Nicolae Iorga: Doi băieţi viteji. Despre Moţa şi Marin

“Luptând pentru credinţa lor creştină şi pentru cinstea poporului lor, pentru ce este etern, scump şi curat în latinitatea nebolşevizată, doi tineri Români, doi băieţi viteji, Moţa şi Marin, au căzut înaintea Madridului apărat de Roşii.

Când, în zilele din urmă, îndepărtam ştirile de o monotonie desăvârsită, în ciuda măcelului zilnic, cu privire la ce se petrece, în miez de iarnă, acolo în nenorocita Spanie, nu ne gândeam că între aceia care şi-au dat viaţa luptând pentru cauza cea bună erau şi aceşti doi fii ai ţării noastre.
Prinşi de un entuziasm care se cere condus şi nu înăbuşit, pentru că altfel rămâne celălat entuziasm, contra căruia Statul nu poate lupta îndeajuns şi mai ales singur, încălziţi de o ideie căreia i se închinaseră întregi, ei şi-au zis că e preferabil, decât să facă în România însăşi o agitaţie care nu-i aduce totdeauna bine, să meargă acolo unde nu sunt discursuri şi demonstraţii de stradă, ci omul stă în fiecare clipă în faţa morţii pentru ce crede el că e sfânt şi mare. Şi -au căzut.
Cine ştie ce va ieşi din cumplita furtună care s’a abătut asupra depărtatului pământ latin unde se varsă sânge din toate rănile unui nobil neam. Dar, dacă vreodată vom vedea Spania cum a fost, cum trebuie să fie, se va putea spune la noi, cu înduioşată mândrie, că pentru aceasta au curs câteva picături din sângele scump al tineretului nostru.”
Nicolae Iorga – articol publicat în revista “Lumea nouă”, nr. 1, 1937
You can leave a response, or trackback from your own site.

One Response to “Nicolae Iorga: Doi băieţi viteji. Despre Moţa şi Marin”

  1. Kristijan Ivancic ZG- HR says:

    Nicadorii, Decemvirii, Capitanul si milioanele de ROMANI din Miscarea Legionara snt cej care sau opus satanej comuniste. Dintre jei sau format luptatori adevarati pe care Lucija Hosu Longin ii ignora pentru ca nu jerau agreati de gunoajele cari o plateau. Uni au ramas pentru totdeauna in pamantul ROMANIEI alti au continuat lupta impotriva satanej acolo unde se nascusera…Bunicu meu vine in ROMANIA MARE la 1918 si pleaca in Croatia in 1945, din inchisoarele luj Antonescu si Carol II in inchisoarele gunojuluj Tito, schingiuit sasi tradeze kamarazi ramane drept ca un brad, condamnat la moarte in 1948 scapa jeste prins si aruncat in inchisoare din nou…La una din ankete i se pune puska in ochi si i se spune – Ai sa mori ustasule acum. Numaj komradu Tito te poate salva. Staj in genunki, roagal sa te jerte – si bunicu il scuipa pe anketator si spune – Pe mine pot sa ma omori dar ce faci cu milijoanele cari vin dupa mine? Pe jei cum ii omori? – Dumnezeu la tinut in paza sa si bunicu sa intors acolo unde fusese mutata fortat bunica la Zadar….satana a vrut ca el sa nu vada Croatija independenta. Dumnezu a vrut ca jel sa fie langa cej cari au luptat impotriva comunismuluj in ROMANIA si Croatija si de acolo il aud strignd – Prezent!
    O parte dintre noj jeste la ceruri, o alta parte jeste aici pe pamant…

    Intrebarea mea catre gunoajele cari urasc Miscarea Legionara –
    Pe noj cum ne veti omor? Sntem milijoane cari il iubim pe Dumnezeu, pe Nicadori, pe Decemviri, pe Capitan……Dupa noj vor veni alte milijoane…..

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova