Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

De la sfarsitul (absolut salutar) al regimului Ceausescu si moartea precipitata si violenta (dar viu controversata) a lui Ceausescu au trecut mai mult de 20 de ani. Descendentii familiei Ceausescu au reusit, in sfarsit, sa cumpere petecele de pamant din Ghencea-Militar unde se presupune ca ar fi ingropati cei numiti, o vreme, doar “Dictatorul” si “Sinistra”. Ii era oare frica natiunii sa le spuna pe nume, asa cum dracului i se spune mai degraba Aghiuta, Cel pierit, Uciga-l toaca, Nichipercea etc.? Sau asta trebuia sa insemne exorcizare, cainta, dispret total, “autocritica” nationala, repudiere clocotitoare de manie? Marx zicea ca omenirea se desparte de trecut razand. Noi, dupa 1989, cu revolta si manie proletara. Un alt sef al statului roman are parte de o lege care ne interzice sa-l vorbim de bine. Lui Nicolae Ceausescu nu i s-a acordat o asemenea “favoare”din partea legiuitorului (chiar ma mir cum a scapat). E drept ca, mai zelosi, unii confrati de presa ii scriau pana la un moment dat numele cu litera mica, nici macar majuscula nu merita numitul, fost sef al statului, de altfel. Functiona un fel de obicei al moroiului, ca sa nu-ti mai faca rau si dupa moarte, decedatului suspectat i se infigea un o tapusa in cadavru. Lui Ceausescu, neinfricati cum suntem, i-am infipt macar o tapusa de ortografie.

Incet-incet, insa, lucrurile incep sa se aseze altfel. Nu-i mai scriem numele cu litera mica, are si un fel de muzeu kitsch pe undeva si apare un fel de nostalgie de tipul “Era mai bine pe vremea lui Ceausescu”, “Ehei, daca ar fi trait Ceausescu…” etc. etc. Simplista, naiva, primitiva abordare, dar nu neaparat periculoasa. Oricum, performantele de lider ale lui Nicolae Ceausescu nu sunt comparabile cu crimele lui Hitler, Stalin sau Mao, iar acestia isi au in continuare fanii lor.

Dar istoricii – nu politicienii, nu ziaristii – sunt datori sa lamureasca fara ura si patima momentul istoric Ceausescu, pentru ca 25 de ani din istoria Romaniei nu pot ramane la nesfarsit o gaura neagra. Textul numit “Raportul Tismaneanu”, textele antemergatoare sau epigonice acestui asa-zis raport sunt exact ceea ce nu trebuie in abordarea perioadei ridicol numita “Epoca de Aur”.

O biografie macar corecta, onesta, dar temeinica, a lui Nicolae Ceausescu inca nu s-a scris. Asa cum nici pe vremea lui Ceausescu nu s-a putut scrie o adevarata istorie a PCR, desi chiar acesta “daduse indicatia” la un moment dat sa se faca. Acum, cu istoria pretinsului Partid, pretins Comunist, pretins Roman de pana in 1944, ne-am mai lamurit, peste ce-a fost dupa, plutesc in continuare aburi sulfurosi, iar istoria vremii lui Ceausescu, biografia lui Ceausescu, raman deocamdata carti nescrise. Ce se va intampla mai intai, vor fi deshumate si identificate ramasitele pamantesti ale lui Nicolae si Elena Ceausescu de la Ghencea ori vor aparea asemenea carti absolute trebuincioase?

De ce-am adus vorba despre cele de mai sus? Nu, Doamne fereste, pentru a-l “reabilita” cumva postmortem pe Ceausescu asa cum se proceda in faimoasa traditie comunista, dar si conform adagiului anticomunist “Un comunist bun e un comunist mort”. M-am gandit la toate acestea citind o carte de mare valoare documentara (pentru ca este o carte chiar de documente diplomatice) despre un episod cu care trebuie intradevar sa ne mandrim din perioada 1964- 1989, cand liderul tarii a fost, vrem-nu vrem Nicolae Ceausescu: anul 1968, cu Primavara de la Praga, cu invazia frateasca a Cehoslovaciei, cu ceea ce a urmat si mai ales cu marea incercare la care a fost supusa Romania atunci. si cum a iesit ea victorioasa si cu fruntea sus. Carte ce reuneste documente din Arhiva MAE, conceputa si alcatuita de temerarul diplomat (iata ca se poate spune si asa) si incontestabilul carturar Dumitru Preda, carte ce depune , la propriu, marturie despre o pagina luminoasa a politicii externe si diplomatiei romanesti,intr-o vreme al carei protagonist incontestabil a fost Nicolae Ceausescu. Voi prezenta aceasta carte. Vom vedea ca de Ceausescu nu trebuie sa ne fie neaparat si la tot pasul chiar frica, chiar rusine, chiar scarba.

Corneliu Vlad

Nota mea: Public cu placere acest editorial al reputatului analist de politica internationala Corneliu Vlad, constient ca acum voi fi promovat de la “securist” la “ceausist” de toti tismanenii si patapievicii de pe acest pamant 🙂

• Share
• Tweet
• Pin
• Email