March 11th, 2009 
VR 
Procurorii DIICOT au dispus, prin ordonanta, scoaterea de sub urmarire penala a lui Ion Iliescu in dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990. Si ceilalti 30 de invinuiti din dosar au fost scosi de sub urmarirea penala. Iliescu era cercetat pentru subminarea puterii de stat acte de diversiune si comunicarea de informatii false, potrivit RealitateaTV.
Tot in aceasta cauza, Ion Iliescu, alaturi de alti 30 de invinuiti, era cercetat pentru savarsirea infractiunii de subminarea puterii de stat in varianta al. 2 a art 162 Cod Penal. Prin aceeasi ordonanta a fost dispusa neinceperea urmaririi penale si fata de celelalte 30 de persoane, informeaza sursa citata.
La mijlocul lunii februarie, procurorii anuntasera ca Ion Iliescu este invinuit in al doilea dosar al Mineriadei din 1990, in conditiile in care, in primul dosar al Mineriadei din ’90, fostul sef de stat a primit neinceperea urmaririi penale (NUP). Fostul presedinte, Ion Iliescu, mai avea calitatea de invinuit in dosarul Mineriadei din iunie 1990, in legatura cu evenimentele din 14-15 iunie, sustin surse judiciare, in contextul in care presedintele de onoare al PSD primise neinceperea urmaririi penale pentru evenimentele din 13 iunie si noaptea spre 14 iunie1990.
Z.O.
More from my site
- Privatizarea Humanitas, ilegală? “Carcasa” lui Liiceanu primită de la Pleşu – Editura Politică a PCR – nu era aşa de goală. Cifra e considerabilă: valoarea unui bloc de patru etaje cu 16 apartamente, respectiv 1.524.900 de lei “ceauşişti”. DOVEZI
- CIA despre aberaţiile scrise de Pacepa: ”Dacă ar putea plânge copacii ar face-o, pentru că au furnizat hârtia pentru această carte”. CIA confirmă: Ceauşescu, duşmanul Nr. 1 al URSS în Pactul de la Varşovia. Lovitura de stat cu concursul KGB, prevăzută din anii ’80. Iliescu, pe o listă albă încă din 1970!
- 15 Noiembrie 1987, începutul sfârşitului lui Ceauşescu. Brucan îi semnase deja condamnarea la moarte. “Eroi pentru România – Braşov, 15 noiembrie 1987 – mărturii, studii, documente”, lucrare realizată de Florin Palas şi Victor Roncea sub coordonarea lui Vladimir Bukovski
- GOLANIA: 22 Aprilie 1990 – Declanşarea Fenomenului Piaţa Universităţii. Atunci v-am condamnat pe toţi la viaţă. Scurt Istoric de George și Victor Roncea cu Foto-Documente
- EXCLUSIV: Marian Munteanu, nelipsit de la Washington D.C. de 25 de ani. FOTO: Victor Roncea
Posted in Uncategorized 
Tags: 
ILIESCU JUDECAT PENTRU SÂNGELE VARSAT!
Ion Iliescu – Discurs de multumire adresat minerilor
” Va multumesc pentru tot ceea ce ati facut in aceste zile, in general pentru toata atitudinea dumneavoastra de inalta constiinta civica.
Deci, va multumesc inca o data tuturor pentru ceea ce ati demonstrat si in aceste zile: ca sinteti o forta puternica, cu o inalta disciplina civica, muncitoreasca, oameni de nadejde si la bine, dar mai ales la greu.
Si de asta data ati demonstrat cit de importanta este solidaritatea muncitoreasca.
Cu un sentiment deosebit de constiinta civica, patriotica ati simtit momentul dificil si cu o daruire exemplara v-ati aratat gata sa fiti solidari cu puterea noua.
Exemplul dumneavoastra a fost plin de imbarbatare pentru toti cei de bine, care doresc progresul societatii romanesti.
Vreau sa va multumesc deci pentru acest act de inalta solidaritate pe care l-ati demonstrat in aceste zile. (…)
Cu ajutorul dumneavoastra au fost descoperite in subsolul cladirii PNT-ului: depozit de sticle incendiare, de droguri, de seringi cu care au injectat droguri unora din cei care stateau in Piata Universitatii si armament.
La cladirea Asociatiei 16-21 Decembrie, depozite de bite si de alte asemenea arme albe, lanturi si asa mai departe.
