purgatoriul si prefacerea Darurilor nu la epicleza, ci la anamneza etc], amendate de Sinodul de la Iasi?). Sf. Maxim Marturisitorul denunta in scrierile sale, in secolul VII, modul relativist de a pune problemele dogmatice, combatand teoria minimumului dogamtic, care va face epoca in vremurile noastre ecumeniste. Iar Sf. Maxim arata ca ecumenismul acesta nu a existat numai in vremea lui, cand cu monotelismul, ci de multe secole. Imperiul Roman/Bizantin aplicase metoda adesea, pentru a nivele diferentele si divergentele religioase din cadrul sau. Asta se intampla si azi in cadrul marilor imperii care au precedat si preced globalizarea.
Am vazut in ultimul moment ca ati rectificat cu data caderii Constantinopolului. Atunci toata ideea din paragarful citat din dumneavoastra mai sus cade oricum. Sincer, nu era mai bine sa nu raspundeti, daca tot s-au strecurat atatea greseli?
O alta greseala este aceea ca spuneti ca in 1582 erau 5 zile diferenta, pentru ca in 1923 sa fie 13. Pentru a nu mai intra in calcule sofisticate, cred ca este oricui evident ca nu se puteau aduna 5 zile de diferenta in peste 1000 de ani, pt ca, apoi, in 330 de ani sa se mai adune inca 8 zile (diferenta de la 5 la 13 zile).
„Iar masoneria care si-a croit in zilele astea o istorie fabuloasa pe nimic, pe atunci nu prea exista. Masoneria este o creatie moderna cu o istorie restransa si care secera unde n-a semanat si isi atribuie mai mult decat a facut.”
Perfect de acord ca masoneria si diferitele ei ramuri si ramurele isi aroga chestiuni care nu-i apartin intotdeauna, dar sa spui ca de la Declaratia de Independenta a USA si Revolutia Franceza ea nu a avut un aport important la istoria si politica mondiala?!… In plus, masoneria s-a bagat copios in viata Bisericii Ortodoxe (si pe la catolici, armeni etc) inca din a doua jumatate a secolului al XIX. La noi, moment profetit cu 50 de ani inainte de parintii cu viata sfanta de la manastirea Neamtu, incepand cu Al. I. Cuza si actiunile sale (impunerea de episcopi necanonici, masoni, si gonirea din scaune ale vladicilor vrednici) si continuand cu diversele guverne ale Romaniei moderne. Si acesta, nu poate sa fie un pasaj necunoscut unui istoric precum Emila Corbu.
Insa, poate din cauza oboselii, nu am sesizat ce relevanta are treaba cu masoneria in cele spuse de mine. Este un fapt ca Meletie Metaxakis si altii erau masoni. Ei au militat pentru aggiornamento in Biserica, dupa chipul si la presiunea lumii acesteia. Iar, ca incununare, unii ca ei au folosit si forta si abuzul. Faptul ca fara ecumenism si fara o masonerie puternica, cum spuneti, totusi la sfarsitul secolul XVI Sinoade cu patru Patriarhi Ortodocsi au cerut sa nu se schimbe calendarul nu spune nimic? Cu atat mai mult schimbarea nu-si avea rostul cand ea era initiata si impusa de ecumenisti, masoni si noua ordine seculara.
„Scurtarea timpului este o profetie pe care oamenii de stiinta o confirma. De ce ne miram atat? Iar daca vrem sa avem un calendar in conformitate cu cel stabilit de Sf. Parinti la Niceea in 313 atunci trebuie sa tinem cont si de acest lucru. Calendarul religios ramasese in urma calendarului astronomic.”
