Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

de Victor RONCEA

Am condamnat comunismul de n-am mai putut. Cea mai buna veste a “condamnarii comunismului”, pe langa cea data chiar de catre Basescu – cum ca “cercetatorii” Comisiei Tismaneanu au ajuns cu investigatiile si copiile gratuite din Arhive, in numar de zeci de mii, pe la regimurile “comuniste” fanariote – este ca, dupa fiii si nepotii kominternistilor acum s-au intors in sistem chiar ei, dinozaurii rosii.

Ion Janosi, de exemplu, comunist la 17 ani, fost instructor de vaza al CC al PCR, proletcultist de meserie deformator al culturii nationale, a primit din partea presedintelui Romaniei, Traian Basescu, la propunerea “anticomunistului” Vladimir Tismaneanu si a Ministerului Culturii, “Steaua Romaniei”. Ala­turi de mai tanarul sau urmas Mircea Mihaies, acelasi care spunea in regimul trecut despre acelasi Basescu, intr-un volum de dialoguri, cu acelasi Vladimir Tis­ma neanu, ca actualul sef al statului este “un ma­fiot unsuros incompetent si cu o nesimitire de proportii tro­picale”. Ca sa nu ramana mai prejos, fostul sau co­leg din anii terorii bolsevice, alt tovaras de bine al Consiliului Culturii PCR, Paul Cornea, activ in in­va­tamantul statului comunist, azi condamnat, a de­ve­nit, de putin timp, prin aceeasi semnatura a Pre­se­dintelui, membru al Institutului Cultural Roman. Se pare ca experienta sa kominternista de guru al “culturii sovietice” da bine la ICR, supranumit “noul PCR”.

De cealalta parte, a romanilor care au primit condamnari pe viata din partea regimului bolsevic, adevarata elita a Romaniei batjocorite de 65 de ani, sta o mana de oameni care priveste neputincioasa de dupa aceleasi gratii, de data asta abil invelite in poleiala democratiei. “Prinsi intre doua pietre de moara – barbaria sovietica si ipocrizia Occidentului – am fost si suntem si acum macinati cumplit. Lumea pe care o visam nu s-a instalat. E o inchisoare din care nu am iesit”, defineste Raul Volcinshi fenomenul postcomunist.

O mana de oameni, o mana de oameni a mai ramas din elita reala a Romaniei, peste doua milioane de romani aruncati in inchisori, dintre care au fost ucisi doua sute de mii, cel putin o treime din natie fiind direct afectata de incarcerarea si decapitarea valorilor romanesti. La aproape 20 de ani de la “eliberarea” de comunism, batrani si batrane cu 10, 15 si chiar peste 20 de ani de temnita, suflete chinuite, dar izbavite, isi cer, in surdina, drepturile. Ei si-au indreptat privirile si rugamintile catre Inalt Prea Sfintitul Mitropolit Bartolomeu Anania, “ca unul ce a trecut prin proba de foc a prigoanei comuniste”, pentru a se sfinti pe masurã suferinta lor, printr-o Manastire pe locul jertfelor omenesti de la Aiud. Calvarul Aiudului, despre care nu citim, nici dupa 20 de ani, in manualele de “istorie alternativa”, a insemnat un experiment programatic si demonic de ucidere a fiintei si sufletului romanesc, a Dumnezeului din om, cel care defineste dimensiunea romaneasca a existentei, dupa cum spunea Mircea Vulcanescu, ale carui trup si oase se afla acum la Rapa Robilor, in groapa comuna a inchisorii de la Aiud. Acesta este locul in care o mana din fostii detinuti politic, elita reala a Romaniei, a caror detentie adunata insumeaza peste 350 de ani de inchisoare, vrea sa fie ridicata o Manastire, in memoria martirilor si mucenicilor neamului romanesc, conform “ultimei dorinte” a marilor duhovnici ai Ortodoxiei Romane: parintele Justin Parvu (90 de ani, 17 de temnita) si parintele Arsenie Papacioc (95 de ani, 14 de inchisoare).

Este momentul ca Biserica sa apere drepturile detinutilor politic, uitati si marginalizati de un stat care s-a autodefinit si se dovedeste a fi total strain de Dumnezeu.

Articolul original la
ZIUA / Anania fata cu crimele post-comunismului

• Share
• Tweet
• Pin
• Email