Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Un portal “rau”, BadPolitics, a publicat ieri o informatie-bomba, confirmata astazi, tot pe surse, si de amici de-ai mei din spatiul info-politic: Stelian Tanase, primul redactor sef al revistei “22” a GDS, ar fi “in carti” pentru ICR. Dar sa vedem ce zice BadPolitics:  “Surse sigure si foarte binevoitoare “apropiate situatiei” sustin ca Stelian Tanase, una dintre goarnele televiziunii lui Vantu – care a incercat si apele TVR -, un personaj dubios si plin de bube morale, ar putea fi numit director al Institutului Cultural Roman (ICR). In cazul in care informatia va fi confirmata, trebuie sa admitem, totusi, ca Stelian Tanase ar fi foarte potrivit pentru acesta functie, dupa ce un alt personaj sinistru, scatologul Horia Roman Patapievici, a transformat acesta institutie intr-o adevarata mlastina plina de crocodili vorace, aceiasi mereu, care se hranesc pana pleznesc din halcile generoase ale statului roman obez si paralitic. Vom vedea de maine incolo, pentru ca acum baietii sunt prinsi putin cu CCR-ul. Haideti sa ne apropiem putin, intre timp, de acest personaj propus la sefia ICR studiind putin biografia lui. Cea neromantata, evident. Pentru incalzire, delectati-va la inceput si cu biografia lui romantata. De dragul contrastului, nu de alta…”, scrie Acciduzul de la BadPolitics. Sunt de acord intru totul cu acesta. E cam ca si schimbarea slujitorului lui Tismaneanu, “profesorul prezidential” Stanomir, cu pajul lui Oprea, “militianul spiritual” Muraru.  Si mana celui care i-a impus pare aceeasi. 🙂

De remarcat ca senatorul si regizorul Sergiu Nicolaescu a formulat o idee interesanta – ca ICR sa treaca sub egida Academiei Romane, iar societatea civila romaneasca a avansat propunerea ca Academicianul Alexandru Surdu, Preşedintele Secţiei de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie a Academiei Române sa conduca Institutul Cultural Roman pentru a-i schimba tristul renume si a-l ridica la inaltul nivel al culturii romane autentice.

Dupa BIOGRAFIA ROMANTATA, portalul Bad Politics Ro publica o mult mai interesanta BIOGRAFIA NEROMANTATA a lui STELIAN TANASE:

Opera si (mai ales) Viata:

Nascut la 17.02.1952, in Bucuresti. A absolvit Facultatea de Filosofie-Istorie din Bucuresti a Universitatii din Bucuresti în 1977.

Publica, in 1982, la Cartea Romaneasca, romanul “Luxul melancoliei”. Sustine ca alte doua carti scrise inainte de 1989 “au fost interzise de regimul comunist”.

Dintre acestea, “Corpuri de iluminat” apare in 1990, tot la Editura Cartea Romaneasca (ulterior fiind republicata la Polirom si Humanitas, edituri care ii publica de altfel majoritatea lucrarilor). In total a publicat, pana azi, 14 carti, multe bazate pe reproducerea de Dosare din Arhive. Printre acestea se remarca volumul de „spalare” a lui Silviu Brucan (Saul Bruckner), “Dosarul Brucan”, publicat de Editura Polirom – detinuta de familia lui Serghei „Serge” Moscovici – in seria “Istorii subterane”, prezentata de Stelian Tanase si Radu Ioanid, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în Romania condus de Marius Oprea.

In 2002, Tanase se remarca prin publicarea, la Editura Compania, a lucrarii pseudo-memorialistice „Acasa se vorbeste in soapta”. Volumul pune fata in fata pagini dintr-un jurnalul tinut intre 1986 si ianuarie 1990 si o selecţie de documente din dosarul sau de urmarire de la Securitate (1984 – 20 decembrie 1989), in care purta numele de cod „Stefan”. Tanase sustine ca responsabil cu urmarirea sa era fostul ofiter de Militie si Securitate Gigi Netoiu.

Familia si aventurile conjugale

Tatal sau, Ion Tanase, a fost in tinerete Secretar II cu probleme organizatorice al Comitetului Regional UTM Bucuresti. Din aceasta pozitie a fost trimis la „Stefan Gheorghiu” pentru studii. In aceasta perioada a divortat de mama lui Stelian, din motive de infidelitate ale acesteia.

Dupa „Stefan Gheorghiu”, Ion Tanase a fost repartizat la Ialomita, ca vice-presedinte al Consiliului Popular Judetean cu probleme de comert si economice, in perioada in care prim secretar era Marin Vasile.

Aici, pe perioada verii, erau adusi ambii sai fii (sunt doi frati Tanase), care erau angajati la restaurantul „Crama”, din Slobozia, pe post de cantareti.

Mama lor ar fi fost, de asemenea, activista PCR. Dupa alte surse, mama, decedata dupa divortul de tatal sau, ar fi lucrat in DIE.

Cea de a doua sotie a tatalui, mai tanara, fosta asistenta medicala luata de la Spitalul din Slobozia, a devenit la Bucuresti directoare a magazinului “Mistretul” din Piata Rosetti.

Conform unor surse apropiate familiei, Ion Tanase a divortat si de aceasta sotie dupa ce a prins-o in pat cu fiul sau, Stelian Tanase. Conform acestora a fost vorba de fapt de un viol la care ar fi supus-o fiul vitreg, cazul fiind ulterior musamalizat la Militiei de catre organele de Partid.

Activitatea comunista, „viata tainica” si reteaua kominternista/ securista:

Stelian Tanase devine membru PCR in 1974, la 22 de ani.

Sustine ca a fost exclus din PCR in anii ’80.

Prima sa sotie, Nineta, a lucrat in perioada de dinainte de 1989 ca documentarista la Biblioteca Centrala de Stat. Venea adeseori la serviciu cu fata tumefiata, in urma unor batai violente aplicate de sot. Cei doi traiau separat, Stelian Tanase pretextand ca are nevoie de spatiu de creatie, drept pentru care acesta locuia intr-un apartament din zona 1 Mai.

La data respectiva i s-a intocmit un dosar de verificare, fiind suspectat si de relatii inversioniste. Conform surselor din sistem, in aceeasi perioada Stelian Tanase a fost folosit ca „sursa” la SMB – Securitatea Municipiului Bucuresti.

La vremea aceea tintea pozitia de membru plin al CC al UTC si lucra ca instructor cultural UTC la Casa de Cultura “Nicolae Balcescu”, din Parcul Bazilescu, organizand pe bani buni diverse concerte in Club T4, sau la Teatrul de Revista “Constantin Tanase” si Casa de Cultura “Infratirea intre popoare”.

Cu toate acestea, cand se refera la aceasta perioada memoria sa este incetosata, refuzand sa explice cu ce s-a ocupat timp de 11 ani, din 1978 pana in 1989: „Dupa facultate am plecat la tara, unde am fost profesor timp de un an, apoi am devenit somer. Am avut o existenta foarte amestecata. Eram pe undeva pe la periferia societatii pentru ca nu aveam un dosar”.

Conform unui material de presa despre cunoscutul spion ungar Rudas Ernö, fost partener de afaceri cu fostul premier Calin Popescu Tariceanu, la sfarsitul lui 1988, Rudas Ernö a primit ordinul sa întocmeasca un dosar despre activitatea lui Stelian Tanase, dupa ce acesta a redactat un protest anticomunist care a ajuns si la Ambasada Ungariei din Bucuresti.

Misiunea lui Rudas ar fi fost aceea de a documenta gradul de credibilitate a lui Stelian Tanase, daca nu este cumva un provocator, precum si oportunitatea folosirii sale ca sursa pentru serviciile maghiare si rusesti.

Informatia a fost facuta publica de un disident maghiar, Peter Banyai, odata cu lansarea uneia dintre cartile lui Stelian Tanase. Mai aflam ca în elaborarea dosarului despre Stelian Tanase cele mai multe informatii i-au fost furnizate lui Rudas Ernö de istoricul Lajos Demeny.

Mare sef la GDS si fondator al „Societatii Civile”

Imediat ce s-a fondat Grupul pentru Dialog Social, la initiativa lui Silviu Brucan si Andrei Plesu cu Mihnea Berindei pe post de organizator, Stelian Tanase devine redactor sef al publicatiei GDS, revista “22″, cu Dan Pavel redactor sef adjunct.

