Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Scris de George Roncea

Paranghelie „jurnalistică“ pe banii Gold Corporation

Noua Zeelandă a devenit o destinaţie de călătorii gratis de vis şi o ţară mult mai bine cunoscută în ultimele cåteva zile, chiar şi fără ajutorul vreunei frunzuliţe magice. Paginademedia.ro a dat în vileag că o serie de jurnalişti aleşi pe språnceană (språnceana lui Corina Vinţan, pedelistă înfocată) au fost invitaţi în Noua Zeelandă, să admire răsăritul soarelui între maori, şi să danseze haka-maka, kaka (dans popular al băştinaşilor) – totul pe banii generoşilor investitori de la Roşia Montană Gold Corporation.
Practic a ieşit la iveală că un nucleu dur de amploaiaţi ai lui Sorin Ovidiu Vântu a fost împins de foamea în gåt să accepte o deplasare de muncă tocmai la antipozi, unde a înţărcat dracu’ bălaia (Noua Zeelandă este renumită pentru oiţele sale).
Nucleul de nehaliţi este format din Daniel Apostol, director The Money Channel, Dragoş Nedelcu, boss în Consiliul de Administraţie al Realitatea, Emil Hurezeanu, însuşi preşedintele Realitatea-Caţavencu, Mihai Tatulici şi Robert Turcescu, mari şmecheraşi şi deontologi eolieni, Sorin Freciu – fost mare meşter la Gelsor, actual boss la Realitatea, Doru Buşcu, deontologul cu vilă de la RAAPPS, precum şi veşnic atårnătorul Ioan T. Morar de la „Academia Caţavencu“ – tot din Trustul Vântu, la care s-a mai adăugat atårnătoarea lui Gigi Kent, Taher şi UTI – Floriana Jucan, specialista în prosoape elveţiene, plus un berbec de la „Evenimentul Zilei“, grăbit să o pună de-o plimbare „afară“, şi încă vreo cåţiva gujbeţi mai de second class.
Desantul jurnaliştilor eolieni şi ai ciracilor de complezenţă a fost furajaţi cu vreo 200.000 de euroi, cåte 10.000 de euro cel puţin per bucată de deontolog, de către amabilii şi generoşii căutători de aur din Apuseni ai Gold Corp. pentru a bate un drum dus-întors de vreo 35.000 de kilometri – pentru documentare, cică, pe teme aurifere. Voiajul durează vreo zece zile şi deja şi-a atins scopurile, strict publicitare, deoarece mai toată lumea din presă comentează acum pe această temă căinåndu-i pe săracii şefi de la Realitatea, atåt de rupţi în cur, vorba maestrului Cristoiu, încåt au ajuns să ciugulească de pe jos nugget-urile otrăvite (chicken nugget este copănaşul de pui rumenit în pesmet) zvårlite de căutătorii de comori ai Apusenilor noştri de la Gold Corp.

Fripturiştii lui Vântu versus virginalii lui Patriciu

S-a stårnit o ditai zaveră cu accente dintre cele mai comice. Cristian Tudor Popescu s-a repezit mugind din caverna-i unde pritoceşte trilogii de science fiction (în care Iliescu trăieşte forever, transformat în Robo Capo), înfierånd cu tipica-i månie proletară, lipsa de etică a deplasării în excursie a ciurdei de ziarişti fripturişti, „pentru că ea este plătită şi nu poate să asigure obiectivitatea jurnalistului“ – se subînţelege că domnia sa era obiectiv cånd îi lingea lui Iliescu bocancii roşii de sångele studenţilor călcaţi în picioare la Universitate, deoarece scria gratis la „Adevărul“, acelaşi ziar care îi solicită părerea şi azi, cånd vine vorba de deontologie.
Alte şi alte perle şi comentarii pe tema deontologiei jurnaliştilor care au acceptat voiajul oferit de Gold Corporation au produs cåte un Nistorescu, ziaristul milionar în euro, bani cåştigaţi numai şi numai pe căi preacurat apostolice, dar şi condeierii Trustului Adevărul, ce aparţine altui distins ziarist, miliardar în euro de data asta, Dinu Costache Patriciu, cap de crimă organizată la nivel internaţional, pentru a cita din Rechizitoriul Parchetului, şi care se află la a 28-a amånare a dosarului pe rolul instanţei. Trustul Adevărul şi-a tras un titlu de glorie din refuzul banilor de la Gold Corp, pe care îl poartă cam cum ar purta o cocoşată un portjartier aurit întins pe bulanu-i îmbietor.
Cianoticul Patriciu nu vrea să pună laba pe banii månjiţi de cianură lui Gold Corporation. A pus deja laba pe destui bani „curaţi“, din spălătoria Mosckva, plasånd Rompetrolul kazahilor fondatori ai CSI-ului rusesc. Iar dacă nu ar trona în aeropagul Adevărul încă un hagiograf al lui Tătuca Iliescu, aproape de talia CTP-ului – respectiv un Nicki Manolescu, cel care a tapetat cu reclama de la Gold Corp Romånia Literară, mai că ne-ar da lacrimile, de cåtă deontologie virginală exală pudibondul „Adevarul“.
Comicăria glosei pe marginea subiectului Roşia Montană este savuroasă, iar dacă nu ar fi dramatică povestea ar fi o adevărată commedia de’l arte. Toată lumea se dă curată pe måini, deşi bacilii le colcăie sub gulerele albe.
Naumovici face spume la gură în interviuri pretinzånd că el nu e mercenar şi că cele peste 2 milioane de euro (bani frate!) pe care îi încasează de la Gold pe reclamă cåt mai perfid-mincinoasă, sunt pe merit de deontolog profesionist publicitar. UDMR-iştii se dau ecologişti verzi pånă-n plăsele în timp ce ministrul lor, Lazslo Borbely, o dă pe după cireş.

