Victor Roncea Blog

Publicitate Ioan Groşan a făcut, mai demult, o observaţie surprinzătoare şi ilară. Şcolari fiind, aveam printre lecturile obligatorii şi romanul „Răscoala“, de Liviu Rebreanu. Ei bine, ca un făcut, toate exemplarele cu care noi, băieţii, ne prezentam la orele de română aveau un specific al lor, se deschideau, invariabil, la aceleaşi pagini: violul Nadinei. Dincolo de umorul relatării, scriitorul povesteşte ceva esenţial pentru natura şi sexualitatea umană. Trăim mult şi bine în imaginar, simţurile noastre pot fi excitate de stimuli care n-au nicio legătură cu senzualitatea şi compensăm nefericirea, singurătatea ori eşecul prin pornografie sau violenţă. În mare, apetitul pentru pornografie nu e un atribut al modernităţii, e vechi de când lumea, mai exact, de pe vremea celei mai vechi meserii. Epatantă în civilizaţia contemporană e industrializarea pornografiei, scoaterea ei la lumină cu mult tam-tam. Această nevoie universală, eliberată azi de constrângeri, are aceeaşi valoare de întrebuinţare ca apa sau hrana. Poate fi exploatată economic eficient, aducând venituri uriaşe în buzunarele investitorilor serioşi. Dacă plătitorul nu rămâne cu buza umflată, e un târg cinstit. Îmi dai, îţi dau. Dar asta e altă poveste.
Ceea ce mă scoate din sărite nu e proliferarea pornografiei în mass-media. Cui nu-i place să nu se uite, slavă Domnului, lac să fie, că presă e destulă. Fără să fiu pudibond, pentru mine e intolerabilă inventarea unei noi meserii, chipurile onorabilă, aceea de actor/actriţă porno. Că nu e nicio actorie. Ceea ce urmăreşti într-un film XXX nu e dicţia, privirea, ţinuta, interpretarea, ci prestarea îndesată a unui serviciu sexual. Nu te interesează transfigurarea, catharsisul, ci satisfacerea rapidă şi zgomotoasă a unui instinct. Nu altceva fac prostituatele de pe centură, ori curvele din gangurile rău mirositoare ale Bucureştiului. Toate oferă carne macră pe nişte bani. Activitatea asta e pedepsită de lege. Din an în Paşte, mai vedem câte o razie a poliţiei şi vreo zece paraşute ciufulite şi ciufute. Nimic anormal. Numai că alte fete, mai deştepte sau mai norocoase, prestează exact aceeaşi activitate, pentru aceiaşi bani, dar se bucură, dacă nu de stimă, măcar de recunoaştere şi de celebritate. E suficient s-o facă în faţa unui cameraman, filmul să fie vândut sau postat pe internet şi trai, neneacă cu banii babachii. E absurd. Aceeaşi faptă, două pedepse: puşcăria sau gloria.
Şi nici asta nu m-ar scoate din sărite. Că lumea nu e nici dreaptă, nici echitabilă. Sunt şi oameni norocoşi, şi oameni fugăriţi toată viaţa de ghinion. Dar e o mare porcărie să numim prestarea prostituţiei mediatice actorie. Punem, aşadar, pe picior de egalitate teatrul sau cinematografia cu mica şuşă de apartament, în care cea mai inteligentă replică e (dacă apare cumva printre slurp-uri şi pleoscăituri): „Trage-mi-o!“ Băgăm intenţionat în ceaţă o generaţie crudă şi credulă. Pregătim cumva schimbul de mâine? Serios vorbind, se prea poate ca Alina Plugaru sau Sexy Brăileanca să-şi ştie bine meseria şi s-o ducă pe noi culmi de satisfacţie şi progres – dar asta nu are nimic de a face cu arta. Suratele lor pricăjite din bordelurile improvizate, traseistele şleampete (pe care Poliţia le fugăreşte pe unde le prinde) ar putea depune mărturie că nu e nicio artă, e doar supravieţuire.
Recoltă porno la hectar / Adevarul / Florin Iaru

Mentiunea mea: Excelent, Florin!
Evident, putem extrapola perfect pe logica lui Iaru si pentru cazul Patapievici: “arta” sprayata pe nas a ICR este de cacao oriunde ar fi, pe “simezele” de la ICR New York, la Bochum sau in gangurile Bucurestiului. Si, in acest sens, prestatia intelectualilor care fac pe prostii promovand mediocritatea pornografica – doar pentru ca au incasat cate ceva de pe la casieria ICR – este echivalenta cu street-munca prostituatelor, actrite sau nu, cu staif sau scursori. Apoi, Iaru a prins perfect o situatie “rafinata”, de apartament “cultural”: de multe ori cand il vad pe Patapievici cum il soarbe pe Basescu din ochi am impresia ca parca ar vrea sa-i transmita aceeasi dorinta plugariana: „Trage-mi-o!“…