Sfantul Ioan Iacob Romanul – Hozevitul, un poet suav si aprig. Poeziile Fiara Apocaliptica, Graiuri profetice si Vantul pustiirii (Urgia cereasca) – ultimul poem. Si o fotografie din 1936

FIARA APOCALIPTICA

1

Acum sporeste rautatea,

Deschis-a scoala Antihrist

Si dascaleste multa lume

Cu “alfabetul ateist”!

2

Caci astazi “fiara cea gandita”

Isi misca capetele ei:

Masoneria, comunismul

Si razvratitii de evrei!

3

Papalitatea de la Roma

Si cu paganii din Agar

Arunca mai cu indarjire

Sagetile lui veliar!

4

Din sapte capete de fiara,

Aceste cinci s-au aratat,

Iar cand se vor ivi si restul,

Sfarsitul s-a apropiat!

5

Va mai iesi o alta fiara

Cu doua coarne ca de miel

Iar glasul ei ca de balaur,

Avand putere de la el.

6

Mai are fiara zece coarne

Cu semnele lui “Lucifer”,

Sunt patimile pierzatoare

Ce striga astazi catre cer.

7

Aceasta este “uraciunea”

Ce va sedea pe locul Sfant

Si cu putere diavoleasca

Va fi stapana pe pamant!

 

GRAIURI PROFETICE

(Culese din hrisoave grecesti)

1

La anii veacului din urma,

Pastorii cei duhovnicesti

Se vor abate de la turma,

Urmand curentelor lumesti.

2

Pasi-voi ei pe cale stramba,

Lasandu-si drumul parintesc,

Si vor canta la oi din <dramba>,

Iar nu din <fluier pastoresc>,

3

Vor face focul cu <progrescul>

In <staulul duhovnicesc>

Si fumul va starni eresul

Retezului papistasesc.

4

Atuncea lumea cu stiinta

Va face nascociri mereu.

Si nu va fi la ea credinta,

Nici temere de Dumnezeu!

5

Poporul cel cu simplitate

– De frica vesnicelor munci –

Va mai pazi cu scumpatate

Dumnezeiestile porunci.

6

Dar vietuind in neunire

Si fara povatuitori,

Vor fi urati de stapanire

Si multi vor sta prin inchisori.

7

Acei cu ravna mai fierbinte

La fapta buna, si smeriti,

Vor fi ca cei iesiti din minte

De toata lumea socotiti.

8

Intelepciunea omeneasca

Va face idoli pe pamant.

Si lumea vrea sa foloseasca

Dezmatul ca asezamant.

9

Vor tunde barbile si parul

Si hainele vor reteza,

Iar legile cu adevarul

La moda toate vor scurta.

10

La tineri nu va fi rusine

Si nici iubire intre frati,

Iar moda va tari cu sine

Pe oamenii destrabalati.

11

Atuncea Dumnezeu, cu greata,

Va cauta spre pamanteni

Si-i va lipsi pe multi de viata

Ca oarecand pe <sodomeni>.

12

Pamantul isi va pierde mana

Si munca nu va fi cu spor,

Ca multi vor crede pe Satana

Tovaras slobozirii lor!

13

Atuncea lumea va sa fiarba

Ca un cazan la <pirostea>,

– Aprinsa de manie oarba –

Si pacea ei se va lua.

14

Razboaie mari, infricosate,

Se vor tine aproape lant,

Dar mai grozav va fi ca toate

Al <celor sapte, la Bizant>!

15

Popoarele civilizate

Cand mai vartos vor progresa,

Ca fiarele infometate

Cu dintii se vor sfasia.

16

Vor face <care> zburatoare,

Iar coada lor de scorpion

Va face iarasi tulburare

Ca turnul de la Babilon.

17

Atuncea vor fi ca armatura

Balauri groaznici de metal,

Imprastiind parjol din gura

Si fumuri cu venin mortal.

18

La vii abia a treia parte

Din toata lumea va scapa,

Iar restul se va da la moarte;

Apoi razboiul va-nceta!

19

Caci Inger va veni din ceruri,

Strigand cu glas infricosat,

Sa puna capat la maceluri

Puterile din Tarigrad.

20

Acolo Ingerii vor pune

Pe tronul bizantin un Sfant

Si pasnic toti se vor supune,

Lipsind razboiul pe pamant.

21

Atunci va fi Ortodoxia

In toata lumea stralucind,

Si va sa piara dusmania,

Belsug si dragoste fiind!

***

VANTUL PUSTIIRII
(Urgia cereasca)

1

Iarasi lupte, iarasi sange

Iarasi zgomot de razboi,

Iarasi lacrimi nesfarsite,

Iarasi valuri si nevoi!

2

Cand a sters sarmana lume

Lacrima de pe obraz,

Au venit napraznic iarasi

Alte valuri de necaz.

3

Vaduvele iar vor plange

Cu batranii cei sarmani

Si copiii vor ramane

Iar cu miile orfani.

4

Pustii-se-vor orase

Si pe multi ii vor robi,

Unde sunt cantari desarte,

Gloantele vor dantui.

5

Iar in locul rasfatarii

Si al luxului nebun,

Va domni de-acuma groaza

Si cutremurul de tun.

6

Care azi, (de zburdaciune),

Umbla goi, nerusinati,

Vor ajunge ca sa umble

De nevoie dezbracati.

7

Cand sporeste rautatea

Se scarbeste Dumnezeu,

Pentru asta vin in lume

Si razboaiele mereu!

(Cea din urma poezie scrisa de Sfantul Ioan Iacob, la 15 iulie 1960)

Extrase din volumul Hrana Duhovniceasca

Foto: Ziaristi Online si Tenace

You can leave a response, or trackback from your own site.

2 Responses to “Sfantul Ioan Iacob Romanul – Hozevitul, un poet suav si aprig. Poeziile Fiara Apocaliptica, Graiuri profetice si Vantul pustiirii (Urgia cereasca) – ultimul poem. Si o fotografie din 1936”

  1. Marian says:

    MINUNE: Moaştele Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva – Poze

    https://www.youtube.com/watch?v=Ks9xsajbf2Y

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova