de Viorel Patrichi
Dacă ziariştii de la Bucureşti, de la Iaşi sau de la Cluj ar fi scris atât de mult despre R. Moldova, cum au procedat jurnaliştii ruşi, dacă politicienii României (cu excepţia preşedintelui Traian Băsescu) s-ar fi preocupat la fel de intens de soarta conaţionalilor noştri de dincolo de Prut, cum o fac “strategii” lui Putin, cu siguranţă că s-ar fi realizat reîntregirea naţională. Peste delirul de “moldovan” al lui Voronin.
Cum ruşii reprezintă doar 5% din populaţia R. Moldova, este uluitor să vezi cele mai mari publicaţii de la Moscova că scriu în prima linie a frontului de pe Nistru pentru o cauză pierdută. Fiindcă lumea se schimbă. Motivaţia economică a românilor, ruşilor, ucrainenilor, găgăuzilor din R. Moldova va fi cu mult mai puternică în următorii ani, decât elanul romantic din 1989-1991 pentru limba şi istoria naţională. A fiecărei etnii. (Mă gândeam uneori dacă nu cumva ar fi oportun, pentru a estompa tensiunile interetnice, nejustificate altfel, Parlamentul de la Chişinău să promoveze o lege pentru reprezentarea automată a tuturor etniilor din R. Moldova, aşa cum se întâmplă în România. Nicio comunitate etnică nu ar mai susţine că este marginalizată, iar confruntarea electorală democratică s-ar derula în cadrul fiecărei comunităţi pentru locurile rezervate în Legislativ…).
Scrie Oxana Nesterova într-un excelent articol tezist din “Ekonomiceskoe Obozrenie” despre frământările politice de la Chişinău:
“Dacă Narîşkin a venit la Chişinău cu morcovul, atunci emisarii UE au venit cu biciul”.
Că “desantul european” nu a venit cu biciul şi nu a ameninţat pe nimeni este o altă chestiune de fineţe. Aşa cum nici România nu a fost forţată să intre în Uniunea Europeană sau în NATO.
Haideţi să vedem cum arată “morcovul” Kremlinului:
Continuarea la Ziaristi Online – Basarabia