Un rasfatat al revistei new-age-iste Formula As dar si al ziarului Patriarhiei “Lumina” sau al portalurilor manastiresti “moldovenesti” care tin de Mitropolia ruseasca, vocalul staret Iustin Miron de la Oasa, manastirea monahului Moise Iorgovan, e de acord, peste Prut, cu colonelul moscovit Vladimir Cantarean, seful jurnalistului-calugar de la Chisinau Savatie Bastovoi, cu care se potriveste pana la simbioza in gandire “duhovniceasca” in favoarea cipurilor biometrice si a inregimentarii electronice. Cu o atitudine care nu ar trebui sa caracterizeze nici macar un mirean batut in cap daramite un monah atat de invatat, Iustin Miron, incurajat de reporterul de serviciu de la revista cu tenta yehovista Lumea Credintei, face referiri necuvincioase directe la Parintele Justin Parvu si “sectarismul” celor care il asculta. Prezint doar doua fragmente, in oglinda, din inselarile celor doi ierarhi intrepatrunsi, fara comentarii, cu exceptia semnalarii unei coincidente “bizare”: atat Moise cat si Bastovoi, subordonati ai celor doi, se “ocupa” de Sfantul Inchisorilor, Valeriu Gafencu… Oare cum vor replica la aceste caderi curajosii si talentatii calugari acoperiti de dulamele lui Andreicut si Cantarean?
Iustin Miron, intervievat zilele trecute de un reporter de curte al Patriarhiei danielesti: “Dacă se pune problema cu cipul acesta pus pe buletin sau pe paşaport, pe mine nu mă deranjează. Nu mă deranjează cu nimic. Dar dacă se pune problema să mi-l pună pe mine, atunci, da! Atunci iau atitudine! Dar până acolo nu e nicio problemă. Nu mă deranjează că paşaportul meu are un circuit integrat sau ce are. Îl port, nu ştiu în ce dulap îl ţin şi-l folosesc când merg undeva, pe mine nu mă deranjează şi nu simt că e un atentat la libertate sau o lepădare de Hristos… Dar spuneau şi părinţii din Athos, şi părintele Dionisie de la Colciu, şi părintele Petroniu de la Sfântul Munte, de la Prodromu, şi părintele Teofil Părăian că şi dacă ar fi să pună cipul ăla pe tine tot nu-i lepădare! Lepădarea e în momentul în care te lepezi real, explicit, te lepezi.”
Vladimir Cantarean, pregatindu-se sa fie intervievat de un reporter de curte al Mitropoliei moscovite: ”Unii ortodocsi nu doresc să dețină acest pașaport, pentru că văd prin aceasta o îndepărtare de Dumnezeu. Dar asta nu este îndepărtare. Cind noi în public sau în scris ne dezicem, da, atunci noi refuzăm să fim cu creatorul nostru”.
HE,he, he!
Si jurnalist si monah… Pacat ca unii oameni cu intelect superior si cu aplecare catre cele sfinte se pierd si isi frang aripile-n zbor. Mi-au placut mult filmuletele educative ale parintelui Savatie Bastovoi, mai ales “Strugurele”. Le-am aratat si copiilor la scoala pentru ca sunt simple, frumoase si pline de invatatura. Parintele (jurnalistul, domnul) Savatie Bastovoi face un mare compromis. Pacat!
