Victor Roncea Blog

Data de 3 iunie va fi o dată istorică pentru cursul politic actual al Republicii Moldova. După ce au eşuat în a-şi impune un candidat la Preşedinţie şi după ce au amânat, „evlavioşi“, în 28 mai – pe motiv de Înălţarea Domnului – încercarea de a alege un preşedinte, comuniştii se găsesc acum într-un impas fără precedent.
Dacă pe data de 3 iunie comuniştii nu găsesc un oportunist din Opoziţie care să le dea votul, se dizolvă parlamentul. La 20 mai, parlamentul nu a reuşit să-l aleagă pe noul preşedinte. Zinaida Greceanåi a acumulat 60 de voturi (mandatele comuniştilor în parlament), dar nu i-a ajuns un vot pentru a fi desemnată şef al statului. Alegerea preşedintelui se face prin votul direct al parlamentarilor, iar comuniştii, deţinând doar 60 de voturi, au nevoie de un singur vot pentru a pune mâna pe puterea absolută.
Amånarea alegerii şefului statului, în data de 28 mai, pe motive creştin religioase (sic) confirmă că au loc negocieri şi că se mizează pe un compromis care să le aducă câştig de cauză comuniştilor.
Voronin îl caută disperat pe acel Iuda care să-i dea votul pentru a-şi impune candidatul, iar dacă parlamentul nu poate alege un preşedinte se ajunge la repetarea alegerilor parlamentare. Se estimează că de data aceasta comuniştii vor pierde masiv, deoarece va fi mult mai greu pentru ei să falsifice alegerile, după ce Moldova a atras atenţia la nivel european şi mondial, ca urmare a represiunii sângeroase a tinerilor care au ieşit în stradă, în aprilie, protestând faţă de regimul comunist.
Comuniştii au dominat parlamentar în 1998, 2001, 2005 şi 2009 – însă acum sunt şanse serioase să se întoarcă roata, iar PCRM să ajungă în minoritate, în ipoteza noilor alegeri anticipate.
Pentru prima oară după un deceniu de control politic, regimul comunist riscă să piardă alegerile. Vladimir Voronin s-a exprimat tranşant săptămâna trecută: „Noi nu vrem alegeri nici anticipate, nici repetate şi vom face tot ca să nu le avem“.

În căutarea unei soluţii

ProTV Chişinău a transmis, ieri, că la plenara Comitetului Central al Partidului Comuniştilor din 30 mai subiectul principal al discuţiilor (încinse, conform surselor noastre „deplin conspirate“) a fost găsirea unei soluţii privind alegerea preşedintelui din 3 iunie 2009. La şedinţa care s-a desfăşurat într-o cârciumă din Chişinău, unde s-au baricadat toţi capii comunişti, Vladimir Voronin, Marian Lupu, Vladimir Ţurcan, Zinaida Greceanåi, Voronin le-a cerut imperativ „să se facă totul“, mai exact să se plătească oricâţi arginţi pentru găsirea lui Iuda.
„Vom face totul“ este o lozincă dragă comu-niştilor, însă de data asta se pare că nu le va ieşi totul. Dizolvarea parlamentului va fi înţeleasă de propriul lor electorat ca o înfrångere, iar efectul mobilizării tineretului la vot ar putea fi devastator pentru comunişti.
Basarabenii sunt pe cale să se vindece de efectele „sindromului Stockholm“ (sindromul pomenit desemnează empatia şi loialitatea ostatecilor faţă de agresorul-terorist).
Opoziţia are acum şansa, dacă nu cedează, de a lua totul. Dacă va cădea în capcana asocierii cu regimul lui Voronin, Opoziţia practic se desfiinţează, iar dezamăgirea tineretului care a încasat pe cârcă bâtele haidamacilor comunişti va fi enormă şi liderii Opoziţiei vor rămâne cu zero credibilitate. Moartea celor patru tineri ucişi de miliţienii lui Voronin şi suferinţa sutelor de maltrataţi şi arestaţi vor fi jertfe risipite în vânt.