Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Insemnatatea geopolitica a spatiului euxinian

1. Pe tarmurile Pontului Euxin au primit stramosii romanilor Vestea cea Buna, pentru intaia data chiar de la Sfantul Apostol Andrei, cum ne invata traditia consemnata de Sfantul Ipolit (cca. 170 – cca. 236) sau, in „Istoria bisericeasca”, de Episcopul din Cezareea Palestinei (265 – 339/40), cel mai de seama istoric din veacurile primare. Traditia a fost reluata mai tarziu de mari scriitori bisericesti, de-ar fi sa-l amintim aici fie si, numai pe calugarul Epifanie (sec. VIII) cu a sa „Viata a Sfantului Apostol Andrei”. De asemenea, Sinaxarul Bisericii Constantinopolitane vine sa intareasca aceste afirmatii, cum o va face, mai tarziu, in secolul al XTV-lea, istoricul bizantin Nichifor Calist.
O parte din teritoriul actualei Romanii a fost, prin urmare, evanghelizat chiar de un ucenic al Mantuitorului Iisus Hristos. Crestinismul romanesc este de origine apostolica, prin prezenta Sfantului Apostol Andrei pe tarmul Marii Negre si aceasta este, neindoielnic, cea mai adanca legatura pe care o au romanii cu Pontul Euxin.

2. Predicarea de catre Sf. Apostol Andrei a Evangheliei prin aceaste tinuturi si-a vadit roadele cat de curand: amploarea vietii spirituale crestine in Scythia Minor a dus deja, catre finele sutei a III-a, la structurarea unei ierarhii bisericesti La Tomis exista astfel o episcopie subordonata Patriarhiei de la Constantinopol, iar episcopul tomitan avea sa participe, in 325, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea.
In aceste conditii, putem intelege extraordinara inflorire a literaturii crestine in aceasta arie euxiniana, in cadrul a ceea ce avea sa fie numit scoala literara de la Tomis, respectiv scoala literara de la Dunarea de Jos. Membri ai ierarhiei tomitane, monahi veniti din Imperiu si stabiliti in aceste locuri ospitaliere si deschise crestinismului au scris, in greaca ori in latina, lucrari catehetice, epistolare, paremiologice, teologico-dogmatice, ascetice, calendaristice, apologetice etc.
Intre acestia, cei mai bine cunoscuti sunt Teotim I Filosoful, Ioan de Tomis, Teotim al II-lea de Tomis, Ioan Maxentiu si Leontius, Valentinian de Tomis, Dionysus Exiguus -in legatura cu care Pr. Dr. Gh. I. Dragulin a emis ipoteza ca ar fi aceeasi persoana cu Dionisie Areopagitul, fondatorul misticii rasaritene – Leontius Bysantinus. Reprezentanti straluciti ai scolii literare de la Dunarea de Jos – in linie ortodoxa, caci acolo s-a manifestat si o directie eterodoxa, ariana – au fost, in secolele IV-VI, Niceta de Remesiana, Laurentiu de Novae, Martin de Bracara.
Multi dintre acestia l-au propovaduit pe Hristos si printr-o intensa activitate misionara, colindand continentul pana spre marginile sale atlantice ori mediteraneene si intemeind si in Apus schituri ori manastiri crestine.
Operele scrise ale tuturor acestor ganditori crestini straromani, elaborate in principal in cadrul celor doua scoli literare crestine din zona Pontului Euxin, fac dovada existentei, in aria pontica, a unei vieti spirituale crestine de o intensitate cu totul speciala inca din primele veacuri de dupa Hristos si, in consecinta, a importantei decisive pe care liantul credintei crestine l-a avut in procesul de formare a poporului traitor pe aceste meleaguri.

3. Teritoriile aflate la vestul Pontului Euxin, intinzandu-se, catre sud, pana la Peloponez, iar catre apus, pana la coastele Siciliene, constituie ceea ce renumita preistoriciana Marija Gimbutas numeste Vechea Europa, o entitate culturala bine individualizata, cuprinsa intre 6500 si 3500 i. Hr. Aceasta straveche civilizatie europeana, a carei varianta ori nucleu de iradiere l-a constituit, dupa cum precizeaza cercetatoarea, aria Romaniei Mari, precede deci, cu cateva milenii, pe cea sumeriana, razboinica si violenta. Avem de-a face, dupa opinia Marijei Gimbutas, cu prima Europa, constituita inainte de infiltrarile popoarelor indo-europene: este Europa epocilor neolitica si a cuprului, caracterizata printr-un mod de viata esentialmente pasnic, pus in evidenta de absenta generala a fortificatiilor si a armelor de lupta, ca si a oricaror reprezentari privind o societate razboinica. Spiritualitatea acestei prime Europe s-a dovedit insa, pe masura extinderii cercetarilor arheologice, de mare bogatie si rafinament: „vechii europeni” aveau o scriere sacra, construiau temple, realizau ceramica si obiecte de cult, sculpturi si figurine reprezentand divinitati intr-o mare varietate de tipuri, participau la ritualuri sezoniere, funebre etc. Aceasta parte a istoriei europene se impune tot mai mult a fi recunoscuta si inteleasa.

