May 30th, 2012 
VR 
Foto si News Update:
Mesajul presedintelui Traian Basescu transmis de Eugen Tomac la Karaganda: Datoria noastra este sa nu uitam suferintele romanilor din Basarabia si Bucovina »
Eugen Tomac, consilier al presedintelui Romaniei si fost sef al Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni se afla la Karaganda, unde va participa, maine, la inaugurarea primului monument ridicat in memoria românilor deportati din Basarabia si Bucovina de Nord in Kazahstan, dupa cum informeaza pe pagina sa de Facebook.
“Imi exprim, totodata, regretul ca la eveniment nu vor putea fi prezenti toti cei care au contribuit la aceasta realizare deosebita. In poza, monumentul pe care il vom inaugura pe 31 mai a.c., realizat cu sprijinul Departamentului pentru Romanii de Pretutindeni.”, mai scrie Eugen Tomac, citat de Ziarist Online.
Iata si o fotografie cu unul dintre supravietuitorii deportarilor din 1947, din Karaganda:
Urmariti mai jos o emisiune cu fostul ambasador al Romaniei in Kazahstan, Excelenta Sa Vasile Soare, despre victimele deportarilor romanilor basarabeni de catre sovietici.
More from my site
- Miercuri, 15 iunie. Parastas pentru Mihai Eminescu, ora 9.00, la mormant. Holocaustul Rosu: Conferinta si expozitia “70 de ani de la primele deportari din Basarabia si Bucovina de Nord”, ora 11.00, la Muzeul National de Istorie
- Suspendantul Basescu, la “masa verde” cu urmasii ucigasilor de romani de la Karaganda, lagarul deportatilor basarabeni in Kazahstan. Gardienii NKVD, de la PCdR la GDS si PDL: Oisteanu, Liiceanu, Patapievici, Plesu, Macovei Gherghescu
- DU-TE SI VEZI! Holocaustul Rosu: 70 de ani de la deportarile romanilor din Basarabia si Bucovina. Expozitie la Bucuresti de Vasile Soare la Muzeul National de Istorie al Romaniei, lansare de carte Ion Varta la Chisinau. FOTO/VIDEO
- 76 de ani de la Masacrul de la Fântâna Albă – O crimă abominabilă pentru care ruşii nu şi-au cerut niciodată scuze. Mărturia unui supravieţuitor înregistrată de Victor Roncea – VIDEO. Cine s-a opus omagierii oficiale a zilei de 1 Aprilie
- Cine a fost împotriva sărbătoririi Unirii Basarabiei cu Ţara: Preşedintele UDMR şi alţi doi unguri, un RUS, un USR-ist din Reţeaua Soros şi doi trădători din PSD. LISTA RUŞINII din Camera Deputaţilor şi cea din 27 martie 1918 din Sfatul Ţării
Posted in 
Tags: 
Ma bucur de initiativa. Sa nu fie cu suparare pentru initiatori si cei care au ridicat monumentul: ca observatie, exista o diferenta intre textele in limbile romana pe de o parte si limbile kazaha, ucraineana si rusa (textul in cele trei limbi: “In memoria jertfelor represiilor staliniste in Moldova, Basarabia si Bucovina de Nord” vs.textul in lb.romana “In memoria deportatilor stalinismului din Basarabia si Bucovina de Nord”!!!)Cred ca se putea ciopli in piatra un text mai aplicat, corect si care sa puncteze si locul unde au fost deportati romanii basarabenii (nu din Moldova cum apare in celelalte limbi) si bucovineni, adica in Kazahstan. Asa cum arata, textul in cele trei limbi este confuz si nu arata identitatea adevarata a conationalilor nostri deportati in anii ’40-’50. Se induce gresit ideea represiilor staliniste in 3 regiuni/tari (intelege fiecare cum vrea) – “Moldova” si “Basarabia” separate, respectiv “Bucovina de Nord”. Referitor la Bucovina, transcrierea textului si in limba ucraineana ne duce catre alta pista…Romania a ridicat un monument pentru care deportati? De toate nationalitatile din Bucovina de Nord/astazi Ucraina?!
Daca isi aducea cineva aminte, mai ales Departamentul pentru Romanii de Pretutindeni, de cei care i-au descoperit pe deportati si au pus in dezbatere cu ani in urma problema deportarilor in Kazahstan si au organizat comunitatea romaneasca din aceasta tara (si daca ii consultau inainte), poate se reusea un proiect cu adevarat extraordinar, cu un text care sa clarifice in cateva cuvinte anumite aspecte ale istoriei romanilor din anii 40-50. Acestea merita sa fie stiute pana si in Kazahstan. A se vedea textul de pe Monumentul Prizonierilor romani din anii 41-50, ridicat de statul roman in acelasi perimetru in 2003. Vasile Soare, ambasador al Romaniei in Kazahstan (2002-2008)
Fiind vorba de romanii din Kazahstan, nu se pot trece cu vederea eforturile (si rezultatele!) domnului ambasador VASILE SOARE, un om exceptional, care s-a implicat dincolo de atributiile sale stricte in redesteptarea spiritului romanesc la mii de km de Bucuresti.
