de Radu Portocală
Săptămîna trecută (17 iunie – n.m), “Figaroscope” conţinea un caiet publicitar central intitulat “Bucarest! & autres merveilles roumaines” (Bucureşti! & alte minuni româneşti).
Un interviu cu dl ambasador Teodor Baconschi – cunoscut în România sub numele Baconsky – deschide broşura publicitară. Urmează o pagină dedicată Institutului Cultural Român, mic exerciţiu de auto-măgulire pe bani grei, conţinînd o scurtă discuţie cu dl Horia-Roman Patapievici.
În total, 11 pagini, dacă socotim şi coperta, de publicitate turistică. În principiu, ar putea fi un lucru normal. Numai că această producţie nu se ridică peste nivelul tristei banalităţi, nu e cîtuşi de puţin incitantă şi, în fond, aminteşte publicităţile turistice pe care le publica ONT-ul pe vremea lui Ceauşescu.
Desigur, ne putem întreba care e scopul acestei iniţiative, taman la jumătatea lui iunie, cînd categoria socială căreia i se adresează “Le Figaro” şi-a făcut de mult planurile de vacanţă. După cum ne putem întreba – şi chiar trebuie să o facem! – cît a costat redactarea şi publicarea broşurii.
Avem de-a face cu o investiţie, iar investiţiile trebuie să fie rentabile. Altminteri, se numesc pierderi sau bani aruncaţi pe fereastră. Am senzaţia – şi nu din antipatie pentru dna Udrea – că terdiva şi insipida publicitate din “Figaroscope” se înscrie în ultima categorie.
Minciuna – între turism şi cultură
de Radu Portocală
“Cotidianul francez Le Figaro a publicat un supliment special al săptămînalului Figaroscope dedicat atracţiilor turistice din România, materialul fiind intitulat ‘Bucureşti şi alte minuni româneşti’, informează Institutul Cultural Român (ICR).
România se afişează cu toate culorile sale estivale în paginile unui supliment special al săptămînalului Figaroscope […] publicat cu sprijinul ICR, prin programul Publishing Romania, şi al Ministerului Turismului.”
Astfel prezintă Mediafax informaţia pe care o dădeam aici (mai sus – n.m.) cu cîteva zile în urmă.
Ştiu că lumea de azi – şi în special România – nu mai acordă mare însemnătate cuvintelor. Dar totuşi…
Cum poate Institutul Cultural Român să pretindă că este vorba despre “un supliment special” pe care Figaroscope l-a “dedicat” atracţiilor turistice din România – sau, pentru a formula lucrurile mai pe şleau, cum poate ICR să mintă atît de grosolan? Nimeni n-a “dedicat” nimic României! Broşura în cauză, după cum scriam zilele trecute, nu este altceva decît un caiet (sau un insert) publicitar. Un banal spaţiu publicitar. Menţiunea “Publi-Info”, imprimată pe fiecare pagină, e cea mai vizibilă probă. Nu Figaroscope a “dedicat” României acest spaţiu, ci România l-a cumpărat de la Figarscope. Nuanţa contează!
Cît a costat această operaţiune nu vom afla probabil prea curînd. Aflăm însă o ciudăţenie: insertul a fost publicat “cu sprijinul ICR [în primul rînd, n.m.] şi al Ministerului Turismului [în al doilea rînd, n.m.]“. Această iniţiativă se înscrie fără îndoială în cadrul campaniei de promovare turistică lansată la Paris (în limba engleză!) de către dna Udrea, cu ocazia turneului internaţional de tenis “Roland Garros”. Dar ce legătură are Institutul Cultural Român cu asta? Unde scrie că Institutul Cultural Român trebuie sau are dreptul să investească în campanii de publicitate turistică?
Din moment ce Institutul Cultural Român este cel care face, în presa românească, publicitatea acestei publicităţi – încercînd în mod lamentabil să o prezinte ca pe o măreaţă realizare – înseamnă că implicarea sa e mai mare decît cea a Ministerului Turismului. E oare normal să fie astfel?
Insemnari politice
Ce demonstreaza Jurnalul National azi:
FIGAROSCOPE UMFLAT ŞI DEZUMFLAT DIN TASTATURĂ
Se şterg urmele pentru Elena Udrea (De fapt pentru Patapievici – Nota mea)
de Vali Blanaru
Institutul Cultural Român a modificat pe şest datele referitoare la tirajul suplimentului Figaroscope dedicat României, după dezvălurile publicate de Jurnalul Naţional. În urmă cu o lună, ICR trimitea presei un comunicat prin care anunţa apariţia Figaroscope şi difuzarea acestuia într-un tiraj de 350.000 de exemplare. După articolul din Jurnalul, tirajul a devenit subit 209.124 plus 10.000 de exemplare furnizate gratuit ICR. Datele despre tirajul de 350.000 au dispărut de pe site-ul ICR ca şi când nu ar fi fost vreodată afişate acolo.
În ediţia de joi 30 iunie a ziarului publicam articolul “Udrea, contract vicios la Paris”, în care arătam că datele despre tirajul suplimentului publicitar dedicat României se bat cap în cap în funcţie de instituţia care le furnizează.