4. In secolul al XlII-lea, dupa cum arata Simion Mehedinti, Pontul Euxin era o „mare italiana “. „La Kaffa erau dogi ca si la Venetia”, incat atingerea dintre locuitorii fostei Dacii si cei ai Italiei era directa si a fost rupta numai de forta navalitoare a turcilor selgiucizi. Se cuvine, iata, sa vorbim, despre latinitatea primara a culturii euxiniene in care se incadreaza, ca experienta cruciala, evolutia scolii Martirice Ardelene. Aceasta a mijlocit reconexarea noastra cu centrul Latiului, ceea ce a permis sa „socotim din nou sirul intamplarilor din Principate ab urbe condita”. Numai astfel incadrata, in cercul geocultural largit al marii culturi euxiniene, ni se destainuie pe deplin toate intelesurile acestei miraculoase scoli de redesteptare sufleteasca a neamului nostru.
Aceasta romanitate este trasatura cea dintai a europenismului nostru occidental. Teoria lui E. Lovinescu socoteste sirul intamplarilor relevante pentru Occidentul nostru interior abia de la Revolutia franceza. Corifeii scolii Ardelene socoteau acelasi sir de intamplari ab urbe condita, de la intemeierea Romei. Noi, romanii, nu ne occidentalizam, noi suntem occidentali ab originem, caci am fost si suntem traitori ai acestui aion aeternum, eonul roman, care poate fi talmacit pe deplin doar in cercul marii culturi euxiniene, care se suprapune in mare masura cu cercul romanitatii orientale cercul in care s-au intalnit cele trei mari spiritualitati fara de care nu putem vorbi despre europenism: spiritualitatea indo-europeana, care-si are matca in zona ponto-carpatica, spiritualitatea greco-romana – prin sinteza Romei si apoi a Bizantului – si spiritualitatea crestina apostolica, fiindca in aria Daco-Romaniei si a Greciei corintice au adus Vestirea Mantuitoare cei doi apostoli ai lui Dumnezeu: Pavel si Andrei).
Constructia spirituala a Romei in Orient n-ar fi putut veni decat de la romanitatea orientala sadita de Traian in toata Traco-Iliria, in Iliria si Dacia euxiniana deopotriva. Cercul euxinic razbate din nou in toata luminozitatea sa cu aceasta romanitate orientala, fiindca, dupa retragerea valului tataresc, de la gurile Dunarii pana la Golful Corintului infloresc „Vlahiile”, iar Pontul Euxin, precum s-a aratat, era o mare italiana. Iar legatura aceasta dintre locuitorii Daciei si cei ai Italiei vorbeste despre un bloc al marii latinitati. si, precum s-a vazut, stefan cel Mare, acest „atlet al lui Christos”, cum a fost denumit in Occidentul mediteranean, a inteles cu toata inaltimea importanta Pontului Euxin. Cucerirea otomana a Europei nu putea sa inceapa decat dupa ce s-ar fi savarsit cucerirea lumii euxiniene, si Pontul ar fi devenit „lac asiatic”. Abia cand avem o intelegere apasata a chestiunii euxiniene putem, in fine, dobandi o viziune realista a chestiunii europene si a dimensiunilor reale ale „micii noastre peninsule europene, la apus de istmul ponto-baltic”.

