Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Eminescu şi bio-cipurile

Pe 15 ianuarie s-au împlinit 159 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu. Peste 6 luni, vom comemora 120 de ani de la asasinarea sa şi câţi dintre noi ştim că a fost asasinat? Astfel, în 28 iunie 1883 au avut loc mai multe evenimente foarte importante, dar dintre toate acelea, unul singur a atras atenţia: Eminescu a înnebunit. În timp ce România se pregătea să semneze un tratat secret cu Tripla Alianţă (formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia), riscand, printre altele, amânarea pe termen nelimitat a revendicării Ardealului, în ziarul Românul apare ştirea despre boala lui Eminescu: “Aflăm că Domnul Mihai Eminescu…”. Peste 3 zile, informaţia este confirmată în ziarul Timpul, al cărui redactor-şef fusese până în 1882: “Unul dintre redactorii acestei foi a încetat a mai lua parte la redacţiune, atins fiind în mod subit de o gravă boală”. Cercetătorii eminescologi, istoricii, au demonstrat că Eminescu nu a fost bolnav, ci a fost DECLARAT nebun.
Cercetătorul Nicolae Georgescu spune, într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, că Eminescu a fost, în primul rând, o victimă politică. “Eminescu a avut şase ani la rând de luptă pentru a reveni în atenţie, nu a avut nici pe departe paralizie generală cum s-a spus, n-a avut sifilis. A fost după aceea arestat. Eminescu a fost arestat de Poliţia Română de opt ori! În diverse contexte: a fost luat din teatre, de pe stradă, din berării. După ce se îndrăgosteşte şi vine de la Viena în Bucureşti, este trimis la Iaşi. Pe urmele lui la Iaşi a fost trimis şeful Poliţiei Române, Radu Mihail. Eminescu era urmărit în primul rând de agenţii austro-ungari, sunt rapoartele lor găsite în arhivă, apoi de agenţi români”
Acum să revenim în vremea noastră. Ce credeţi că ar fi făcut Eminescu astăzi? Ar fi stat cu frica în sân? S-ar fi gândit el oare că oricum e totul pierdut, pentru ce să ne mai chinuim să protestăm, pentru că oricum codul de bare este pe majoritatea produselor (in magazinele mari este pe TOATE produsele), deci nimic nu se va mai putea vinde sau cumpăra fără acesta? S-ar fi gândit el că şi în ipoteza în care s-ar izola cineva, tot l-ar ajunge nevoia să plătească ceva, deci tot va fi prins?
Încă n-am ajuns acolo, încă n-am ajuns în faza aceea, dar lucrurile au început să prindă viteză, au luat-o la vale… După câte am citit, deja avem permise auto cu cip biometric, de anul trecut, deja se fac paşapoarte electronice, sau biometrice (de la începutul acestui an – despre care am scris câte ceva), iar din 2011 vor fi obligatorii buletinele electronice, pentru accesul liber în spaţiul Schengen.
Problema mea şi a celorlalţi nu este că sunt împotriva unei securităţi a cetăţenilor, Doamne fereşte! Pentru că ne dorim adevărul şi pacea mai mult decât orice. Deci este bine din punct de vedere al securităţii, bla, bla, bla… Însă prin obligativitatea actelor de identitate cu cip biometric ni se încalcă un drept fundamental. În loc de prezumţia de nevinovăţie, de acum înainte vom fi suspecţi! Vom păşi în spaţiul Schengen în calitate de potenţiali infractori – aşa ne văd ei pe noi, aşa ne vedem şi noi înşine, aceia care susţinem cauza lor.
Toţi specialiştii din domeniul securităţii ştiu faptul că toţi marii infractori, criminali etc. au deja datele înregistrate, deci nu pentru ei se face această evidenţă, ci pentru noi, ceilalţi, pentru un control cât mai eficient.
Chiar pe site-ul Centrului Naţional de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenţa Persoanelor (CNABDEP) din cadrul M.A.I. putem citi următoarele: “Pe fondul amplului proces de reconstructie institutionala derulat la nivelul admnistratiei publice în vederea adaptarii la cerintele U.E., CNABDEP deruleaza actiuni importante pe linia reproiectarii sistemului informatic si elaborarii unei strategii coerente, moderne si eficace de informatizare a activitatii de evidenta a persoanei“. Până aici, nimic deosebit.
“Elementul central al noului sistem, definitoriu pentru întreaga strategie, consta în interconectarea principalelor componente informatice prin care sunt gestionate date cu caracter personal: evidenta persoanelor, pasapoarte, permise auto si certificate de înmatriculare a vehiculelor“. Hmm, nici aici n-ar fi mare lucru, nu?
Mai departe, se marşează pe ideea creşterii eficienţei administraţiei publice, accelerarea reformei, înfiinţarea unui “ghişeu unic” etc. Şi aflăm că…
