Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

O noua “bomba” fasaita pana la saturatie a fost livrata pe piata chiar de catre Sorin Ovidiu Vintu, pe tiparul si modelul lansat deja de Virgil Magureanu, cel care si-a publicat el insusi propriul dosar, la Evenimentul Zilei, convenabil rafistolat si aranjat. Si atunci, ca si acum, urma ceva. In cazul lui Magureanu aceasta a vrut sa ia fata lui Vadim Tudor, care obtinuse o alta versiune a dosarului de la unul dintre generalii enervati de obraznicia sa. Prin miscarea abila a “sarpelui cu ochelari”, in loc de “fostul capitanas facut la apelul bocancilor, la baza politruc de la Stefan Gheorghiu”, Magureanu a aparut ca un fin “analist DIE”, de teapa unui Daianu chiar, aspectele cele mai importante, cum ar fi monitorizarea sa de catre unitatea anti-KGB 0110, fiind complet eliminate. La fel si in cazul Vintu.

In mod sigur, si alegerea acestui moment al diversiunii ce poarta amprenta mogulului de Delta, preintampina ceva. Chiar va inchipuiti ca apar asa file dintr-un dosar, “intamplator”, dupa 20 de ani? Dosarul in care Vintu este infatisat acum drept un “cultivat penetrator” in “anturajele militarilor” din Roman este o mare facatura. Realitatea este exact pe dos: Vintu, ca tot ce vine din zona de granita cu fosta URSS, putzea si pute si acum. Legaturile lui post-1989 si activitatea lui “pe zona” de azi au dovedit-o cu prisosinta.

Momentul lansarii la apa al dosarului de Securitate a fost ales cu grija (grija devierii unei teme cu adevarat nasoale), inaintea revenirii in tara a lui Nicolae Popa, personajul care chiar ar putea sa-l infunde pe Vintu, dupa aproape trei decenii dupa ce a fost infundat pentru prima oara prin sentinta penala nr. 570/14.09.1981 a Tribunalului Judetean Neamt. Pe atunci contabil la intreprinderea comerciala de stat pentru marfuri alimentare si alimentatie publica Roman, SOV era condamnat la 5 ani si 10 luni de inchisoare, pentru savarsirea infractiunilor de complicitate la delapidare, distrugere de inscrisuri, fals intelectual si uz de fals. Maruntul hotoman al bascutelor moldovinesti care-si punea consoarta sa falsifice borderourile si se ocupa cu sterpelitul fainii destinata placintzelelor a atras atentia judecatorilor din epoca, care au remarcat la Vantu “staruinta pentru realizarea activitatilor ilicite”. Iata ce nu doar ilicitu’ ar fi fost baza preocuparilor lui Vintu ci si… “siguranta nationala”!

O buna parte a presei de azi a picat in capcana lui SOV, preluand infantil si necritic rolul de cutie de rezonanta a “mega-dosarului”, care nu contine insa mai nimic in fond, decat bla-bla-uri “cercetate” si “investigate” de aceleasi hotnews si kamikaze, asa zise “surse independente”, capuse din pulpana eoliana, in cap cu intervievatorul preferat al mogului, Dan Tapalaga. Despre fosti trepadusii ai lui Vintu am mai scris, la Curentul (“Vintu dat in vileag de fostii sai angajati de la Catavencu”).

Cum articolul a fost sters din baza de date a ziarului la care am lucrat reiau cateva pasaje ce definesc impostura si mangleala specifica septelului crescut de Buscu – RAAPPS si Mircea Toma, poreclit, nu fara sens se pare, drept “gaura maro a societatii civile”, dupa care revin cu analiza mega-facaturii.

“Ajunsa pe dric, pe cale de a-si da duhul prin infometare, publicatia Catavencu a reusit totusi, in aceste clipe macabre, sa atinga un maxim al nivelului comic. Colectivul revistei a iesit la drumul mare tipand ca din gura de sarpe ca nenea Vintu nu mai este gigea, ca e un  ‘otz,   un shmenar, un boulangiu etc.

Acuzand dureri de sale si usturime la spate, dupa ce i-au stat capra perversului mogul atatia ani, catavencii il porcaie si il maimutaresc in fel si chip pe tiran, dedicandu-i chiar si un blog, de unde aflam mari minunatii, scoase la iveala, “in premiera”, de fostii sai supusi. Se livreaza publicului “cutremuratoare dezvaluiri” si “mari noutati”, scoase pentru prima oara la lumina de fostii sclavi de pe plantatia lui Sorin Ovidiu Vintu. Aflam astfel, pentru intaiasi oara, ca Vintu ar fi un tzepar, un mincinos, pe scurt un derbedeu care s-a folosit de presa in scopuri murdare pentru ca apoi sa le aplice picioare in fund sclavilor deveniti inutili. Tot de la deontologi ai Catavencu de talia unui Mircea Toma, de exemplu, aflam si noi, presa si publicul romanesc, in exclusivitate, ca Sorin Ovidiu Vintu este tzeparul FNI! Colosal, ce bine ca am aflat la timp aceste lucruri cu totul si cu totul noi!…contextul actual scoate la iveala si subtirimea morala a fostilor angajati ai lui Vintu, simpli agenti de influenta pe piata media, deveniti acum inutili  – ca atare platiti din ce in ce mai prost. Pentru a gasi o justificare cu note morale a gestului lor, acestia pretind ca au plecat de la tiran din motive ce tin de deontologia actului jurnalistic….fostii subordonati ai lui Vintu, si-au dat seama brusc, dupa ani de zile de slugareala, ca mogulul lor era de fapt un ticalos, un hotzoman, devalizatorul FNI – dar in anii care au trecut nu i-a deranjat la stomac ca se serveau din manuta patronului cu gologanii furati de la romani prin tzeapa FNI”.