5. Simion Mehedinti apreciaza, in scrierile lui, ca ne aflam la inceputul unei noi faze in istoria statelor din Europa rasariteana si faza aceasta este inteligibila numai din perspectiva euxiniana completa. Fiindca, precum scrie Mehedinti, fata cu „marea masa mongola din rasaritul Asiei”, cu „furnicarul din India”, cu „marele centru de populatie din Statele Unite” si cu „inchegarea unui nou centru de desime in Rusia”, „mica noastra peninsula europeana devine un satelit politic, dupa cum e si un satelit fizic al Asiei”. Intra in istorie marile state continentale, „intemeiate pe acele mari aglomerari omenesti”, intre care „colosul rusesc” care, „spre a respira liber spre ocean” are nevoie de Baltica si de Pontul Euxin, din nou, incat „Europa peninsulara se afla in fata unui mare conflict de interese”, in locul „pericolului galben” (cliseu folosit, observa Mehedinti, de cei ce judeca istoria cu impresii capatate din istoria lui Altila si Cengis Khan), se ridica un „pericol alb”. „Coeficientul puterii istorice a noului focar e acea crestere de 12 milioane in fiecare deceniu, pe cand Europa peninsulara a atins limita cresterii de populatie (…). Iar elementul romanesc de la Dunare, (Mare) si Carpati se afla, ca si acum sute de ani, in fatada de rasarit a Europei”, un „front” si o „frontiera” spre stepa asiatica. (Oare este o intamplare care-i priveste doar pe romani faptul ca primul lucru decis de generalul Lebed, dupa victoria lui Eltin, a fost stoparea retragerii Armatei a 14-a din Transnistria? Acela salutat cu atata neintelegere de puterile Occidentului ca mare „democrat europenist” isi incepe ciclul prezidential printr-un gest de despotie asiatica: decide contra curentului european si mondial. O face din vointa exclusiva, complet arbitrara, ca orice mare despot din istoria „despotiilor orientale”. Iar chestiunea poate fi pe deplin inteleasa numai daca este pusa din nou din perspectiva euxiniana, a Marii Negre si a neamurilor din cercul euxinic).

6. Echilibrul lumii este cantarit, ca de atatea ori in istorie, de echilibrul marilor. Oare n-au fost puse pe cantar, la Ialta, Marea Neagra si Mediterana, prin cele doua tari, puse, una pe talerul perfidului Albion si alta pe talerul vicleanului tar rosu? Am numit Romania si Grecia, care se daruiau, in proportii bine cantarite, celor doua puteri invingatoare ca niste garantii privitoare la stapanirea celor doua mari (si aceste proportii erau 90% stapanire occidentala in Grecia contra 90% stapanire ruso-marxista in Romania). Atunci, ca si in alte perioade, ca si azi, episodul istoriei s-a jucat ca episod euxiniano-mediteranean. Atractia marii este desigur aceea care a declansat peste aceasta zona in intregimea ei „tendinta nivelatoare a statului moscovit”. Nivelatoare, caci, „tot tinutul” aflat intre Triest, Varsovia, Odessa si Atena, e unul „locuit de neamuri marunte” (un „mozaic”) si apasat intre „blocul german de o parte si uriasul bloc rusesc, de alta parte – o adevarata Scythia Major” (Simion Mehedinti).

7. Tot tinutul acesta dintre cele doua blocuri e, scria tot marele geograf, „ca o pepiniera de arbori roditori, primejduita de tendinta nivelatoare a statului moscovit. Dupa flagelul turcesc, care a bantuit rasaritul Europei cinci veacuri si mai bine, un alt flagel si mai primejdios se arata la orizont. De aceea socotim ca ar fi o mare paguba pentru cultura europeana daca o inteleapta reciprocitate n-ar apara fiinta etnica si politica a tuturor neamurilor din acest tinut polinational”. Dezlegarea intregii chestiuni este clar legata de presiunea celor doua blocuri si de istmul ponto-baltic, de linia aceea atat de fragila care leaga cele doua mari. Cine are controlul lor poate face orice voieste cu acea frontiera. S-a dovedit lucrul acesta ieri, se dovedeste azi in marea drama a romanilor basarabeni.
In fond, cum tot Simion Mehedinti o arata, „meridianul istoriei se muta iarasi spre Rasarit, unde acest meridian va trece in curand ” (a si trecut, la doar patru ani dupa predictia lui Mehedinti, iar pentru romani acesta a fost meridianul catastrofei lor nationale, al marii ocupatii ruso-marxiste, cu „ordinea” comisarilor rosii, cu blasfemia antichristica a ideocratiei rosii, cu ghetouri si cu exterminari in masa etc.). „Generatia de azi, scria profetic Mehedinti la 1941, vrand nevrand, va fi de fata la evenimentele care vor deschide alte mari capitole in istoria Europei peninsulare. Vechea provincie romana a lui Traian iese din nou in evidenta si, prin fatalitatea asezarii geografice, va trebui sa aiba un rol de seama in dezlegarea acestei mari probleme de geografie politica. Romanii au ajuns din nou intre Asia si Europa”.

