Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

„Curva“ Pacepa – afacerea trădării (V)

Ziarul „Curentul“ continuă prezentarea opiniilor foştilor colegi ai adjunctului şefului Departamentului de Informaţii Externe, Ion Mihai Pacepa, cu privire la „defectarea“ fostului consilier al familiei Ceauşescu. În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de când fostul consilier al lui Ceauşescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI şi adjunct al şefului DIE, a cerut azil politic în SUA. Un grup de generali, aflaţi în structurile reprezentative de comandă ale Departamentului de Informaţii Externe în aceeaşi perioadă cu Ion Mihai Pacepa, unii fiind chiar şefi ai acestuia în diferite momente, au purtat o discuţie cu reprezentantul Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi în Retragere din Serviciul de Informaţii Externe asupra cazului trădării, încercând să se apropie de adevăr, atât cât poate fi spus la această dată…
Pe lângă dezvăluirile generalilor în rezervă şi retragerea din SIE s-au mai adăugat şi datele furnizate de generalii de brigadă din SRI Marian Ureche şi Aurel Rogojan, autori ai lucrării de specialitate „Servicii secrete străine“.
Informaţiile completează profilul „curvei“ Pacepa, o sintagmă care nu îmi aparţine, deşi subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparţinând unuia dintre cei mai influenţi şi mai importanţi jurnalişti americani, David Binder, specialist în intelligence, apropiat al familiei Bush.
George Roncea

Ce l-a determinat să trădeze?

Există o serie de evenimente care ar fi putut să-l determine pe Pacepa să creadă că a căzut în dizgraţia cuplului prezidenţial, că îi va fi blocată orice promovare în funcţii mai înalte, că activitatea lui este intens controlată şi că s-ar putea descoperi unele nereguli ce ar fi putut duce chiar la arestarea sa. Trăsăturile lui de caracter, apetitul pentru o viaţă de lux, setea de putere, orgoliul exagerat, unele disfuncţionalităţi familiale şi de comportament personal (nu spunem mai mult pentru a nu ne acuza cineva de pornografie) dar şi alte circumstanţe ale momentului ar fi putut contribui la decizia lui de a fugi în Occident.

Şmen marca Pacepa

Mai multe elemente au concurat în defavoarea lui Pacepa. De exemplu, un transport de bunuri mult râvnite în acea perioadă aduse pe sub mână prin filiera DIE devenise tema unui adevărat scandal intern la nivel de partid şi de stat. Direcţia
a IV-a, condusă de generalul Nuţă (lichidat în timpul „revoluţiei“), organizase un control riguros asupra transporturilor care aveau imunitate diplomatică. Pe acest fond, a fost controlat şi un autotren ce venea din Beirut şi în care mai mulţi „diplomaţi“ expediaseră în ţară mobilă de bucătărie, frigidere, aragazuri, maşini de spălat, maşini de spălat vase etc., toate avånd destinaţii „superioare“. Pe baza raportului făcut de Direcţia a IV-a, s-a ordonat anchetarea ofiţerilor care erau implicaţi în acest transport, unii dintre aceştia fiind din Centrala DIE.
Din Comisia de anchetă făcea parte şi Pacepa, acţiunea fiind coordonată de Tudor Postelnicu şi generalul Constantin Olteanu, şeful Secţiei militare a CC al PCR. La una dintre primele analize ale incidentului, Constantin Olteanu l-ar fi atenţionat pe Ion Mihai Pacepa că locul lui este în grupul celor anchetaţi pentru transporturi „ilegale“ şi nicidecum în Comisia de anchetă. O asemenea afirmaţie (dacă este reală) i-a întărit şi mai mult convingerea lui I. M. Pacepa că adevăratul obiectiv al controlului ce se organizase la Vamă nu era „transportul“ din Beirut, ci doar o repetiţie pentru un autotren care urma să vină din Germania federală cu bunuri pentru Pacepa şi „atenţii“ pentru cei implicaţi în tratativele cu concernul vest-german Fokker. Deşi autotrenul respectiv intrase în ţară înaintea măsurilor luate la Vamă, pentru Pacepa lucrurile deveneau tot mai îngrijorătoare.