In subsolul cladirii Universitatii s-au descoperit arme: 22 de pusti Jeco, dar care sint arme periculoase in asemenea conditiuni, si saci cu prafuri euforizante pe care probabil ca le-au tot folosit in aceasta perioada. (…)
Noi consideram ca raspunderea morala o au si unii gazetari, unii intelectuali care au incitat in aceasta perioada (…)
Eu vreau inca o data sa-mi exprim intreaga recunostinta, din partea populatiei Capitalei, pentru prezenta dumneavoastra, utila si eficienta.
Vreau sa multumesc pentru spiritul organizat in care v-ati prezentat, in care ati actionat, sa multumesc conducatorilor dumneavoastra, inginerului Cozma si celorlaltor lideri sindicali care au fost in fruntea dumneavoastra, alaturi de noi, care ne-au ajutat in aceste zile.
Deci va multumesc tuturor pentru tot ce ati facut in aceste zile. (Aplauze si urale.) (…)
Stim ca avem in dumneavoastra un sprijin de nadejde, cind va fi nevoie, vom apela! Sper sa nu mai fie nevoie sa apelam la dumneavoastra (…) .”
(Ion Iliescu, Discursul tinut la Complexul Expozitional, 15 iunie 1990, prin care a multumit minerilor pentru tot ce au facut la Bucuresti in zilele de 14-15 iunie 1990)
ILIESCU JUDECAT PENTRU SÂNGELE VARSAT!
Mineriada din 14-15 iunie 1990
“Conform cererii RCM Timisoara nr.92, in urma cererii Combinatului Minier Valea Jiului si a CPUN Petrosani, rugam aprobati introducerea in circulatie a trenurilor 242/II cu plecare la 20,45 si 242/III din Petrosani la Bucuresti Nord, CONFORM DECRETULUI PREZIDENTIAL, pentru transportarea a 4000 de minieri in vederea restabilirii ordinii in Capitala. Taxele la statia Petrosani.” semneaza ing. Vlad Ovidiu.
In dimineata zilei de joi, 14 iunie 1990, peste 15 – 20.000 mineri din Valea Jiului si din alte bazine miniere ale tarii au luat cu asalt Bucurestiul.
Primiti cu discursuri de catre presedintele de atunci al Romaniei, Ion Iliescu, minerii au fost trimisi sa curete Piata.
Fiecare miner avea in dotare, infasurate pe dupa umeri sau la centura, ciomege de lemn si de metal, lanturi cu maciuci in virf, bastoane, rangi, topoare, sfredele.
Pe la orele 5,30 “detasamentele mortii” forteaza intrarea in Arhitectura. Studentii, aflati in cladire pentru a-si termina proiectele, au fost batuti cu rangi, topoare, sfredele, si dusi la etajul II al cladirii guvernului, din Piata Victoriei; sub ochii soldatilor, erau batuti in continuare.
In acelasi timp, alte cete de mineri au devastat Universitatea distrugand laboratoarele Facultatii de Matematica, sediul “Gazetei Matematice”, au devastat Facultatea de Litere, de Geografie; batand cu salbaticie studentii aflati inauntru, printre care si Marian Munteanu; tarandu-l pe jos, minerii l-au dus pe Marian Munteanu in strada spre fantana din Piata; unul dintre mineri, cu un topor in mana, a propus sa i se taie capul. O delegatie de mineri condusi de Miron Cozma a “perchezitionat” si Facultatea de Drept, ducandu-se exact in camera unde era sediul Ligii Studentilor, de unde au confiscat corespondenta, masinile de scris si de copiat. Grupurile de mineri erau insotie si dirijate de “oficiali” FSN.
Au fost atacate, devastate si incendiate sediile partidelor PNTCD, PNL, de unde s-a furat tot, au fost scoase pana si usile si ferestrele. Televiziunea Romana a anuntat ca la sediul PNTCD au fost gasite arme, sticle incendiare (care erau de fapt sticle de apa minerala), droguri (care erau de fapt, vitamine).
Pe la ora 9 dimineata, casa lui Ion Ratiu, lider PNTCD, a fost atacata si devastata; dupa ce a primit asigurarile lui Petre Roman, incercand sa se intoarca acasa, Ioan Ratiu a fost impiedicat de un grup masiv de mineri condusi de Dan Iosif, care-i supravegeau, in continuare casa.
In jurul orelor 10 dimineata, grupul de mineri ajunsi in fata sediului GDS, n-a avut succes: sediul era pazit de politie – a fost singura organizatie de opozitie care a beneficiat de paza si protectie pe timpul mineriadei.