In ceea ce priveste inaugurarea (sau dezvelirea?)”monumentului” (insemnului comemorativ), as avea si eu mai multe observatii, dar… Observ totusi ca insemnul, despre care nu stim prea multe (dimensiuni, material, autor etc.), se afla pe un camp(la Spassk?) in loc sa fi fost amplasat in interiorul unei localitati, poate chiar in Astana. Probabil, un asemenea insemn comemorativ si-ar fi gasit locul potrivit IN ROMANIA sau in R.MOLDOVA, pentru pastrarea memoriei celor deportati.
Apropo de MOLDOVA, cat ar fi costat o mica placa comemorativa pe Hanul lui Manuc, acu, la doua veacuri de la jaf?!
Supravietuitorii de la Karaganda din GDS!!!
Doi dintre supravietuitorii de la Karaganda sunt fratiorii Valerii si Andrei Oisteanu (Oigenstein). Dar acestia nu au supravietuit ororilor lagarului pentru ca le-a dat Dumnezeu zile, ci din cu totul alt motiv:
TATICUL OIGENSTEIN A FOST COMANDANTUL LAGARULUI.
Dom profesor Andrei e mare gedesist si acum ne da lectii de democratie si europenism. E si nepotul satrapului comunist Leonte Rautu. Verisoara Oroveanu, a supravietuitorilor Andrei si Valerii, imparte burse la New Europe College impreuna cu ANDREI PLESU cu scopul de a crea “elite” indobitocite, aculturate si deznationalizate care sa conduca Romania.
In realitatea doar Valery s-a nascut in Karaganda iar Andrei in Bucuresti, inainte ca tat’su sa fie trimis komisar la Cernauti, in 1948.
Insa familia a stat acolo intre 1944 si 1948. Asa ca este posibil. Aveti vreo informatie suplimentara in acest sens?
Paul Goma dezbate tema adiacent: https://paulgoma.free.fr/paulgoma_pdf/pdf/LRP_oisteanu_despre_mancare.pdf
Iar un fost ofiter al UM 0110 Anti-KGB adevereste ca Oisteanu era urmarit de ei:
https://www.ziaristionline.ro/2011/07/27/secretele-um-0110-i-un-fost-sef-al-unitatii-speciale-anti-kgb-confirma-tokes-agent-patentat-al-serviciilor-maghiare-oisteanu-de-la-gds-a-lucrat-cu-kgb/
Corect, despre Valerii se cunoaste ca s-a nascut la Karaganda. Cu Andrei e neclar, ba s-a nascut la Bucuresti in 1948 ba s-a nascut la Cernauti si a venit in Bucuresti in 1954.
Daca mai aveti informatii despre lagarul sovietic nu ezitati sa ni le transmiteti.
In continuarea primului mesaj postat: In mass-media din Kazahstan, evenimentul dezvelirii monumentului cu pricina de la Karaganda este reflectat in treacat, in contextul comemorarii victimelor represiilor din anii ’30 din Kazahstan (Marea Foamete)astfel: “…de asemenea, au fost dezvelite doua noi insemne comemorative – cetatenilor represati din MOLDOVA si Slovacia” (были открыты два новых памятных знака – репрессированным гражданам Молдовы и Словакии. Deci, niciun cuvant despre “romanii din Basarabia si Bucovina de Nord”, asa cum se mentioneaza inclusiv in mesajul dlui Presedinte!!! In acest caz, ramane salutar doar gestul statului roman de a ridica (cu suport financiar) un monument in numele R.Moldova pentru cetatenii acesteia care au cazut jertfe represiilor staliniste (de vreme ce nimeni din partea finantatorului nu a avut curiozitatea sa verifice daca textele in romana, rusa, kazaha si ucraineana sunt identice. Se pare ca nu ne mai intereseaza ca in anii 40 acestia au fost deportati de Stalin din cele doua provincii istorice romanesti tocmai pentru ca erau romani. Sau nu-i bai, caci la noi oricum se stie ca romanii si “moldovenii” sunt una si aceeasi natie!? Problema este ca acolo, in Kazahstan si in intreg spatiul ex-sovietic, se face o “confuzie”, la fel ca pe vremea URSS (vezi teoria moldovenismului), si placa comemorativa va ramane multi ani acolo (sper).
Multumim pentru info!
Domnule Vasile Soare va stimez pentru munca ce ati depus-o si va admir deoarece putini oameni politici din ziua de azi isi intorc fata spre romanii care au suferit in timpul regimului comunist. As dori sa va spun ca eu sunt un pasionat de istorie si pana nu demult am avut ocazia sa vorbesc cu un prizonier de razboi care inca mai traieste. Acesta a stat patru ani de zile in lagarul Spask 99 si mi-a povestit cum si-a petrecut cei mai grei ani din viata in afara tarii, timp in care nu mai stia nimeni de el, si din cate am studiat nici statul roman nu se interesa de prizonierii de razboi. Am crezut ca este absolut necesar ca aceasta marturisire trebuie si filmata
pentru ca sa ramana in amintirea noastra cele petrecute de acest prizonier si sunt mandru ca este de la mine din sat. Este pacat ca nu mai traiesc si alti prizonieri ca sa ne spuna si mai multe detalii despre viata cruda din lagarul sovietic. Va multumesc pentru munca pe care o depuneti, si va stimez!