Victor Roncea Blog

Scris de George Roncea (in ziua alegerilor)
Alegerile din Moldova înseamnă, în primul rând, reorganizarea câmpului de influenţă politică al Moscovei la Chişinău. Acum fix patru ani, în data de 4 aprilie 2005, comuniştii primeau binecuvântarea americană, îmbrăcând uniforma portocalie, cu nuanţe de roşu, la Chişinău, a aşa-zisei Revoluţii Orange declanşată în spaţiul de influenţă tradiţional al Rusiei.
Cromatica oranj a comuniştilor va fi înlocuită cu una multicoloră, dar vopseaua este tot „made in Rusia“.
În toamna anului 2004, în Georgia şi Ucraina s-a aplicat un proiect de desprindere de „centrul Moscova“, tentativă susţinută puternic de forţe euro-atlantice. La vremea respectivă, gruparea lui Voronin s-a calificat, în viziunea americană, pentru un traiect asemănător, după ce Voronin a respins în ultima clipă proiectul avansat de Putin, aşa- numitul „plan Kozak“, care ar fi „rezolvat“ definitiv problema geopolitică a Transnistriei în beneficiul Rusiei.
Între timp, Georgia s-a ales cu o puternică lovitură de ciocan rusesc, în moalele capului, în cursul verii trecute, Ucraina stă să se destrame şi nici Moldova nu se simte prea bine. Miza principală a Moldovei este legată de Transnistria, avanpost rusesc militar, pe de o parte, dar şi de interesul pe care îl reprezintă mai nou regiunea, ca buffer zone al frontierei nord-atlantice.
În cea mai mare parte, din motive geopolitice evidente, miza Moldovei nu este una locală, ci una cu mult mai largă, care interesează direct Moscova. În anul 2000, publicaţia rusă „Nezavisimaia Gazeta“ scria: „Astăzi, Moldova, în pofida dimensiunilor sale mici şi a posibilităţilor corespunzătoare, devine pentru Rusia unul din punctele cheie în CS“.
A trecut aproape un deceniu de la formularea decisă a acestei constante geopolitice şi vedem acum Moscova jucând mai dibaci ca oricând pe tabla, mică, de şah a Moldovei, „punct-cheie“ totuşi pentru interesele ruseşti. Politica Rusiei este de menţinere a controlului asupra unui teritoriu pe care se poate conta (Transnistria), ceea ce oferă posibilitatea controlului asupra Moldovei, prin păstrarea forţelor militare pe teritoriul ocupat, afişarea ca „garant“ al păcii şi utilizarea mecanismelor economice.
Prezidenţiabilul „Opoziţiei“, Serafim Urechean, atu-ul Moscovei la Chişinău
Alegerile de duminică au tranşat un proiect mai vechi, care a debutat tot în preajma anului 2000, de „renuvelare“ a imaginii elitei politice conducătoare de la Chişinău, Rusia lansând personaje fidele pe un traseu aşa-zis „de dreapta“, împinse (şi) spre Bucureşti, via PSD, pentru a culege legitimitate. Un astfel de personaj este Serafim Urechean (foto), cel care a fost prezentat ieri pe diverse canale media, inclusiv şi mai ales de la Bucureşti, drept viitor preşedinte al Moldovei. Acesta a afirmat că gruparea „Opoziţiei“ – al cărei lider proeminent este – va obţine cel puţin 60% din locurile noului Parlament. Cuvioşii jurnalişti şi analişti din studioul tv al Antenei PC-PSD l-au felicitat anticipat.
Oficialităţile moldovene se aşteaptă ca participarea la vot să se ridice undeva la 60%. Numărul total al alegătorilor este de circa 2,6 milioane, dar aproape un milion de moldoveni se află la muncă peste graniţe. Sondajele pre-electorale de la Chişinău sunt complet contradictorii.
Conform estimărilor, comuniştii ar avea aproximativ 34% din opţiunile electoratului, urmaţi de partidele de „opoziţie“: Partidul Liberal Democrat din Moldova, Partidul Liberal şi Alianţa Moldova Noastră reprezentată de „prezidenţiabilul“ Serafim Urechean. Noul parlament va vota pentru alt preşedinte, Voronin încheindu-şi luna aceasta al doilea mandat, ultimul, conform legii. Cel mai probabil, mandatul său va fi prelungit pånă la vară, pentru ca noii parlamentari să aibă timp să formeze alianţe.
Însă atât comuniştii lui Voronin, cât si nomenclaturiştii grupaţi în jurul lui Urechean nu reprezintă altceva decåt două feţe ale politicii ruseşti în Moldova. Voronin şi-a permis să-l sfideze pe Putin, să-l se dea oleacă pe mâna americanilor, cu şase ani în urmă, şi i-a venit timpul să se retragă, lăsând loc unui lider cu „faţă umană“.
Serafim Urechean, prezidenţiabilul anunţat deja cu surle şi trâmbiţe, este un mult mai supus slugoi al Moscovei. Declaraţiile sale recente într-un moment clar – invazia Georgiei de către trupele Rusiei, definesc foarte exact care este poziţia sa reală în raport cu interesele Moscovei.
