„Sfânta Cuvioasă Parascheva şi Sfântul Mucenic Policarp ne dau mărturie despre puterea rugăciunii şi puterea credinţei.
Sfântul Mucenic Policarp, contemporan cu Apostolii lui Hristos, a ales să fie martirizat, decât să-L tăgăduiască pe Domnul Hristos, considerând că mărturisirea Adevărului este piatra fundamentală a existenţei omeneşti şi a lumii întregi.
Sfânta Parascheva, care a trăit la o mie de ani după Sfântul Policarp, a dus o viaţă în duh de jertfă şi de rugăciune, convinsă că, fără o legătură permanentă a omului cu Cerul, totul este zadarnic şi lipsit de sens.
Prin exemplul lor, Sfinţii Policarp şi Parascheva ne îndeamnă pe noi, cei de astăzi, să ducem o viaţă în unire cu Hristos-Dumnezeu, prin rugăciune, şi să ne facem mărturisitori ai Adevărului-Hristos, până la cea din urmă clipă a vieţii noastre, ca să avem viaţă veşnică!
Doamne Iisuse Hristoase, pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva şi ale Sfântului Mucenic Policarp, binecuvântează jertfa şi credinţa binecredincioşilor pelerini!“
Înaltpreasfințitul Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
am o întrebare.
deunăzi era o coadă mare la o biserică. credincioşii se aliniaseră pentru a săruta nişte moaşte. Clopotele răsunau până departe, printre blocuri. Zgomotele invadau, într-un mod brutal, urechile care căutau liniştea în parcul de visavis.
De ce trebuie să se facă mare tamtam pe nivel de stradă când ceva se petrece în curtea unei biserici?
De ce activităţile religioase nu se desfăşoară în spaţiul intim al bisericii şi trebuie să deranjeze spaţiul de dincolo de gard?
De ce bat clopotele şi deranjează toţi cetăţenii care locuiesc în jurul unei biserici?
Asta înseamnă tulburarea liniştii publice, în cazul cel mai blând.
De ce nu sunteţi de acord că lucrurile trebuie să se petreacă aşa: eşti om religios, te duci frumos în spaţiul rezervat ţie şi faci tot ce îţi place, fără să deranjezi alţi oameni care nu sunt de aceeaşi părere cu tine.
Ia răspunde-mi la întrebarea asta, că nu am răspuns la ea.
Raspuns via Radio Erevan: Ca sa intrebe prostii!