GDS este creat ca pol ideologic al retelei neokominternului si Fundatia Soros ca executanta a directivelor. Presedinte al ambelor centrale antiromanesti este ales, simultan, agentul dublu Alin Teodorescu. Stelian Tanase este atat membru fondator al GDS cat si al Aliantei Civice. In 1991 este ales vicepresedinte al Partidului Aliantei Civice, în contextul in care presedintele formatiunii, Nicolae Apolzan Manolescu, un apropiat al lui Gheorghe „Gogu” Radulescu, era avizat chiar de B’nai Brith, unde fusese in vizita la recomandarea lui Zigu Ornea.

In timpul demonstratiei din Piata Universitatii, Stelian Tanase era un intermediar intre GDS si Liga Studentilor, fiind respins de organizatorii manifestatiei si pentru ca milita ardent pentru „Glasnost” si „Perestroika”.

In 1992 infiinteaza si Fundatia „Societatea Civila”, impreuna cu – printre altii – Alexandru Paleologu, Dan Pavel si Alexei Florescu, fost medic psihiatru la Spitalul de Urgenta si fiul fostului ministru Mihai Florescu (Iacobi Iancu), aflat in trecut in legatura fostului ambasador al Olandei in Romania, Stork Coenraad Frederik, si bun prieten cu Vladimir Tismaneanu.

Fundatia editeaza revista „Sfera Politicii” – unde il regasim in functia de redactor sef adjunct pe Dan Pavel – si este finantata de organizatii de factura neokominternista din Statele Unite ale Americii si Europa.

(Este de remarcat faptul ca Dan Pavel si Stelian Tanase se sustin reciproc in declaratii privind participarea lor la revolta din 21 decembrie 1989. Despre evenimentele din decembrie, Stelian Tanase sustine: “Nu cred că regimul Ceausescu s-a prabusit in urma unei conspiratii a serviciilor secrete. Asta nu inseamnă ca in tara, atunci, nu au existat agenti de informatii straini”).

Dintre temele revistei „Sfera Politica”: reforma in educatie, discriminarea etnica, politici sociale pentru romi, integrare europeana, negocierile de aderare, adoptarea acquis-ului comunitar, Pactul de Stabilitate in Balcani, independenta Kosovo, politica de securitate a Uniunii Europene, reforma institutionala, serviciile secrete.

Dintre personajele promovate de Fundatia in cauza se detaseaza: Sabina Fati, Renate Weber, Valentin Stan, Gabriel Andreescu, Smaranda Enache, Mircea Toma, Andrei Oisteanu, Cristian Pirvulescu, Adrian Severin, Misa Ionescu, Anton Niculescu, Adrian Cioroianu.

Deputat cu o singura initiativa legislativa in tot mandatul

In 1992 devine si deputat în Parlamentul Romaniei, candidand pe listele Conventiei Democratice. Membru al grupului PAC-PL’93, devine liderul grupului parlamentar PAC în 1993, cand cele doua partide se separa. Tanase este atunci lider al unui asa-numit Grup Civic-Liberal, impreuna cu Crin Antonescu si Octavian Bot. Din acest grup politic ce milita pentru unificarea liberala, mai faceau parte, printre altii, Alexandru Paleologu, Calin Anastasiu, Dan Grigore, Alexandru Popovici si Ioan Ghise (majoritatea fosti informatori ai Securitatii).

A urmat unificarea cu PL`93 absorbit in PNL in 1995. Tanase este vicepresedinte al Comisiei pentru relatii externe a Camerei Deputatilor pana in aprilie 1995. Intre 1993 si 1996 are o emisiune la Radio Contact, post patronat la vremea respectiva de Calin Popescu Tariceanu.

In toata legislatura 1992 – 1996 este autorul unei singure Motiuni.

Granturi de studii si concubinaj „prezidential”

In aceasta perioada este beneficiarul unor granturi oferite de Scoala Woodrow Wilson (1993 si 1994). Obtine doctoratul în sociologie politica la SNSPA in 1996. Mai este beneficiarul unor burse oferite de: Universitatea din California la Los Angeles (UCLA) (1996 – obtinuta la catedra antiromancei notorii Gail Kligman – capusa a lui Mircea Eliade si fosta beneficiara a catedrei Ion Ratiu la Universitatea Georgetown); Fundatia Fulbright (1997 – la New School for Social Research, un fief al neo-marxistilor refugiati din Scoala de la Franfurt); Muzeul Memorial al Holocaustului, Washington DC (1998). In prezent, fiica sa, Roxana, este stabilita in Statele Unite unde si-a facut si studiile.