Georgia susţine (doar) PPCD
În acest context, este semnificativ faptul că preşedintele Georgiei, recent, şi-a manifestat susţinerea publică pentru un singur concurent din arcul politic de la Chişinău, respectiv pentru Partidul Creştin Popular Democrat, care este creditat cu o poziţie minoră în actualul joc al Moscovei – iar intrarea sa în noul Parlament este problematică.
Revenind la prezidenţiabilul Urechean, fişa sa de cadre spune totul asupra viitoarelor combinaţii executate de Moscova la Chişinău. Urechean este unul dintre cei mai bogaţi oameni din Republica Moldova, care şi-a clădit averea, după relatările presei, în urma exercitării traficului de influenţă, privatizărilor ilegale, licitaţiilor măsluite, precum şi prin extorcare şi luare de mită.
Scenariul alegerilor de acum, care urmăresc propulsarea lui Urechean pe un pseudo-pol de dreapta, este lansat de mai bine de cinci ani, sub coordonarea lui Piotr Lucinschi, o figură-cheie a nomenclaturii sovietice, şi personajul care a „lucrat“ intens în spatele scenei politice, în beneficiul mamei Rusia.
Urechean, liderul lansat de Lucinschi, s-a născut la 2 februarie 1950. Între 1979-1983 a urmat cursurile Şcolii superioare de partid din Leningrad, iar după absolvire, cu sprijinul fostului prim-secretar al CC al PCM, Semion Grosu, a fost numit în funcţia de secretar doi al Comitetului raional Anenii Noi al PCM. În perioada 1987-1994 activează în cadrul sindicatelor, ocupând postul de secretar, prim-locţiitor al preşedintelui şi preşedinte al Federaţiei sindicatelor Republicii Moldova.
În perioada 1990-1994 este deputat în Parlamentul Republicii Moldova. În campania electorală parlamentară din 1994 a candidat pe lista Partidului Social-Democrat (cu numărul doi). În august 1994 a fost numit, prin decret prezidenţial, de Piotr Lucinschi, preşedintele de atunci al Moldovei, în funcţia de primar al municipiului Chişinău. Astfel, pe parcursul a patru ani (din mai 1995 până în mai 1999) Serafim Urechean a condus în mod discreţionar capitala Republicii Moldova servindu-l copios pe Lucinschi, cel care apoi, în februarie 1999, l-a desemnat drept candidat pentru funcţia de prim-ministru.
Lucinschi – mâna ascunsă din spatele „Opoziţiei“
Lucinschi a fost şi a rămas unul din cei mai influenţi lideri comunişti moldoveni din perioada sovietică, fiind unul dintre apropiaţii fostului preşedinte al URSS, Mihail Gorbaciov. La 16 noiembrie 1989 a fost trimis la Chişinău pentru a-l înlocui pe Simion Grosu, reinstalånd în mica republică influenţa noului regim de la Moscova. În spatele său s-a aflat în permanenţă unul dintre marii moguli ai Aparatului sovietic, comparabil cu un Mark Rich, numit Boris Birstein, apropiat, pe vremuri, de Leonid Brejnev. Boris a fost unul dintre initiaţii care s-au ocupat de Operaţiunea „Banii partidului sovietic“, realizată de KGB la indicaţia PCUS. Misiunea de transferare a fondurilor PCUS în străinătate a dat naştere ulterior primului eşalon de miliardari din spaţiul postsovietic.
Personaj de culise, Birstein a preluat cu rapiditate controlul asupra pieţei economice din regiunea Moldovei, aşa cum alţi „iniţiaţi“ din fostul imperiu al răului, Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, şi alţii aidoma lor au rămas să tragă sforile financiare în Rusia. Boris Birstein, evreu de origine lituaniană (conform FBI şi Interpol), a emigrat în Israel în anii ’80, apoi a reemigrat cu paşaport canadian, pentru ca în 1991, utilizând vechiul său paşaport sovietic, să revină în R. Moldova, unde şi-a procurat imediat un paşaport moldovenesc.
În spatele actualului joc politic de la Chişinău se conturează acum noile linii directoare ale unei tactici din ce în ce mai ofensive şi mai inteligente a unei Rusii emergente pe plan mondial (şi regional, ceea ce ar trebui să intereseze în cel mai înalt grad România). Comuniştii vor avea în continuare un rol important în politica Moldovei, dar o „nouă generaţie“, mult mai eficientă, renuvelată, cu facies „european“, va fi instalată în avanpostul cheie al Moscovei de la Chişinău.
Rămâne de văzut câtă inteligenţă va şti să opună România, măcar pe „spaţiul Moldova“, mult mai sofisticatelor tactici ale „noii Rusii“.