“Astfel, proiectele aflate în derulare corespund integral obiectivelor impuse de U.E. în cadrul initiativei ‚‚e-Europe”, iar adoptarea Ordonantei Guvernului nr.69/2002 privind regimul juridic al cartii electronice de identitate, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 285/2003, cu modificarile si completarile ulterioare, a avut drept scop atât alinierea legislatiei la acquis-ul comunitar, cât si realizarea accesului nestingherit al cetatenilor la serviciile electronice ale administratiei publice, prin crearea unor portaluri dedicate”.
Iată deci, motivele: creşterea eficienţei reformei, a proceselor administrative, pentru binele cetăţeanului – nu asta auzim de mulţi ani încoace? Dar asta e o altă problemă…
“Acesta este un obiectiv important al noului Sistem National Informatic de Evidenta a Persoanelor, CNABDEP participând la realizarea proiectului cartii electronice de identitate, document în care, alaturi de datele de stare civila ale titularului, se vor regasi date pentru exercitarea dreptului la vot, fotografia, date referitoare la asigurarea medicala si cea sociala, date de identificare biometrica, potrivit reglementarilor internationale la care Romania este parte, coduri sau chei criptografice pentru generarea semnaturii digitale si de acces in alte sisteme informatice“.
Buletinul electronic ne este prezentat ca un lucru deosebit de util şi dacă nu aş crede în Dumnezeu şi în Cuvântul Lui, transmis nouă prin Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan în Apocalipsă, aş spune, totuşi, că în afara acestei posturi de “suspect” când păşesc în spaţiul Schengen, dar şi în ţara mea, ar fi numai avantaje. Deci, privind numai pe orizontală, nu mi s-ar părea chiar aşa de rău şi aş fi foarte tentat să accept.
Dar mai este şi verticala! Nu ne lasă Cuvântul, profeţiile din Sfânta Scriptură! Pentru că este clar că în ciuda securităţii care ni se vântură pe sub nas, în ciuda ştirilor cum că aceste cipuri, informaţiile de pe ele nu vor putea fi decodificate fără cine ştie ce aparat/sistem special de citire, că nu vor putea fi “sparte” de hackeri, acestea vor fi, totuşi, furate, sparte, decodificate… Viaţa ne-a învăţat asta şi o ştim – au spart ei, adolescenţi inocenţi serverele NASA, dar nu vor pătrunde în aceste cipuri? Să fim serioşi… Şi atunci, mai marii acestei lumi vor avea toate motivele să spună că acestea nu mai sunt bune, că se fură prea uşor, că sunt prea multe fraude şi vor institui obligativitatea implantării cipului sub piele – pe mână sau pe frunte.
Materiale despre această intenţie de a implanta bio-cipuri sunt foarte multe pe internet – atenţie însă la sursele de informare… Există site-uri care în numele unei ortodoxii declarate (am văzut cum e cu “declararea” la Eminescu) postează articole care sunt contrare duhului ortodox. Nu voi da exemple aici, din motive lesne de înţeles.
“Şi ea îi sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-şi pună semn pe mâna lor cea dreaptă sau pe frunte. Încât nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decât numai cel ce are semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei. Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei; căci este număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase”. (Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul, Cap. 13, 16-18)
Iată verticala! De asemenea, să ne amintim că şi pe vremea Mântuitorului, acum 2000 de ani, marii preoţi, Ana şi Caiafa, dar nu numai aceştia, ci toţi cunoscătorii legii, ştiau profeţiile conform cărora Mesia va fi vândut pe 30 de arginţi, de ţarina ce se va cumpăra cu acei bani, dar cu ce i-a împiedicat asta să Îl răstignească? Atunci s-a împlinit cuvântul spus de Ieremia proorocul, care zice: “Şi au luat cei treizeci de arginţi, preţul celui preţuit, pe care l-au preţuit fiii lui Israel. Şi i-au dat pe Ţarina Olarului după cum mi-a spus mie Domnul” (Sfânta Evanghelie după Matei, Cap. 27, 9-10)
Aceasta este verticala care nu-mi dă voie să accept! Pentru că este Cuvântul Domnului, pe care Îl vedem toţi împlinindu-se în aceste vremuri. Ştiu, sunt oameni care spun că în fiecare epocă s-a crezut că aceea este ultima, dar nu este chiar aşa… În afara unor rătăciri ale unora, diverse “culte” sau confesiuni, biserica ortodoxă nu a spus decât că se apropie vremea. Dar acum vedem că deja o trăim. Cuvintele acestea poate sunt grave, dar nu vreau decât să conştientizăm ce se întâmplă cu noi astăzi, spre ce ne îndreptăm cu paşi repezi.
Acest protest care se naşte pe internet, care va avea şi o formă reală, palpabilă, nu vrea decât să ne ajute să mai îmbunăm pe Dumnezeu, să ne mai uşureze, să ne mai lase puţin… Pentru că dacă nu facem nimic, toate acestea arată că lucrurile se vor îndrepta în direcţia firească, din Apocalipsă, pentru că aceea este direcţia firească. Dar tocmai de aceea, trebuie să luăm atitudine. Dacă nu luăm atitudine, nu suntem noi potrivnici Domnului, “ajutând” prin pasivitate la grăbirea sfârşitului?

