Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Pornit rău de tot împotriva lui Adrian Păunescu, domnul Vladimir Tismăneanu atinge performanţe nebănuite în distorsionarea adevărului. Una din recentele iniţiative este apelul la Monica Lovinescu împotriva lui Păunescu. Comentându-şi pe blog unul din editorialele apărute în Evenimentul Zilei, domnul Tismăneanu scrie: „Se cam uita faptul ca atat Monica Lovinescu, cat si Virgil Ierunca au fost membri ai Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste.  Trecut in lumea celor drepti, Virgil Ierunca nu a apucat sa participe la redactarea ultima a Raportului Final, dar Monica Lovinescu a fost mereu alaturi de noi, o membra activa a Comisiei, asa cum a spus-o cat se poate de apasat N. Manolescu (lucru confirmat de Mihnea Berindei, care a tinut permanent legatura cu ea, si de Serban Cristovici).  Stiu ce este scris in Raportul Final despre Paunescu si al sau Cenaclu, un text asumat de totimembrii Comisiei Prezidentiale, deci si de Monica Lovinescu.”

Raţionamentul e simplu: Monica Lovinescu a făcut parte din Comisia Tismăneanu, a fost o membră activă a comisiei, în Raportul Tismăneanu se spun nişte lucruri despre Adrian Păunescu, deci Monica Lovinescu a spus acele lucruri despre Adrian Păunescu. Impecabil. Doar că avem nevoie de puţină cronologie şi de mărturia directă a Monicăi Lovinescu pentru a lămuri chestiunea. Pentru aceasta îi sunt recunoscător Doinei Jela, care a publicat în 2008 volumul „O sută de zile cu Monica Lovinescu”. Aici este reprodus la pagina 141 un dialog Doina Jela – Monica Lovinescu din 21 septembrie 2006, când Monica Lovinescu spunea despre Comisia Tismăneanu: „Am înţeles că s-a luat la cunoştinţă şi de faptul că noi nu suntem decât cu numele, că nu vom putea merge la Bucureşti şi se vor ocupa, când va apărea textul, să ni-l comunice şi nouă, ca să avem o părere”. Raportul Tismăneanu a fost prezentat de Traian Băsescu în Parlament pe 18 decembrie 2006. Îmi vine greu să cred că Monica Lovinescu (care în septembrie 2006 habar nu avea ce scrie în raport şi se afla blocată la pat de multă vreme) a avut vreo contribuţie majoră în redactarea variantei finale a Raportului Tismăneanu. După moartea lui Virgil Ierunca din 28 septembrie 2006, care a afectat-o profund pe Monica Lovinescu este extrem de puţin probabil că aceasta a mai avut puterea să adnoteze cu acribie manuscrisul raportului şi să-şi impună părerile în faţa unei comisii extrem de eterogene. În plus, conform mărturiei Doinei Jela (op. cit., p. 181), în februarie 2007 Monica Lovinescu era deja incoerentă şi purta dialoguri cu oameni decedaţi cu multă vreme în urmă.

Tabloul nu poate fi decât unul macabru: domnul Tismăneanu scoală morţii din morminte şi îi pune să danseze după voia domniei sale. Domnul Tismăneanu are nevoie de mortul Adrian Păunescu în care poate trage acum din orice poziţie fără să se teamă că va primi vreo replică. Şi mai are nevoie şi de moarta Monica Lovinescu pe care o poate folosi ca rezervă strategică, un fel de spirit oracular infailibil. Şi are nevoie de mult spectacol public domnul Tismăneanu, chiar aşa macabru, cu morţi scoşi din morminte şi aţâţaţi unul împotriva celuilalt.

George Damian

• Share
• Tweet
• Pin
• Email