Scris de Cătălin Mihuleac
S-a întors un prieten de-al meu dintr-o tabără de elevi americani, unde a lucrat pe timp de vară, ca să mai pună la teşcherea un ban transoceanic. Întâlnindu-ne pentru a-l descoase de impresii, m-a supus unei probe de cultură generală, întrebându-mă dacă am cunoştinţă cum se face omleta în taberele de elevi din USA, şi-n general în USA.
– Omleta se face cum se face omleta, i-am zis. Se iau ouăle, se lovesc unul de altul, apoi se combină între ele folosind o…
– Nţ!, mi-a tăiat-o scurt. Aşa s-o fi făcând omleta prin părţile voastre înapoiate. În taberele din USA, şi-n general în USA, omleta se prepară scoţând dopul bidonului cu omletă, cumpărat din supermarcheţel. Se deschide bidonul cu omletă şi se toarnă cu atenţie în tigaie. Într-un minut şi jumătate, e gata. Cu nişte legume din conservă, merge de minune.
– Băi frate, pe asta nu aş fi crezut-o, dacă n-ar fi venit de la o persoană avizată şi umblată ca tine. Şi zici că ăsta-i secretul omletei americăneşti… Uite cum era să mor prost…
– Americanii nici măcar ouăle nu se deranjează să le spargă. De ce să depună efortul, când omleta poate fi cumpărată din magazin, gata pregătită. Gândeşte-te cam ce minuni de chimicale conţine panarama aia de compoziţie din bidon, ca să ţină cu lunile, cât are termenul de garanţie.
Să scuipi în sân, şi alta nu! Deşi cred că americanii nu se ostenesc să scuipe în sân, cumpărând scuipatul gata ambalat din supermarket şi turnându-şi-l apoi cu pipeta în sân. Bat-o s-o bată de alimentaţie a omului de azi care, nemaideranjându-se nici să bată două ouă cap în cap, cumpără totul semipreparat din magazin, ca în zece secunde să fie gata şi să nu piardă o ţâră din meci sau din telenovelă.
Nu e de mirare că a ajuns pe un loc fruntaş cancerul la intestinul ăla problematic, prin care comunicăm cu buda. Atât de mare este incidenţa acestei maladii înjositoare pentru fiinţa umană, încât a ajuns şi pe meleagurile noastre, atingându-i şi pe un fost preşedinte de ţară, alături de un fost premier de-al dânsului.
Însă, cu toată decenţa pe care boala ne-o pretinde, nu ne putem abţine să nu remarcăm că personalităţile sus-menţionate s-au îmbolnăvit grav exact în locul unde, metaforic, i-a durut constant de soarta ţării. Pentru a exemplifica, să amintim doar că una din ocupaţiile de bază ale premierului respectiv, pe timpul mandatului său, a fost să-şi lanseze un volum de versuri şi un roman la o mare editură românească.
Curentul