8. In faimosul sau curs din 1941 -1942, Gheorghe Bratianu formula o ipoteza aparent surprinzatoare, dar pe care se va stradui sa o probeze de-a lungul intregii expuneri: „Insasi libertatea tarilor noastre, care este un scop suprem al lor, este in functie directa de mare”. Teza s-a impus si a facut cariera in abordarile geopolitice dintre cele doua razboaie mondiale. In sprijinul asertiunilor sale, marele istoric si geopolitician roman convoaca argumente ce cladesc o demonstratie greu de fisurat. Punctul de plecare este vestita solie a lui stefan cel Mare catre venetieni, proba concludenta ca acea „constiinta a spatiului”, de care vor vorbi geopoliticienii germani mai tarziu, exista in cazul invocat. Finalul ei suna astfel: „Caci sunt sigur ca turcul iarasi va veni impotriva mea in vara aceasta, pentru cele doua locuri ale mele, Chilia si Cetatea Alba, care-i sunt foarte cu suparare. Deci, intr-aceasta vreau sa fiu ajutat astazi caci vremea nu ne ingaduie a lua alte masuri mai intinse si Inaltimea Ta te poti gandi ca aceste doua locuri sunt toata Moldova si Moldova cu aceste doua locuri e un zid pentru tara ungureasca si tara leseasca. Afara de aceasta, eu zic si mai mult ca de se va pastra aceste doua cetati, turcii vor pierde si Kaffa, si Cramul si va fi usor lucru”. Analizele laborioase ale geopoliticianului il duceau la concluzia sustinuta de intreaga istorie a romanilor: „marea libera” si „muntii in mainile noastre” sunt pentru noi nu doar elemente ale „spatiului vital”, ci conditii esentiale, definitorii si decisive ale „insasi existentei romanilor”. Tot Marea Neagra, considera Bratianu, este un element fundamental in conturarea a ceea ce el numea „spatiu de securitate”, respectiv „acel spatiu fara de care nici o natiune nu-si poate mentine existenta”.
In ciuda masivelor schimbari survenite in geopolitica mondiala, diagnosticul pus de Gheorghe Bratianu nu s-a perimat. Marea Neagra ramane un pilon esential al „spatiului de securitate” romanesc de astazi, configuratia actuala a regiunii – de-ar fi sa pomenim numai ca frontiera geopolitica a Romaniei cu SUA (prin bazele NATO) este… pe Marea Neagra – propulsand in prim plan, mai acut decat oricand, mult dezbatuta chestiune a marilor, la care Romania trebuie sa stie obligatoriu sa raspunda.

9. Cel ce stie (si cine este acela care n-o stie?) ca Marea Neagra este frontiera care desparte NATO de Rusia, va intelege ca problema extinderii NATO se dezleaga aici in cercul euxinian si nu pe Tisa ori in jurul lacului Balaton (unde s-au asezat mai toti functionarii americani ai marii Aliante Atlantice, cand, probabil, Bucurestiul ar fi un loc mult mai potrivit pentru vederea si viziunea euxiniana asupra lumii). Nici minoritatile maghiare atat de galagioase, nici utopiana „confederatie dunareana” visata de prea multi (dar, vai, cat de obscuri!) experti „americani”, nu contin solutia la atat de complicata frontiera ruso-americana sau (daca vrem sa utilizam termenul) la ceea ce s-ar cuveni sa numim „limita” de inaintare a marii Aliante Atlantice. Nodul gordian al extinderii NATO este cercul euxinian cu limitele lui, cu multitudinea lui de neamuri (nu de minoritati) si cu invincibila lui crestinatate ortodoxa. Euxin voieste sa raspunda acestei „provocari” care face din Pontul Euxin un „centru al lumii”, si din Romania un trio confinium al celor trei mari arii de probleme: atlantica, ruseasca si germanica.
Cand intelegi ca Europa toata este o peninsula a Asiei, dar si ca Atlanticul este un „lac interior” (euro-american), atunci abia dobandesti o relativa abilitate de a interpreta drama lumii vazuta de la Bucuresti, adica dinlauntrul cercului euxinian. Atunci abia poti spune precum acel personaj euxinian al primului roman geopolitic al rasaritului, „Zapezile de acum un veac” (Paul Anghel), ofiter de marina si om al Pontului Euxin (unde a si cerut sa-i fie aruncata cenusa): „Ma duc in lume, ma-ntorc in Europa”. A fi cetatean al cercului euxinian, inseamna a fi, cu toata puterea si de la toata inaltimea vederii, in Europa. Iata de ce Euxin.

Grupul EUXIN

Pozitie cuprinsa in lucrarea AXA – Noua Romaniei la Marea Neagra, Editura Ziua, 2005

Vezi si De ce ne trebuie Basarabia. DOCUMENT

• Share
• Tweet
• Pin
• Email