Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Realitatea TV Mures: Smaranda Enache a renunţat la titlul de cetăţean de onoare al oraşului Tîrgu-Mureş. Co-preşedintele Ligii Pro Europa – si membra fondatoare a GDS – a primit distincţia în anul 1997, fiind prima femeie căreia i-a fost acordat acest titlu. Smaranda Enache renunţă la el, deoarece nu este de acord cu faptul că şi Lazăr Lădariu a primit aceeaşi distincţie, deşi în opinia ei, nu ar merita-o. Smaranda Enache consideră incorectă hotărârea consiliului local prin care i s-a acordat titlul de cetăţean de onoare al municipiului Tîrgu-Mureş, omului de cultură Lazăr Lădariu. Co-preşedintele Ligii Pro Europa a declarat că, deşi a luat o hotărâre dureroasă, este decisă să renunţe la aceeaşi distincţie pe care a primit-o în anul 1997, din cauza faptului că Lazăr Lădariu nu ar fi meritat titlul de cetăţean de onoare – pentru ca “a jignit si a umilit sentimentele maghiarilor”. Autorităţile locale sunt însă de altă părere şi spun că hotârea a fost deja luată şi este perfect justificată. Contactat telefonic, Lazăr Lădariu a refuzat să facă declaraţii în legătură cu acest subiect. Jurnalistul a spus însă că abia aşteaptă momentul în care îi va fi înmânată distincţia.

Faclia de Cluj: La Mulţi Ani, Lazăr Lădariu!
25 Martie 2009

Da. Chiar de azi, Lazăr Lădariu îşi scrie vîrsta cu „7”! Şi ce tînăr era în ’58, cînd din Idicel-Sat a plecat să cucerească Cetatea Filologică a Clujului. Avea deja un an de „suplinitor” şi visa drumul profesoratului, mai ales că se simţea în apele lui la catedră. Şi nici n-a prea fost complicat… Tînărul „I.P.3” din Tg. Mureş „vîna” viitori dascăli care să se ridice la pretenţiile învăţămîntului universitar.
Şapte ani a dăscălit slujind Limba Română, pînă-n ’70, cînd l-a chemat jurnalistica, chiar dacă prima mare iubire a fost poezia. A fost şi a rămas, deşi, dacă urmăreşti cotidianul mureşean „Cuvîntul Liber” şi-i vei citi incitantele editoriale, ai jura că asta a fost chemarea vieţii lui. E adevărat, a scris pe puţin 15.000 de articole, sarea şi piperul fiecărei zi de apariţie, dar din sufletul său încărcat de poezie s-au născut mii de poeme, risipite prin mai toate revistele literare de primă mărime, dar reunite în volume care îmbogăţesc bibliotecile culturii româneşti. Şi ele, şi cărţile de publicistică, i-au adus mereu bucurii profesionale. Asociaţia Scriitorilor din Tg. Mureş, una dintre cele mai valoroase şi vii ale „Uniunii”, preţuindu-i creaţia, i-a răsplătit-o, aşa cum au făcut-o şi alte instituţii de cultură. O panoplie în care se regăsesc „Premiul de Excelenţă şi Diploma pentru întreaga activitate literară”, declarat aproape la fiecare ediţie a Galei „Omul anului”, „Cel mai apreciat şi influent jurnalist mureşean din presa scrisă”, „Tîrgumureşean de Onoare”, „Medalia Universităţii «Petru Maior» din Tîrgu Mureş”, „Cetăţean de Onoare al Culturii”, distincţie atribuită de Grupul de Presă „Ambasador”. A „bătut” la pas tot Ardealul şi a trăit din plin neliniştile oamenilor. Satul natal i-a acordat distincţia pe care o consideră cea mai importantă între cele conferite în cei 70 de ani de viaţă: l-a declarat Cetăţean de Onoare. Nici satul Chiheru în care, de 18 ani, era dascăl suplinitor la începutul lungului drum profesional, nu l-a uitat. A trăit clipa de mare emoţie, care, împreună cu sacul de amintiri, va ajunge într-o bună zi în romanul unei vieţi neliniştite, dăruite oamenilor şi culturii. Un roman în care, sigur, nu va găsi loc să publice nici cele mult peste 100 de Diplome – de Excelenţă şi de Onoare, conferite pentru promovarea culturii naţionale, a tradiţiilor româneşti.
Anul 1989, în acel Decembrie tragic, l-a găsit pe baricade, măcinat de interese străine neamului românesc, cu programe pregătite din vreme, aici şi-n Vestul apropiat, de cei ce se pregăteau să instituie un mic stat unguresc cu capitala la Tg. Mureş. Atunci, în vîltoarea evenimentelor, colegii i-au cerut să preia conducerea ziarului, pe care l-au „botezat” – şi aşa e şi azi! – „Cuvîntul Liber”. Era în al douăzecilea an de publicistică, cărora avea să li se mai adauge pînă astăzi, încă pe-atîţia. O viaţă profesională de patru decenii de ziaristică, cu profund respect pentru ideile pe care le-a slujit cu demnitate şi, mai ales, pentru biblia din suflet, limba română.
N-a „trădat” condeiul nici atunci cînd valorile vieţii şi disoluţiile spre care neprieteni ai neamului nostru împingeau ţara, în vremuri tulburi, spre dezastru, s-a ataşat de grupul fondatorilor Partidului Unităţii Naţionale a Romanilor timp de opt ani, din 1992 pînă în anul 2000, a făcut parte din Parlamentul României, ca membru al Comisiei pentru Cultură. Atunci cînd se dădea marea bătălie pentru marile legi ale ţării. A fost un parlamentar pe care oamenii din judeţul Mureş nu l-au uitat. Din respect pentru tot ce a făcut, autorităţile i-au acordat cea mai înaltă distincţie a judeţului Mureş: „Diploma de Excelenţă” şi „Fibula de la Suseni”.
Lazăr Lădariu, un nume care nu lipseşte dintre personalităţile de bază al Uniunilor profesionale ale scriitorilor şi jurnaliştilor, nici din importantele Dicţionare şi Enciclopedii sau din bibliotecile care adună cărţile-tezaur, care vor străbate deceniile. S-au aplecat asupra cărţilor sale personalităţi de primă mărime ale literaturii române, între care Laurenţiu Ulici, Alex Ştefănescu, Cornel Moraru, Constantin Crişan, Constantin Cubleşan, Nicolae Băciuţ, Adrian Popescu, Traian T. Coşovei ş.a. Un bărbat care, la 70 de ani, şi-a păstrat tinereţea şi forţa de a sluji crezul pe care i l-au sădit în suflet doi ţărani admirabili din Idicel-Sat, Fironica şi Mihail, părinţii săi, avînd apoi parte de „şlefuitori” pe care nu i-a uitat niciodată: dascălii săi de la Liceul „Al. Papiu Ilarian” din Tg. Mureş şi cei de la „Filo”, din Cluj.
La Mulţi Ani, Maestre! Şi cred că darul de ziua ta, al celor care te iubesc, Antologia „Vîrstele timpului”, alcătuită şi îngrijită de Mariana Cristescu, te defineşte mai bine decît am reuşit eu s-o fac…
Constantin MUSTAŢĂ

• Share
• Tweet
• Pin
• Email