Gargară şi caterincă oengistă a la Soros

Cei de la Fundaţia Soros se dau mega-luptători pe frontul anti-cianurilor, asta în timp ce Soros însuşi face parte dintre acţionari. Renate Weber, europarlamentara PNL, este un fel de Jenica d’Arc a luptei pentru independenţa Apusenilor de hoardele goldsteinilor, în timp ce soţia şefului ei de partid, Adina Vălean, face PR pentru Roşia Montană.
O pletoră de grupuri de stangişti, homosexuali şi cutre de tot felul s-au pripăşit pe subiectul Roşia Montană şi în timp ce toţi ecologiştii de pripas fak festivaluri de artă pop-rock-fleoşk nimeni nu bagă de seamă că la cåţiva paşi de Baia Mare, prin Munţii Igniş, (Igniş înseamnă muntele de foc, un loc fabulos care este legat de o legendă a cavalerilor argonauţi ce umblau prin Dacia după låna de aur), zac încă din 2005 milioane de tone de steril toxic de plumb, cupru şi zinc abandonat de compania Remin.
Otrava îşi vede de treaba ei, tembelizåndu-i pe urmaşii dacilor, în timp ce exploatarea foştilor proprietari romåno-australieni ai companiei Aurul, vinovată de scurgerea, în anul 2000, a celor peste o sută de mii de tone de steril cu cianură şi metale grele, a fost preluată pe şest de Romaltyn Mining şi se află, din 2008, în proprietatea firmei Polyusgold, cel mai mare producător de aur din Rusia. Noii proprietari au cerut autorităţilor romåne o nouă licenţă de funcţionare, iar daravela rusnacilor se tåreşte påş påş, ca mierla pe ouă, către aurul dacic, fără a băga nimeni de seamă, în aparenţă.
Pånă una alta, degeaba Academia Romånă atrage atenţia că în eventualitatea realizării tenebrosului proiect al Gold Corp exploatarea celor 300 de tone de aur şi argint din Roşia Montană „se va solda cu distrugerea a patru munţi, adăpostind importante galerii şi vestigii din perioada romană, desfiinţarea mai multor biserici şi cimitire, strămutarea unei mari părţi din populaţie şi ştergerea urmelor unei comunităţi milenare, dintre cele mai vechi atestate documentar în Romånia“. Vroiam să spun că degeaba atrage atenţia Academia.
La final, tot un străin a punctat cel mai bine ipocrizia nehaliţilor şefi ai Trustului Vîntu şi ai papagalilor de presă care i-au însoţit în voiajul de la capătul lumii, plătit de Gold Corp. Alison Mutler, preşedinta Asociaţiei presei străine din Romånia, s-a întrebat dacă, pånă la o deplasare de 35.000 de kilometri în Noua Zeelandă, nu ar fi fost mai bine ca ziariştii noştri să tragă o raită la 350 de kilometri, în Roşia Montană, să se documenteze mai întåi între aborigenii noştri şi apoi între băştinaşii maori, cu pene’n în fund şi belciuge în nas.
Corectă viziune, dar atunci cu cine şi-ar mai fi petrecut organizatoarea tărăşeniei, piarista RMGC, Corina Vinţan, ziua de naştere, la antipozi, doar cu piticania de I.T. Morar? O înţelegem şi pe ea…
CURENTUL – Citeaza acest articol pe saitul tau

• Share
• Tweet
• Pin
• Email