Bisnitar, copil din flori si de florareasa, olog, invartitor de bussines-uri cu ace brice si karice, este descris acum de catre fostii sai kamarazi drept colaborator al Securitatii, implicat poate si in elucidarea dosarului Corbu (generalul GRU Stefan Kostial?). Maruntul infractor capata o descriere elogioasa – via Secu – care trece de la rudimentarul pre-mogul format intre “tigani, bisnitari, elemente fara ocupatie cu care consuma frecvent bauturi alcoolice” si devenit turnator la punctul de lucru “Lazi – Conserve” din interiorul penitenciarului la “eroul” de “intelligence” care “are relatii în diferite medii, posibilitatea de a patrunde in diferite grupuri” (cum, taras? n.n) – “dotat pentru acoperirea informativă a mediului de relatii al cadrelor militare” din Roman care pe deasupra mai si “dispunea de o cultura generala bine consolidată”. Ca sa vezi ce contraste califragilistice zaceau in unul si acelasi personaj stalp de tractir.

Este un truism, acum, dupa 20 de ani de dezbateri pe marginea retetei formarii avutiilor mogulilor post-decembristi, ca majoritatea stabilor de azi au fost colaboratori ai Securitatii, pe alocuri agenti dubli, infiltrati de alte oficine de spionaj si scosi drept “colaboratori ai securitatii”, cum ar fi de exemplu unul ca Dinescu – chipurile poet…. azi supranumit “poetul-portofel” de fostul sau tovaras de la bancul de lucru al unui alt mogul cu cantec.

Multi se ocupau de fapt cu smenareala, ocupatie de borfasi care s-a mostenit si dupa “rivolutie” – daca il avem in vedere pe Vintu, bisnitar si inainte si dupa 1989, doar ca la alta scara. Vintu se ocupa cu delapidarea, “Felix motanul” cu afaceri suspecte pe banii statului, Patriciu lucra intr-o institutie a Comertului Exterior aflata sub controlul direct al Securitatii, Adamescu tot de la Comert a plecat in “Federala”, nici Tiriac nu era virgin… Lista e lunga rau insa toti au insa un numitor comun. Si anume ca erau la baza fie niste infractori ordinari intrati si in atentia organelor din tarile vecine – unii, ca Vintu ajunsi si pe la bulau – fie niste bulangii prinsi si folositi pe post de momeala de Secu, fie niste ostasi bravi ai Partidului si ai Securitatii pusi pe mancat kkt si/sau pe turnat “ca sa manance si gura lor o paine” cu unt kkniu – vezi modelul “profesorului” Voiculescu…

In dosarele acestora nu apar insa decat informatii despre… nimic. Au fost bine periate.

La fel, acum. Nici in “mega-dosarul de Securitate” publicat cu fas-fas de slujbasii lui Vintu nu apare mai nimic, in afara de cateva caracterizari ale acestuia. Este exclus dupa parerea mea ca dosarul pus astazi pe piata sa aiba alta sursa decat chiar anturajul de securisti experti in intoxicari format in jurul lui SOV. Cui prodest? Sa ne folosim logica: daca il avea PDL-ul nu ii dadea drumul in campania  electorala? Le ardea buza dupa orice fel de dosarel sau filmulet asa ca daca ar fi avut o marfa cat de cat vandabila cu Vintu ar fi scos-o la vedere.

Marfa pusa acum pe taraba il va ajuta, cred eu, pe Vintu, sa se puna intr-o lumina mai rozalie, chiar una de “erou anticomunist” daca urmeaza snur si “partea a doua” a diversiunii. Asta spre deosebire de cea maro, penala, in care il poate vopsi marturia unuia ca Nicolae Popa de-un paregzamplu. Iata cum Vintu este relativizat, adus la linie, pus intr-o ecuatie comuna cu cei peste 300 000 de ingineri, doctori, maturatori, profesori, studenti, economisti, muncitori de la tara si oras…arondati la secu’ inainte de 1989 (poate tot lor le-a si tras tzeapa FNI, cea care a lasat tot cam 300 000 de fraieri fara economii).