Au mai fost devastate sediile ziarelor “Romania Libera”, “Expres”, “Dreptatea”.
In toate atacurile asupra persoanelor si sediilor, aveau loc si furturi de bunuri. Au fost atacate case de tigani, care au fost batuti si jefuiti.
Atacurile asupra oamenilor se petreceau dupa un tipic: de cate ori un miner observa o persoana suspecta, dadea semnalul, si atunci cate 10-25 fiare se napusteau cu toate armele asupra acelei persoane, pe care o bateau pana cadea jos, o calcau in picioare, dupa care o aruncau ca pe un balot in dubele prezente peste tot in Bucuresti; politistii asistau fara reactie la toate aceste atrocitati care duceau cu gandul la barbariile mileniului I.
Au fost atacati, la intamplare, oamenii de pe strada – barbati, femei, tineri, batrini – numai pentru ca aveau barba sau ochelari sau blugi sau aveau, pur si simplu, figuri de intelectuali. Au fost motive suficinte ca sa fie batuti cu salbaticie, aruncati in dube, dusi in infernul de la Magurele si tinuti arestati abuziv, zile intregi. Au fost batuti copii de 7-12 ani care dadeau cu pietre in mineri – era modalitatea lor de a-si manifesta dezaprobarea fata de toate aceste atrocitati; minerii le-au rupt miinile cu rangile. Au fost batute si lovite in pantece femei gravide in ultimele luni de sarcina, au fost batute femei batrane de 80 de ani. Au fost violate multe femei, ridicate pur si simplu de pe strada, pe cand mergeau la cumparaturi sau la serviciu, si aruncate in dubele mineresti. Oameni cu copii mici in brate, care au luat atitudine sau care pareau suspecti, au fost batuti de grupuri de haite de cate 10-15 mineri; loviturile de rangi, ciomege, lanturi, cadeau si asupra nou-nascutilor.
Finalul zilei de 14 iunie 1990:
900 raniti, dintre care 500 au necesitat spitalizare;
1500 arestari (de catre mineri).
Infernul de la Magurele si Baneasa
Aproximativ 2000 de arestati (cu varste cuprinse intre 11 si 60 ani) din zilele 13-16 iunie au fost dusi la Magurele si Baneasa; tinuti intr-un garaj pe ciment, dormind pe ciment, fara a li se permite nici un fel de igiena; erau cu totii raniti, batuti cu salbaticie, plini de sange; minerii si soldatii ii bateau in continuare, chiar si cand erau dusi la toaleta; se distrau simuland ca ii impusca sau asmutind ciini lupi asupra arestatilor; au existat tentative de viol. Arestati cu totii fara mandat, au fost anchetati, fara a li se permite nici o legatura cu familiile; cei eliberati n-au mai primit inapoi banii si obiectele de valoare confiscate (adica furate).
Conditiile le depasesc pana si pe cele ale arestarilor staliniste ale anilor ’50.
Arestatii au fost tinuti acolo, in conditii inumane timp de zile sau chiar saptamani.
gid
Iliescu si ai lui — FSN / PSD – CRIMINALII NEAMULUI!
Ziarul Romania Libera da o cifra a mortilor – sustinuta de mai toate sursele – intre 100 – 150.
Dintre acestia, 128 de morti au fost ingropati in cimitirul Straulesti, multe cruci avand inscriptia “neidentificat-iunie 90”.
“Exista documente, marturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnesti si Straulesti. Cu toate ca am afirmat tot timpul ca cifra reala a mortilor este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis pana in prezent si nu a existat nici o pozitie oficiala impotriva”. (Ene Viorel, presedintele Asociatiei Victimelor Mineriadelor).
Dupa ultimele cercetari, numarul mortilor ajunge la 188.
?Daca Sectia Militara a Parchetului General ar da unda verde procurorilor criminalisti si medicilor legisti, acestia ar putea descoperi la Straulesti osemintele celor inhumati acolo in iunie 1990. Aceasta actiune, daca ar fi pusa in practica, ar genera un tsunami in politica romaneasca, in special din randul oamenilor lui Iliescu care au guvernat tara in iunie 1990. Pe langa politicienii criminali ai regimului Iliescu, ar cadea ca mustele si multe capete din Ministerul de Interne si din Ministerul Public (ne referim la politistii si procurorii implicati in musamalizarea acelor crime). Prin urmare, adevarul despre mineriada din 13-15 iunie 1990 va fi aflat numai dupa ce criminalistii vor rezolva “dosarul Straulesti”.?
