Victor Roncea Blog

scris de Dana Iliescu

– Domnule Eugen Tomac, multă lume se întreabă cum de aţi ajuns la Cotroceni, atât de tânăr şi venit de atât de departe, dintr-un capăt de ţară?
– Am avut prilejul de a-l cunoaşte pe domnul preşedinte Traian Băsescu încă din anul 2002, când era primar general al Bucureştiului. Când regimul comunist încerca să impună cu forţa siluirea limbii şi a istoriei neamului românesc, când protestele tinerilor din Chişinău umpleau străzile, Traian Băsescu, pe atunci primar al Bucureştiului, mi-a oferit sprijin personal pentru a duce acestora, ca un mesaj de susţinere din partea capitalei României, culorile drapelului românesc.
Aceşti tineri ieşiţi în număr mare din şcoli în stradă, invocând România, invocându-l pe Eminescu şi strigând “Ardealul, Moldova şi Ţara Românească!” nu aveau drapele româneşti. Iar cele moldoveneşti nu erau la mare căutare, pe atunci. Vameşii corupţi ai regimului pesedist m-au oprit la frontieră, m-au arestat şi m-au anchetat apoi la Iaşi, iar Traian Băsescu a fost acuzat de purtătorul de cuvânt oficial al PSD “că subminează relaţiile prieteneşti dintre cele două state”. Statul lui Iliescu şi Statul lui Voronin. Aşa am ajuns, probabil, în atenţia preşedintelui României de astăzi, pe vremea când acesta era primar general la Capitalei în care învăţam. Nu credeam, la vremea aceea, că voi ajunge să lucrez pentru dânsul, la Cotroceni.
– Pentru funcţia de consilier personal al preşedintelui ce anume v-a recomandat şi cum de aţi ajuns să faceţi carieră politică în preajma şefului statului, devenind acum, iată, candidat pentru “Colegiul Basarabia”? Ce proiecte aveţi pentru Basarabia, dacă veţi fi ales?
– Am fost selectat datorită unui background solid şi nu doar datorită legăturii cu preşedintele Băsescu de pe vremea când era primar. Ulterior întâmplării cu steagurile, am mai fost implicat în multe alte acţiuni, mai ales în programe americane de training media, am deprins tehnici de comunicare, am înţeles sistemul de organizare democratică şi am aplicat cunoştinţele dobândite pentru a construi o bază de sprijin solidă, un cap de pod către Basarabia-mamă, Basarabia istorică în care am crescut şi copilărit. Asta am făcut în cei zece ani care au trecut de la venirea mea în capitala ţării. Nu a fost un parcurs uşor.
Ca basarabean, pentru a izbândi la Bucureşti, trebuie să munceşti cu mult mai mult decât alţii, deoarece mediul universitar românesc este foarte competitiv. Acum sunt de profesie istoric şi predau istoria românilor la Institutul “Eudoxiu Hurmuzachi” pentru Românii de Pretutindeni. Istoria este o materie cu miză politică majoră, pe care sunt dispus să mi-o asum.
Am studiat pe lângă oameni cu perspectivă şi educaţie europeană, am făcut stagiu în mai multe publicaţii – deoarece cuvântul este un instrument în lupta de idei. Pentru noi, românii, lupta este una grea şi dificilă, deoarece ne confruntăm cu presiunea unei frontiere asiatice şi cu formele perverse ale unei ideologii moştenite de pe vremea lui Stalin, încă bine înşurubată în minţile unora.
Niciodată nu am uitat din ce colţ de ţară am venit şi niciodată nu mi-am uitat obligaţiile şi datoria faţă de ai mei. La vârsta la care alţii îşi petrec timpul liber distrându-se, eu am muncit pentru a construi făgaş pentru cultura şi spiritualitatea românească la mine acasă, în Basarabia. Asta voi face şi în continuare în calitate de deputat în Parlamentul României, unde voi reuşi, am convingerea, să impun acordarea cetăţeniei tuturor românilor din Basarabia, un drept moral şi o mică reparaţie faţă de consecinţele odiosului Pact Stalin-Hitler…
Nu fac decât să urmez viziunea preşedintelui, care a militat public pentru înlăturarea consecinţelor nefastului Acord Ribbentrop-Molotov.

Băsescu şi Tomac, împotriva Pactului Stalin-Hitler
Curentul – miercuri, 26 noiembrie 2008