Mai mult, Vintu se poate lansa de aici, in replica sa, pe traseul unei tirade expusa deja partial intr-o cartulie mai veche hagiografica la adresa sa, in care acesta se confeseaza pe tema participarii sale la “rivolutie”, a activitatii sale tenebroase in slujba conspiratiei care l-ar fi dat jos pe Ceausescu. Adevarat luptator din transee ce mai tura vura…

Este evident ca era nevoie de un canal cat de cat credibil pentru a-si putea rafistola un nou profil de luptator (din transeele securitatii) pentru natie si libertate.

Ca o notatie suplimentara se merita consemnarea ridicolului sublim a reluarii in cadrul “investigatiei” hotnews-kamikaze a istoriilor rasuflate cu privire la intersectia securistilor in afacerile lui Vintu – devenite tzepe nationale – Gelsor, BID, BRS, FNI, FNA etc –  in care erau implicati de la un Vlad Soare si un Nicolae Vacaroiu pana la un Sorin Freciu, Ciorbea, Fercala, Teculescu basca sefii SRI si SIE, Radu Timofte si Gheorghe Fulga. Toate aceste date au fost publicate de mult de catre ziaristi autentici care nu au ingenuncheat pana la a ciuguli din palma plina de rahat a fostului borfas, ciocofonistu’ de bulau de la punctul « Lazi-Conserve », actual mogul de pripas – genul unui Tatulici, Hurezeanu, Robert Turcescu, Corina Dragotescu, Sergiu Toader, Iulian Comanescu, Mircea Toma, Tapalaga…aeiusdem farinae…

George Roncea, care pregateste Roncea.com

Iata si cum un autentic participant la evenimentele din Timisoasa, cercetatorul Marius Mioc, l-a demascat a priori pe impostorul transformat de sclavii sai intr-un vajnic si cultivat realizator din umbra al maretelor impliniri revolutionare

Marius Mioc despre Eroul Anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu

Cunoscutul om de afaceri Sorin Ovidiu Vîntu şi-a luat în ultima vreme în serios rolul de patron de presă, impunînd schimbări drastice în redacţia ziarului “Cotidianul”. Profit de faptul că domnia sa a ajuns astfel din nou în atenţia publicului pentru a publica şi pe acest blog un comentariu legat de domnia sa, pe care l-am publicat iniţial în cartea mea “Revoluţia din 1989 şi minciunile din Jurnalul Naţional”.

Eroul anticomunist Sorin Ovidiu Vîntu

Colonelul (r) Alex Stoenescu a publicat la sfîrşitul anului 2004, la editura Rao, cartea “Interviuri despre revoluţie”. Fragmente din carte au apărut şi în Jurnalul Naţional.

Primul interviu din carte ne dezvăluie un erou necunoscut pînă acum al luptei anticomuniste din România: Sorin Ovidiu Vîntu, om care, aflăm de la Stoenescu, încă din 1981 a răspîndit manifeste anticomuniste. Modest, omul de afaceri explică că “nu am nevoie de legitimaţie de erou”.

Ce legătură are Vîntu cu revoluţia, nu aflăm din interviu. Totuşi, părintele FNI are opinii ferme despre acest subiect: “La Timişoara au acţionat două grupuri. A fost grupul intern, timişorenii, şi grupul extern, foarte bine înarmat, pregătit pentru astfel de acţiuni, grupul care trebuia să ducă totul pînă la capăt, să-i ambaleze pe timişoreni, să sară în faţa tancului ca să le sporească curajul, să devasteze (…) Nu am date concrete, însă nici dubii asupra intervenţiei străine acolo”.

Sorin Ovidiu Vîntu este aproximativ a 1000-a persoană care n-a fost prezentă la Timişoara în decembrie 1989 dar îşi dă cu părerea în mass-media despre revoluţia din Timişoara. N-are date concrete, o spune chiar el, dar asta n-are importanţă: interviul cu S.O.V. (ca de altfel întreaga carte a lui Stoenescu) are valoare propagandistică, nicidecum istorică.

Comuniştii cei răi îl băgaseră pe marele om de afaceri în puşcărie pentru “o infracţiune minoră de drept comun”. Acolo l-a cunoscut pe generalul Kostyal, care “era un stalinist convins, devotat URSS cu trup şi suflet (…) Mai mult nu vă spun pentru că nu sînt sigur că în România a dispărut asasinatul politic. N-am chef să mă trezesc cu un glonţ în cap pentru o problemă care nu mă interesează. O mînă de ucrainean costă 3000 de dolari. Aşa că fiţi şi dv. [Alex Stoenescu – nota mea] atent”.

În 15 ani nu a ieşit la iveală nici o faptă concretă săvîrşită de generalul Kostyal în decembrie 1989, aşa că analiza opiniilor acestui general în discuţiile despre istoria revoluţiei are o relevanţă mai mult propagandistică decît ştiinţifică. Dar e interesant să aflăm că Sorin Ovidiu Vîntu nu se teme de mînia păgubiţilor FNI ci de răzbunarea care i-ar aduce-o dezvăluirile sale despre tainele revoluţiei din 1989. Revoluţie la care, nu rezultă din interviu să fi participat în vreun fel.

Integral la Marius Mioc Blog

Foto-ilustratie dupa Trombon.ro

• Share
• Tweet
• Pin
• Email