A avut o relatie de concubinaj pe termen lung cu doctorita „prezidentiala” Daniela Rosca, care la randul ei a avut o relatie cu fostul presedinte Emil Constantinescu, motiv de mare raceala intre cei doi.

Un film despre evrei si multe talk-show-uri pe la toti mogulii

In 2000 realizeaza scenariul filmului „Struma”, produs de Intact – Antena 1 si regizat de Radu Bartholomeu Gabrea, despre vasul cu evrei originari din Romania, scufundat in 1942 in apele Bosforului, productie premiata la Festivalul International de la Ierusalim. Acelasi regizor este autorul filmului „Calatoria lui Gruber”, lansat anul acesta, despre „pogromul de la Iasi din 1941″.

Incepand cu 1999, Stelian Tanase este realizator al unor emisiuni si talk showuri pe teme politice sau culturale la posturile de televiziune Pro TV, Antena 1 si Realitatea TV dar si TVR 1, unde, conform unor surse din Televiziunea nationala, ar fi fost angajat la cererea expresa a prim-ministrului de atunci, Adrian Nastase.

Colaborator la Muzeul Holocaustului si profesor la Universitatea Bucuresti

In anii 2004 – 2005 colaboreaza cu Radu Ioanid, pentru Muzeul Holocaustului, la un proiect legat de victimele evreiesti din Transnistria si Romania in perioada celui de-al doilea razboi mondial.

În prezent, este profesor la Facultatea de Stiinte Politice din cadrul Universitatii din Bucuresti. A sustinut conferinte la Roma, Paris, Oslo, Viena, Budapesta, Washington, precum si la universitati americane, preponderend de stanga marxista, cum ar fi Berkeley University, UCLA, Standford University, New York University, Columbia University, Maryland University Washington DC, The New School for Social Research, New York.

Membru al Comisiei Tismaneanu

A fost membru al „Comisiei Tismaneanu” si co-autor al asa-zisului „Raport Final” al Comisiei Prezidentiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. In 2006, intr-una din putinele sale critici la adresa Comisiei in cauza, presedintele Traian Basescu a afirmat, cu referire la Stelian Tanase, dar fara a-l nominaliza, ca unii istorici au profitat de accesul la Arhivele Nationale pentru a copia gratuit mii de documente care datau pana in secolul al XVIII-lea.

Posesiuni: scaun de director la Vantu, firma, medalia Crucea Casei Regale, vila la Bucuresti si apartament la Paris

Este angajat al concernului de presa apartinand lui Sorin Ovidiu Vantu. Inainte de a detine noua pozitie de director general al postului, avea doua emisiuni saptamanale la Realitatea TV („Tanase si Dinescu” si „3X 3″), si era platit cu circa 20.000 Euro/Lunar. Este si angajat al Trustului detinut de Dan Costache „Dinu” Patriciu, publicand editoriale in „Adevarul”. In acelasi timp continua sa publice articole si în revista „22″.

In 1991 a infiintat Societatea Comericiala Standard SRL, cu o cota de participare de 51% si cu asociatii Barbu N. Valentin Florin (21%) si Ricci Michel Anton Angelo (28%). In 1999 a infiintat Orient Expres Media SRL cu o cota de participare de 100%.

In 2008 a primit de la regele Mihai Crucea Casei Regale, pentru serialul in 21 de episoade “Monarhia”.

Detine o vila de 250 mp, pe strada Gala Galaction din Bucuresti, achizitionata in 1999 si modernizata, pe un teren de circa 360 mp, si un apartament la bloc, cu o suprafata de 52 mp, dar si un apartament la Paris.

De altfel, intr-un interviu din octombrie 2008, a declarat ca se va stabili definitiv la Paris „incepand cu anul viitor”.

Sursa: Avant la Lepre

• Share
• Tweet
• Pin
• Email