(Romania Libera, 10 iunie 2005)
Acestor morti li se adauga inca 60, conform declaratiei dr. D.G. de la Spitalul Municipal: in acele zile, sute oameni au fost tratati sau operati de grave traumatisme la “Sectia de Neurochirurgie” a spitalului nr. 9 din Bucuresti, din care 60 au murit in cateva luni. De frica, cei mai multi dintre pacienti refuzau sa fie inregistrati, plecand acasa dupa un prim ajutor de urgenta.
In Iulie 2000, in arhiva Parchetului Tribunalului Bucuresti au fost descoperite 748 de dosare ale victimelor din 13-15 iunie 90, dosare intocmite imediat dupa evenimentele sangeroase pentru ca victimele sa fie anchetate ca si “instigatori”.
Au existat 1700 de dosare pentru persoane vatamate.
Iliescu si ai lui — FSN / PSD – CRIMINALII NEAMULUI!
O Nota speciala remisa de un observator neutru al evenimentelor:
“Doresc sa vorbesc pe scurt despre cateva detalii legate de evenimentele din noaptea de 13-14 iunie,tarziu in noapte; nu voi relata decat ceea ce am trait personal si in mod direct si nimic din ceea ce am auzit sau citit in anii ce-au urmat.
Despre evenimentele din timpul zilei – la care am participat – nu as avea nimic de zis fata de ceea ce se stie deja la ora actuala.
Noaptea, mult dincolo de ora 00.00. Piata Universitatii este aproape pustie; zgomotele vin dinspre DGP si Ministerul de Interne; se trage la diverse intervale de timp, rafale prelungi de cate 30 de cartuse. Pe Magheru din cand in cand se desfasoara niste miscari interesante de oameni – unii pleaca,altii vin; pe la ora 00.35 a.m. un grup organizat soseste imbarcat intr-un autobuz cu numarul de inmatriculare 31 B 2433.
Mai tarziu aveam sa aflu ca era un grup de “arme intrunite” aflat sub comanda directa a lui Gelu Voican Voiculescu,cu barba rasa. Grupul se indreapta spre Piata Universitatii facand schimb cu aceia care veneau de acolo – acestia toti aveau un fel de fulare/esarfe albe sau deschise la culoare. In Piata, dinspre Casa Armatei se apropie incet un sir de TAB-uri pe langa care se afla militari; din cand in cand, din spatele TAB-urilor cineva trage cu pistolul-mitraliera; probabil ca trage razant pe deasupra capetelor noastre ca altminteri ne-ar macelari,- de altfel, grupul din camionul mentionat s-a dus in primele randuri ale manifestatiei,reprezentand cei mai energici dintre “manifestanti”,- doar nu era sa-i impuste tocmai pe acestia…!?
Si cu toate astea, aparent inexplicabil si cu o precizie matematica aproape,la fiecare rafala de mitraliera cad cate patru-cinci persoane, lovite “chirurgical” de cate un glonte in cap sau in gat. Un ARO de culoare albastru metalizat apare de fiecare data si ridica cadavrele pe care le duce undeva in apropiere, caci se intoarce foarte repede (mai tarziu aveam sa aflu ca peste 1200 de cadre MI,in dimineata zilei de 13 iunie 1990 parasisera brusc Piata Universitatii – care in acel moment nici nu era supus vreunui “atac” serios din partea manifestantilor – stand ascunse in cadrul constructiei subterane/parcari aflate pe sub Piata si ale carei porti de acces sunt prin spatele Teatrului National) – este posibil ca niciunul din cadavre sa nu fi ajuns la Coltea ci pe undeva prin spatele Teatrului National…
Imi pare rau ca nu mai tin minte numarul de inmatriculare al acestui ARO albastru,- cred ca nici nu avea numar dar nu-mi amintesc bine acest amanunt… In doar cateva minute au fost impuscate 12 persoane sub ochii mei; am participat direct la cararea cadavrelor si incarcarea lor in masina mentionata. Mentionez ca printre aceste cadavre se afla si acela al unui copil de vreo 10-11 ani cred, – care a fost impuscat in cap; in acel moment se afla pe mijlocul strazii, cam in dreptul Casei Sutu, mult dincolo de rondul de flori. L-am apucat de piciorul drept in timp ce alti trei sau patru oameni l-au apucat de celalalt picior si de subrate. Unul dintre acestia a verificat starea baiatului si a confirmat ca este mort. Am auzit in anii urmatori despre mama unui baiat cam de varsta aceluia,- ca s-ar fi adresat MI pentru lamuriri privind acest disparut iar reprezentantii MI au sustinut ca “este fugit in strainatate”…Ei bine,nu era fugit nicaeri; a fost impuscat in cap in noaptea de 13 spre 14 iunie in vreme ce statea la distanta mare de locul confruntarilor,privind numai la evenimentele care se desfasurau la 5-6 sute de metri de el; glontele tras din relativa apropiere i-a perforat cutia craniana de la un capat la celalalt ucigandu-l instantaneu. Cel care a tras se afla in foisorul cladirii aflate vis-a-vis de Libraria Eminescu; era un lunetist inarmat cu o PSL de 7,62 mm,care pe fondul zgomotului facut de catre cel care tragea razant cu mitraliera, isi alegea victimele si le impusca precis in cap sau in gat. Am vazut doar un singur caz de persoana care a fost impuscata in picior, dar aceasta s-a datorat faptului ca glontele din cel impuscat in gat a iesit din acesta ricosand in piciorul unei persoane aflate in apropiere.