Sunt o fosta ASCOR-ista. Imi pun intrebarea de ce pr Iustin Miron se zbate sa atraga spre manastirea sa tineri din eparhii straine cum sunt cei din Timisoara, Sibiu si Oradea. De ce pe cei din Alba, care il cunosc mai indeaproape, nu reuseste sa ii duca la Oasa macar o data pe an. Se cunoaste bine stilul de a face publicitate prin intermediul ASCOR si LTCOR. De aceea pr Iustin e invitat sa sustina conferinte doar acolo unde are ucenici. Acestor ucenici le da canon sa organizeze conferinte cu sfintia sa facandu-si astfel publicitate. Mi se pare ciudat ca pr Iustin cenzureaza intrebarile despre cipuri si ecumenism. Am trimis si eu cateva astfel de intrebari la conferinta din Timisoara si au fost cenzurate. Am aflat ulterior ca la toate conferintele evita sa vorbeasca public despre aceste subiecte. Inafara de a-si crea imagine, la ce folosesc aceste conferinte? Monahul, dupa cum spun Sfintii Parinti, trebuie sa fie smerit sa stea in singuratate nu sa iasa la conferinte cu subiecte pompoase. Inteleg si aceste conferinte, dar macar sa faca marturisire… altfel…
Pe langa acestea de mai sus adaug ca de cateva ori am fost la Oasa si de fiecare data pr Iustin Mirin mi-a propus sa ma spovedesc la sfintia sa. De ce? I-am spus ca am duhovnic si tot a insistat. Vazand ca nu renunt la duhovnicul meu i-a trimis pe tinerii ASCOR-isti de la Oradea sa ma convinga. In cele din urma nu am cedat ramanand in continuare la duhovnicul meu. Si, cu regret o spun, nu sunt singura. Au fost si altii in situatie asemanatoare cu a mea. Unii au cedat, iar altii nu.
Interesant! Dumnezeu sa va apere!
Aurelia are dreptate. Cred ca acest parinte Iustin face conferinte si tabere pentru popularitate. Nu vreau sa-l judec dar observ ca se zbate foarte mult sa atraga cat mai multi oameni catre el. Se vede clar ca isi face un cult al personalitatii. In acest scop se foloseste de ASCOR, in special cei din Timisoara si Oradea. Coopteaza tineri din diferite judete si le da ascultare sa faca conferinte cu el. De ce tinerii din Alba nu calca pragul manastirii Oasa? Eram studenta la Alba si am observat ca studentii din Arhiepiscopia de Alba evitau sa mearga la Oasa desi erau invitati in mod special de pr Iustin.
Vorbeste frumos dar nu imi place ca nu e sincer. Nu e spontan. E un om foarte diplomat si in oameni ascunsi nu am incredere. In privirea lui se observa ca ascunde ceva. E cam dat in vant dupa oameni cu relatii si ii place sa isi faca popularitate. Asta nu e duhul ortodoxiei.
Nu stiu ce sa zic. Dvs stiti mai bine, cred. Poate am exagerat si eu…
Aurelia și Mădălina, nu știu de ce aveți un dinte împotriva Părintelui Iustin.
Ce spuneți voi mi se pare foarte aiurea și vă voi spune și de ce.
Acum 5 ani, am ajuns la Mănăstirea Oașa și m-am spovedit la Părintele Iustin; acela a fost punctul de cotitură al vieții mele – Hristos m-a întors(definitiv, sper) cu fața către El. De atunci, m-am mai spovedit de vreo trei ori la Părintele. Acum, aș vrea să mă mai spovedesc la el, dar nu se mai poate. Când ajung eu la Oașa(în Taberele Naționale, de obicei), nu are prea mult timp, așa că, m-am spovedit la alți doi Ieromonahi de acolo: Părintele Gheorghe Sas, iar cel mai recent m-am spovedit la Părintele Pantelimon Șușnea.
Pe lângă aceste argumente, îl mai aduc și pe acela că, Părintele Iustin Miron, mi-a dat binecuvântarea de-a-mi căuta un duhovnic în orașul în care locuiesc, lucru pe care l-am și făcut. Eu i-am cerut această binecuvântare Părintelui Stareț, deoarece Oașa e prea departe de mine și nu pot ajunge foarte des acolo și pentru faptul că vreau să mă căsătoresc și am nevoie de un model de familie creștină, nu de un model de monah.
În legătură cu cipurile, să știți că, părerea expusă în articolul de mai sus, este exact aceeași părere cu cea a călugărilor din Mănăstirea Frăsinei, ceea ce înseamnă că, obștea Sfintei Mănăstiri Oașa(reprezentată în lume de Arhimandritul Iustin Miron), are aceeași părere pe care o are și obștea Sfintei Mănăstiri Frăsinei(supranumită Athosul Românesc).