Cotidianul francez Le Figaro a câştigat, la 3 noiembrie 2008, 30.000 de euro de la Institutul Cultural Român (ICR), prin programul de finanţare Publishing Romania derulat de Centrul Naţional al Cărţii, pentru publicarea în 2009 a unui supliment cultural Figaroscope dedicat României. Ministerul Turismului a intrat şi el în joc încheind la 10 iunie un contract de 15.000 de euro cu Figaro Media pentru apariţia aceluiaşi supliment dedicat României.
Suplimentul a apărut deja la 17 iunie sub titlul “Bucureşti şi alte minuni româneşti”.
În contractul publicat pe site-ul Ministerului Turismului nu se precizează care este tirajul respectivului supliment. Adrian Radu, şef de birou la Oficiul de Turism al României la Paris, ne-a declarat că tirajul a fost de 199.000 de exemplare, “plus câteva zeci de mii de exemplare date oficiului şi Institutului Cultural Român”. Această declaraţie este în contradicţie cu cele făcute de reprezentanţii Institutului Cultural Român.
ICR a vehiculat prin comunicat de presă dat publicităţii la 26 iunie un tiraj de 350.000 de exemplare. Miercurea trecută, Magda Cârneci, directoarea ICR de la Paris, ne-a declarat că ICR Paris a primit 5.000 de exemplare suplimentare din Figaroscope şi tot atâtea au ajuns la Oficiul de Turism.
REPLICA ICR
În urma materialului nostru am primit un drept la replică din partea ICR.
“Spre corecta dumneavoastră informare şi în virtutea dreptului la rectificare şi replică, vă rugăm să publicaţi următoarele precizări:
publicarea suplimentului Figaroscope a fost susţinută prin programul Publishing Romania, un program de finanţare al ICR destinat promovării în mass-media internaţionale a culturii şi civilizaţiei româneşti.
Deciziile de finanţare şi sumele alocate sunt stabilite de jurii independente. Conform contractului încheiat cu societatea FigaroMedias în urma deciziei juriului, tirajul suplimentului distribuit împreună cu ziarul Le Figaro a fost de 209.124 de exemplare, la care s-a adăugat un număr de 10.000 de exemplare puse gratuit la dispoziţia ICR şi a Oficiului Român pentru Turism de la Paris.
Editorul Socprese Le Figaro a obţinut din partea ICR, în urma jurizării din data de 3 noiembrie 2008, o finanţare de 30.000 de euro (adică aproximativ 7 eurocenţi per exemplar), dintr-un buget total de 72.000 de euro alocat proiectului. Diferenţa până la suma totală a fost acoperită de editor din alte surse”, spune dreptul la replică transmis de ICR.
COMUNICAT FĂCUT DISPĂRUT
Dreptul la replică a fost postat şi pe site-ul ICR de unde a dispărut orice dată despre tirajul de 350.000 de exemplare. “România se afişează cu toate culorile sale estivale în paginile unui supliment special al săptămânalului Figaroscope vândut în circa 350.000 de exemplare. (…)
Pe lângă exemplarele difuzate împreună cu Figaroscope (sic!), alte zeci de mii de copii ale suplimentului au fost puse la dispoziţia ICR şi a Oficiului Român al Turismului pentru promovarea imaginii României în Franţa”, spunea comunicatul ICR de la 26 iunie, care se află încă pe site-ul agenţiei de ştiri Mediafax. Rezultă o diferenţă de 150.000 de exemplare pe care ICR a găsit de cuviinţă să o modifice printr-un drept la replică!!!
Până la închiderea ediţiei, Ministerul Turismului, care a plătit 15.000 de euro pentru supliment, nu a răspuns solicitărilor noastre de a face public tirajul Figaroscope.
FOTO: Pe site-ul ICR, Figaroscope a avut 350.000 tiraj până la apariţia materialului din Jurnalul Naţional
Intr-un interviu acordat lui Adalbert GYURIS, pentru versiunea on-line a publicatiei "Roman in Lume" (https://www.romaninlume.com/stiripescurt.php?id=565), la intrebarea "Ce transmiteţi românilor aflaţi în străinătate ?", HRP a dat urmatorul raspuns "-Le transmit atât: să preţuiască într-un fel care să nu fie naţionalist, să fie mai degrabă filozofic faptul că sunt români, adică să vadă ce anume înseamnă ca frumuseţe, ca unicitate, ca bogăţie faptul de a se fi născut într-o cultură şi într-o limbă ca aceasta românească. Pentru asta i-aş îndemna să înveţe de la vecini de-ai noştri cum sunt ungurii şi să-şi păstreze limba în mult mai mare măsura decât o fac.
Îi respect enorm pe unguri pentru grija de a-şi păstra limba oriunde s-ar afla pe suprafaţa acestui glob. Românii în dorinţa lor de a se integra uşor îşi uită limba şi este un mare păcat, pentru că de fapt un om când se naşte, se naşte în primul rând într-o limbă. Iar o limbă înseamnă un fel de a dezmărgini lumea pornind de la aparent o graniţă a ei cum este limba."
Citat din HRP – „Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…“ (din „Politice“ de H.R. Patapievici, ediţia 1996, pag.64)"