Pana la orele 3,30 – 4,00 a.m. in zona Pietei Universitatii s-a tras intermitent, in perioada de tragere, lunetistii facand noi si noi victime. Personal,am numarat in total vreo 53 dar nu pot fi sigur, ma bizui pe Dvs.ca veti reusi cu timpul sa strangeti date mult mai certe si mai precise…
Catre ora 02,00 a.m.,in Piata am lasat un om care sa tina situatia sub observatie si m-am deplasat catre TVR,- aici fusese stins curentul electric in intreg cartierul si in intunericul adanc se tragea in oamenii aflati in apropierea televiziunii; cadavrele erau imediat ridicate de militari – era vorba de niste militari cu varste de 35-40 de ani… Mentionez ca in zona TVR s-au realizat niste omoruri oribile, multe dintre acestea fiind savarsite cu baioneta de la arma nu prin impuscare. Am luat legatura cu oamenii care asistasera la evenimentele ce au precedat sosirea mea in zona TVR (pe la 02.15 a.m.) si am aflat amanunte infioratoare… Catre ora 03.00 am luat legatura cu un observator venit din zona Piata Victoriei,- acesta mi-a relatat ca, la un moment dat se incercase o manifestatie in fata sediului Guvernului dar din sediul acestuia s-a tras in plin in grupul mic de manifestanti care avusese aceasta initiativa, fiind ucise cinci persoane – cadavrele acestora au fost imediat ridicate de catre un ARO al Politiei.
Vazand ca la TVR nenorocirea s-a terminat si deja militarii strangeau cadavrele si spalau zona de sange,am luat decizia de a ne intoarce in Piata Universitatii; am fost avertizati pe drum ca nu mai putem intra in Piata ci trebuie sa mergem mai departe pe Bd. Republicii, dincolo de Piata Rosetti.
Cand am ajuns acolo am constatat ca manifestantii erau putini si imprastiati pe o arie mare, grupurile de “manifestanti agresivi” se retrasesera in autobuzele cu care fusesera aduse iar din partea militarilor domnea o liniste ciudata; brusc,masinile blindate si militarii s-au retras ordonat si in liniste lasand liber intreg centrul Bucurestiului si deci m-am putut intoarce rapid in Piata Universitatii sa arunc o privire: pustiu,cioburi peste tot, epave de masini arse, nici urma de vreun militar.
Am fost atunci anuntati sa parasim imediat centrul Bucurestiului deoarece se apropie un grav pericol; nu am stiut despre ce este vorba dar ne-am conformat si am plecat imediat din centru; sa fi fost cam ora 04.15 – 04.20 a.m. Asa cum am fost sfatuit, am stat departe de centrul orasului in zilele urmatoare; nu stiu nimic din ceea ce s-a petrecut in acele zile, decat din presa de mai tarziu si din povestirile altora. Personal n-am vazut nici macar un singur miner. Si nu regret asta…”
https://www.gid-romania.com/Articol.asp?ID=4701
Dedicatie “justitiarilor” romani:
Si nici nu va pasa de mama care-si plânge
Copilul sau ucis ce zace-n balti de sânge
Si nici nu va pasa de cei ce nu mai sunt
De cei ce va acuza de-acolo din mormânt.
(Valeriu Sterian)