Citeaza acest articol pe saitul tau
www.curentul.ro

Comentarii (2)

1. 06-04-2009 15:13
KGB ‘brothers’ connection

After 1989, the Freemasonry ‘relit its Lights’ in all the ex Communist states. In April 15, 2004, the Romanian PM Adrian Nastase signed Emergency Ordinance no. 561, by which the “Great National Lodge of Romanian Association” gained status as “public utility” so that it could even benefit of state funds. According to the official historian of the Masonry, the Great United Lodge of England was aware that the “Grande Oriente d’Italia” decided to reactivate the Regular Freemasonry in Romania. In 1991 this Great Regular Lodge founded on Romanian territory, more exactly in Bucharest, three “Regular Lodges”, at the beginning under Italian jurisdiction. The same happened in the Moldovan Republic, via the same connection, but a bit later.
In 1997 it was the Great Regular Lodge of Italy that founded in Chishinau “The Great Lodge of Moldova”, with support from the President of the time, Piotr Kirilovici Lucinschi, well-known for his anti-Romanian attitude. The Lodge came no. 13 in the Italian Lodge’s register and the initiation ceremony that took 11 hours was held in June 7 in the “Codru” Hotel in Chishinau, a former property o the party. According to Chishinau sources, the first to be initiated’ were 32 persons and no. 33 was the Master Mason of the Great Regular Lodge in Italy, Professor Giuliano Di Bernado. He held a press conference on it for the newspapers and television stations in the post-Soviet region. He presently went to Chishinau and Cernauti to “bestow light” further. Anatol Andreevici Coman became a Master Mason of the Great Lodge of Moldova. He had worked for the Interior Ministry and he was suspected of KGB affiliation. The headquarters was the Euro Credit Bank building. Right now there are 16 lodges in the Moldovan Republic, headed by Master Mason Iurie Sedletki, a dean of the Economic Studies University in the republic.Russian-Romanian collaboration of masonsIn 1968-992, Ioan Danut Tanasie, a great secretary of the Great National Lodge of Romania, worked as operative officer for the Foreign Intelligence Department . In May 1992 he retired, when he was a lieutenant-colonel. The loyal servant of Eugen Ovidiu Chirovici had also been faithful to Mihai Caraman, the first chief of the Foreign Intelligence Department in Romania after 1989, the man who managed to penetrate the NATO general headquarters for the KGB, the institution which he was subject in the intelligence before and after 1989. So Russia and the ex Soviet region were reached due to the Moldovans’ support. Even before the association became “public utility”, Eugen Ovidiu Chirovici, the Bucharest Masonry boss, had contacted Anatol Andrrevici Coman to make room for his masonry contacts in Moscow and serve the government in power at that time. Coman made the connection between Chirovici and Alexandr Kondyakov, also a KGB man, the one who paid a visit to Romania while there was being held the referendum against President Traian Basescu. The Russian set his masonry connections moving and chose the ex Russian Vice President Vladimir Andrianov as intermediary to negotiate with the Romanian oligarchs. After the contacts with Adrianov there started the indirect offensive of some Russian companies such as Gazprom, Lukoil or Tiumen Naftalya Companys-TNK, with the latter pursuing to buy 51% of the Petrom in Romania.The Rompetrol linkThe managers of the above-mentioned Russian companies are in their turn members of the Great Lodge of Russia. In the meantime, Anatol Coman’s brother was appointed a manager of the Rompetrol Chishinau and Mihaela Chirovici, the wife of Eugen Ovidiu Chirovici, is a manager of the Rompetrol Bucharest. Ion Sturza, in 1999 a PM, is a key character in the Moldovan masonry, in strong ties with Bucharest and with the Rompetrol in particular.He was an outstanding member of the Lucinschi group. In 1987, he was a participant to establish the “Moldex” Foreign Trade Organization, subordinate to the government of the Soviet Republic of Moldova, an institution controlled by the KGB. Ion Sturza, a former president of the Rompetrol-Moldova, was also the honorary consul of Kazahstan in the Moldovan Republic, paying a main contribution to the “affair of the century”: the sale of the Rompetrol Group to the KazMunai Gaz. Right now he is thought to be no. 2 in Rompetrol, after Dinu Patriciu.
Scris de Nichitus
2. 06-04-2009 15:14
Urechean si Adrian Nastase
Fostul primar al Chisinaului, Serafim Urechean a fost primit adeseori la Bucuresti de Adrian Nastase.

Urechean si Braghis au fost sprijiniti financiar in perioada Guvernarii Nastase prin intermediul unor fonduri ale Departamen­tului pentru Relatiile cu Romanii de Pretutindeni si sunt initiati, conform surselor de la Chisinau, in loja masonica “Marele Orient al Frantei”, dar tot in filiala italiana.

Un Raport al Curtii de Conturi din Romania de dupa 2004 evidentiaza numeroase fraude legate de aceste finantari, realizate prin “Centrul pentru prevenirea conflictelor” si Centrul pentru Democratie condus de fostul sef al PSD Iasi, Doru Tompea, intermediate prin Titus Corlatean, pe atunci director al DRRP.

Curtea de Conturi soli­cita in Raportul sau oficial deschi­derea unor anchete penale.
Scris de Curtea de Conturi