Pacepa urma să fie făcut pompier

Pacepa a aflat că urma să fie schimbat din funcţie şi „avansat“ ca adjunct al comandantului unităţii militare de pompieri a Capitalei. Această măsură urma să fie luată spre finele lunii iulie 1978, deşi Pacepa încă mai spera ca „tovarăşa“ să-l susţină pentru ocuparea funcţiei de ministru al „Casei prezidenţiale“. Pacepa, umil şi foarte serviabil, mizând pe atenţia „cabinetului 2“, îl irita pe şeful DIE, generalul Nicolae Doicaru, care avea dese divergenţe cu primul său subaltern. Pacepa spera să se aşeze el pe scaunul devenit vacant după plecarea generalului Nicolae Doicaru, dar care fost ocupat de generalul Alexandru Dănescu, fost adjunct al ministrului de Interne pentru probleme administrativ-financiare, care nu avusese nicio tangenţă cu munca informativ-operativă internă sau externă. A fost primul semnal pentru Pacepa că „ceva nu este în regulă“, la care se adăuga teama de posibilele consecinţe ale incidentului cu tirul venit din Beirut. Toate aceste „coincidenţe“, dar şi altele,
i-au întărit convingerea lui Pacepa că este urmărit contrainformativ şi că nu mai are nicio perspectivă de promovare. Strâns cu uşa, urmând a fi tras pe linie moartă, probabil că Pacepa
şi-a cântărit oportunităţile şi perspectivele – ca şef la pompieri – şi a luat o decizie capitală. Pentru a-şi croi drum „afară“, Pacepa ar fi avut însă nevoie de o monedă de schimb, iar reţeaua acoperită – „averea“ oricărui serviciu de informaţii, reprezenta principalul capital pe care l-ar fi putut tranzacţiona.

Reţeaua conspirată a „ilegalilor“ – moneda de schimb a trădării

Generalul Pacepa coordona direct activitatea pe linie TS şi cea a structurii de analiză-sinteză, prin care erau prezentate conducerii superioare de partid şi de stat cele mai sensibile informaţii. Motivånd dorinţa de a impulsiona activitatea spionajului clasic (fără acoperire diplomatică), Pacepa l-a convins pe generalul Nicolae Doicaru să-i încredinţeze şi coordonarea „fantomelor“.
Unitatea respectivă, cu ofiţeri deplin conspiraţi, avea un statut special şi cerinţe de conspirativitate draconice în comparaţie cu toate celelalte structuri operative ale DIE. Din momentul recrutării, ofiţerii ce urmau să ajungă în exterior folosind diverse legende încetau orice legături cu rudele, cu colegii de serviciu sau prietenii, erau instruiţi individual în case conspirative, erau cunoscuţi doar de ofiţerii recrutori şi de şefii direcţi ai acestora şi, în urma diferitelor combinaţii, erau făcuţi dispăruţi din viaţă şi primeau altă identitate.
Trebuie subliniat faptul că, din cauza statutului special, era foarte greu pentru orice comandant, fie el şi adjunctul şefului DIE, să cunoască prea mulţi ofiţeri „ilegali“. Pacepa a reuşit, totuşi, să cunoască şi fizic pe unii dintre „ilegali“, ca urmare a participării lui la diferite analize care precedau pregătirea pentru plecarea în misiune sau la cele organizate după o anumită perioadă de timp. Din această cauză, după fuga lui Pacepa s-a procedat la aducerea în ţară a ofiţerilor „ilegali“ care acţionau în străinătate. Cei mai mulţi şi-au abandonat subit soţiile şi copiii şi au revenit în ţară, unde au întåmpinat dificultăţi de nedescris pentru recăpătarea identităţii pe care au avut-o înainte de a deveni „ilegali“, unii dintre aceştia fiind, deja, „morţi şi îngropaţi“ odată cu plecarea în misiune.
Decapitarea DIE, prin înlăturarea celor mai buni generali şi ofiţeri, rechemarea din exterior a tuturor oficialilor presupuşi a fi cunoscuţi de trădător (indiferent că se bucurau de imunitate diplomatică sau lucrau sub acoperiri neconvenţionale) şi abandonarea reţelei informative au paralizat, practic, orice activităţi informative în străinătate, o bună perioadă. În ţară, munca „specifică“ a fost orientată spre descoperirea „puilor“ lui Pacepa, ofiţerii scoşi din aparatul DIE, cåt şi o mare parte dintre cei rămaşi fiind urmăriţi prin toate mijloacele.
(va urma)

• Share
• Tweet
• Pin
• Email