Cine se mira si de ce, mai precis? Dumneavoastra credeti ca scurtarea zilelor profetita in Apocalipsa se refera la pierderea a cateva secunde pe an? Asta va fi mangaierea primita de marturisitori in timpul prigoanei apocaliptice care va dura o perioada foarte scurta? Sau va fi mangaierea de la Duhul Sfant, care va face ca timpul pe care unii l-ar numi subiectiv (dar in care se traieste anticipat vesnicia in Biserica, inca de acum – fara „binecuvantata” obsesie astronomica) sa treaca fara sa-i afecteze pe cei ai lui Dumnezeu? Parintii care se asezau la rugaciune si cand se opreau vedeau ca intre timp s-a schimbat anotimpul ce fel de mangaiere aveau?
Sinodul I Ecumenic de la Niceea nu s-a tinut la 313, ci la 325 (chiar sunteti doamna Emila Corbu???).
Continuare in urmatoarea postare:
@Emilia:
Adevarat a inviat!
Scuze acceptate!:)
Doamna, daca sunteti cu adevarat Emila Corbu, trebuie sa va spun ca va respect munca si dorinta de bine. V-am urmarit mai demult lupta pentru martirii din inchisorile comuniste si pentru proiectul Aiud in forma dorita de parintele Justin si chiar mi-ar face placere sa va cunosc candva personal.
Totusi, fiind in cautarea adevarului si nu a aratarii cu degetul spre altii, se impun niste lamuriri. Spuneam ca nu cred ca sunteti dumneavoastra si o fac deoarece textul postat mai sus sub numele dumneavoastra contine multe greseli pe care dragostea cere sa ne limitam la a le numi doar foarte evidente si inacceptabile din partea unui doctor (oricat de informal ar fi contextul) si, sper, ne-facute cu buna stiinta. Sa o luam pe rand:
„Se spune insa ca ultimele cuvinte ale lui Giordano Bruno au fost ,,Si totusi se invarte,, prin urmare indiferent ce au scris acuzatorii lui in procesele verbale, motivul condamnarii a fost descoperirea lui. Fireste ca in epoca nimeni nu i-ar fi dat importanta, dar in lumea stiintifica descoperirea este colosala.”
Ceea ce am spus eu sta deplin in picioare! Nu Giordano Bruno a spus aceste cuvinte, ci Galileo Galilei, care nici macar nu a fost condamnat la ardere pe rug sau la alt fel de moarte. A spus-o, insa, la sfarsitul procesului sau, printre dinti. Totusi, sa stiti ca primul care a vorbit despre sistemul heliocentric si care are, deci, meritele oferite de lumea stiintifica pe care dumneavoastra le asociati lui Bruno, nu este Bruno, ci Nicolaus Copernic, care murise cu cinci ani inainte de a se naste Bruno (care, cu adevarat, a fost eretic si „magician”, hermetist, panteist proto-monist etc etc cum am spus).
Copernic, de altfel, n-a fost condamnat, cel putin in timpul vietii, si nici nu cunosc sa-l fi persecutat cineva din motive heliocentrice.
Din lejeritate, trimit la Wikipedia, desi nu sunt un fan (trebuie sa privim cu atentie ce se posteaza acolo, pentru ce de multe ori sunt doar pozitii corecte politic etc):
https://ro.wikipedia.org/wiki/Giordano_Bruno
https://ro.wikipedia.org/wiki/Galileo_Galilei
https://ro.wikipedia.org/wiki/Nicolai_Copernic
ok, vad ca s-a dus de mai multe ori. mie imi zicea ca ceva nu merge. Apoi am incercat sa fragmentez.
@ Emilia: Inca o data, in ceea ce ma priveste, scuze acceptate!
Iertati-ma daca va gresesc cu ceva!
Pace!
Astept raspuns, insa din pacate stau foarte prost cu timpul si mi-as dori sa nu se transforme acest dialog intr-o polemica.
Iar pe chestiuni de istorie, care ma pasioneaza si pe mine, prefer sa vorbim cumva, candva direct.
Cred ca netul si postarile pe bloguri nu sunt locul cel mai potrivit pentru a cauta adevarul sau pacea.
Doresc sa ma limitez.
M