“Dacă este posibilă o colaborare cu comuniştii după alegerile din această toamnă? Consider raţională colaborarea cu orice forţă cu viziuni sănătoase asupra viitorului acestei ţări. Pentru comunişti uşa mai rămâne a fi deschisă, dar cu anumite condiţii, pe care, la fel, le-am enunţat cu mai multe ocazii. Dar spectrul potenţialelor parteneriate e mult mai larg.”
Dacă îi urmăreşti evoluţia de la o parte, îi scoţi în evidenţă o schimbare de atitudine. Este cald, calm şi, totuşi, supărat pe disonanţa din Alianţă, fapt care îl face să fie mai şfichiuitor în mesaj. Anul acesta a demonstrat că nu aleargă după posturi înalte în stat (luaţi-o ca pe o concesie, dacă vreţi), şi a aşteptat aceeaşi dispoziţie pentru mici sacrificii şi de la colegii săi. O lecţie poate că nu a reuşit să însuşească Marian Lupu – ca să nu rămâi dezamăgit, nu trebuie să ai aşteptări. De la nimeni.
În alt plan, puterea, influenţa şi notorietatea pe care le are l-au privat (pentru o vreme, speră) de lucruri pe care le consideră mult mai importante. Adică, de micile libertăţi şi plăceri de fiecare zi, între care cina în familie, privitul televizorului şi comentariile asupra lucrurilor care li s-au întâmplat copiilor la şcoală, în fond, o mulţime de chestiuţe simple, pentru mulţi banale şi plicticoase, pe care şi le permit personajele neimplicate politic şi nici electoral… Evenimentele şi ritmurile ultimelor luni îl depăşesc de multe ori, are aerul omului obosit, dar care ştie încotro merge.
În tinereţe Clinton fuma marihuana, iar Medvedev asculta „Deep Purple” şi nu ascund asta… Mă întrebaţi de ce am o imagine atât de cuminte? Sunt aşa cum sunt – nici mai bun, nici mai rău, cu slăbiciunile şi virtuţile cu care m-a înzestrat Dumnezeu. Or, cred că un politician este obligat să se îngrijească de propria imagine, altminteri ar manifesta lipsă de respect faţă de societate. Dar trebuie să recunosc că altădată am purtat păr lung „a la Beatles” şi am ascultat „The Prodigy”… Dar asta a fost altădată.
Continuarea la Ziaristi Online