Însă, aş dori să revin la Eminescu… Ce i s-a întâmplat lui, cum şi-a găsit sfârşitul?

S-a lansat zvonul nebuniei inexplicabile, s-a insistat pe activitatea sa poetico-romantică, s-a inventat povestea unei boli venerice. A fost apoi otrăvit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, a fost bătut în cap cu frânghia udă, i s-au făcut băi reci în plină iarnă, a fost umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai avea unde să scrie, s-a resemnat cu situaţia sa de condamnat politic şi şi-a asuma t destinul – nu fără însa a lupta până în ultima clipă. În 1888, Veronica Micle îl aducă pe Eminescu la Bucuresti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemică ce va zgudui guvernul, rupând o coaliţie destul de fragilă, de altfel, a conservatorilor (care luaseră, în fine, puterea) cu liberalii. Însă, s-a aflat repede că autorul articolului în chestiune este “bietul Eminescu”. Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi internat din nou la balamuc, în martie 1889. (extras din articolul Adevărul despre Eminescu).
Atunci când oamenii vor avea implantat bio-cipul, lumea va fi asemănătoare celei din filmul Minority Report (cu Tom Cruise) – oriunde va intra un individ, va exista un scanner care îi va scana cipul şi informaţia respectivă va fi stocată astfel încât, oricând, “cineva autorizat” să poată citi, să poată analiza, să facă un summary al preferinţelor sale, al numărului de întâlniri cu X, cu Y, al sumelor de bani extrase din bancă. Ba mai mult, există specialişti care susţin faptul că cei ce vor purta aceste cipuri vor putea fi uşor controlaţi, localizaţi şi supravegheaţi în toate mişcările, chiar şi influenţaţi, datorită legăturilor pe care aceste bio-cipuri le vor avea cu nervii (celulele nervoase) posesorului.
Deci controlul va fi total. Şi imaginaţi-vă – ar fi greu de modificat anumite informaţii ale cuiva, care să-l compromită în caz că devine “incomod” precum Eminescu? Pe Eminescu l-au declarat nebun, bolnav de sifilis şi multe altele prin intermediul maşinăriei de (dez)informare numită presă. Prin intermediul presei s-a indus, s-a impus faptul că Eminescu nu era vrednic de ascultat, de băgat în seamă, iar la vremea aceea, ăsta era un lucru foarte grav. Mai mult, l-au şi internat şi “tratat” tot în baza acestei invenţii. Dar peste câţiva ani mai încolo de acum, când microcipul va fi implantat pe mână sau pe frunte, legat la terminaţiile nervoase, conectat permanent la o bază de date, cât va fi de uşor să se facă asta?
Ce să mai spun… Atât pe orizontală, cât şi pe verticală, cred că ne-am lămurit că trebuie să luptăm, să nu ne lăsăm înmuiaţi de “laisez-faire”-ul nostru caracteristic românesc, în care ne-am complăcut până acum.
Să urmăm îndemnul şi exemplul părintelui Iustin.

Doamne ajută!

https://florinm.wordpress.com/

• Share
• Tweet
• Pin
• Email