Victor Roncea Blog

• Share
• Tweet
• Pin
• Email

Una din povestile inspirationale si totodata incredibile ale unui caracter cu adevarat admirabil vine din perioada interbelica. In urma unui tragic accident, pilotul Gheorghe Banciulescu isi pierde ambele picioare, fiindu-i adus la cunostinta de doctori ca el nu va mai putea zbura niciodata.

La nici doi ani de la acest eveniment, cu ajutorul unor proteze speciale, devine primul aviator al lumii care se ridica in aer fiind lipsit de membrele sale inferioare.

O asemenea pasiune pentru zbor nu putea avea decat radacini foarte adanci, samanta fiindu-i incoltita pe teatrele de operatiuni ale armatei romane in Primul Razboi Mondial.

Tanarul sublocotenent a participat, printre altele, la luptele de la Namoloasa si Marasesti, unde s-a distins ca un bun ofiter. Insa privirea sa era atintita asupra vazduhului unde pentru prima data in istorie aviatorii se confruntau in dueluri aeriene.

O singura dorinta, aceea de a fi pilot

A incercat din rasputeri sa intre in corpul aviatic romanesc, dar de fiecare data i-a fost respinsa cererea din motive medicale si se crede ca tatal lui Banciulescu, care detinea gradul de maior, si-a folosit influenta pentru a convinge medicii militari sa nu-si dea avizul in cazul fiului sau.

La incheierea razboiului, s-a inscris la Scoala de Pilotaj de la Tecuci, atragand in acelasi timp atentia pilotului Nicolae Tanase. Cu o experienta mai mult decat indestulatoare, acesta si-a impartasit tainele cu tanarul Banciulescu si l-a ajutat sa-si obtina brevetul de pilot.

Neinfricarea unui temerar

In anii urmatori, si-a desavarsit priceperea devenind unul dintre cei mai cunoscuti si prestigiosi piloti ai vremii. A concurat in diferite evenimente aviatice si s-a remarcat prin incercarile sale de a impinge cat se poate de mult granitele.

Insa, intr-una din aceste incercari, Banciulescu era aproape de a-si pierde viata. A vrut sa doboare recordul de viteza dintre Paris si Bucuresti in toamna anului 1926. A decolat de pe aerodromul Le Bourget impreuna cu mecanicul Ioan Stoica in conditii optime si zborul s-a desfasurat fara probleme in primele ore.

In Austria, in apropiere de Linz, au intrat intr-un strat gros de nori si au incercat sa castige altitudine pentru a evita piscurile muntilor. Din nefericire, in urcare, avionul a atins o creasta si se prabuseste cu un tunet puternic.

Dupa o indelunga cautare, localnicii zonei si un numar de turisti reusesc sa dea de urma locului prabusirii, dar descopera doar un morman de fiare contorsionate.

Un aviator isi frange aripile

Ioan Stoica fusese zdrobit de motorul avioanului si este ucis, iar Banciulescu se zbatea intre viata si moarte. Unul dintre picioare ii sangera profund si nu mai putea fi salvat, iar medicii iau hotararea sa il amputeze. Dupa doar cateva zile si celalalt picior incepe sa prezinte semne de cangrena si il pierde si pe acesta.

Apoi, petrece o perioada de timp in spitalele cehoslovace, moartea insotitorului sau apasandu-i greu pe constiinta. Mai mult decat atat, era macinat de faptul ca nu va mai putea lua mansa avionului vreodata in maini. La un moment dat, in semn de omagiu pentru Banciulescu, mai multi piloti cehoslovaci zboara cu aparatele lor in jurul spitalului din Rymarov, unde acesta era la recuperare.

In tara a petrecut alte cateva luni acomodandu-se cu protezele sale. Un om care altminteri cunoscuse libertatea in cea mai pura forma acum se vedea incapabil de a se deplasa singur intr-o biata camera.

Cu o perseverenta iesita din comun, reuseste sa isi recupereze mobilitatea intr-o anumita masura si, dupa o vizita la Munchen, ii sunt confectionate niste proteze mai bune.

A raspuns chemarii vazduhului

La cateva luni de la accident, simtindu-se sigur pe sine, face o vizita la aerodromul din Pipera pentru a-si revedea fostii sai colegi. Mihail Pantazi, unul din vechii lui prieteni, vine cu ideea de a face un zbor cu Banciulescu intr-un avion cu doua locuri.

La mai putin de un an de la tragicul accident acesta se afla din nou in carlinga. Vor mai urma alte astfel de zboruri asistate, apropiindu-se cu pasi repezi de visul de a decola si pilota singur. In ciuda infirmitatii sale, a depus eforturi considerabile in paralel pentru a invata cum sa actioneze cu protezele controalele aeronavei, exersand pe automobile.

In luna iulie a anului 1927, visul lui este infaptuit in cadrul unui eveniment aviatic, fiind prima data cand un pilot cu picioarele amputate reuseste o asemenea performanta. Fapta sa nu a trecut neobservata fiind decorat de presedintele francez Louis Barthou cu “Ordinul Legiunea de Onoare cu grad de cavaler”.

In primavara anului urmator, participa la un alt miting aviatic unde acesta a executat primele acrobatii. A ajuns intr-atat de indemanatic incat in acelasi an a castigat primul loc in cadrul concursului de acrobatie desfasurat cu ocazia strangerii de fonduri pentru monumentul Eroilor Aerului.

A efectuat o serie de zboruri indraznete foarte cunoscute de-a lungul continentului european si asiatic acumuland zeci de mii de kilometri. Deja cunoscut si apreciat, in special gratie povestii sale de succes extraordinare, a fost desemnat de presedintele Federatiei Aeronautice Internationale, printul Valentin Bibescu, pentru misiunile aviatiei civile franceze ce isi dorea gasirea unor noi trasee de-a lungul continentului african.

Ultimul zbor al lui Banciulescu

In 1935, isi incepe drumul epopeic din Italia ce-l va purta prin Tunisia, Libia, Egipt, Sudan, Siria si Israel. In doar doua saptamani a traversat 22.000 de kilometri, dar acest efort il va epuiza si slabi. In momentul in care contracteaza febra Dengue, o boala tropicala infectioasa, aceasta degenereaza intr-o varianta mult mai periculoasa.

Pe 12 aprilie 1935, primul pilot din lume care a zburat cu ajutorul unor proteze moare intr-un spital din Cairo la doar 37 de ani.

Vestea mortii sale i-a indurerat pe apropiati si a indoliat o tara intreaga. A primit postum “Virtutea aeronautica in grad de cavaler”, “Coroana Romaniei” si “Steaua Romaniei in grad de cavaler”.

Cand trupul sau a fost adus in tara si ingropat la cimitirul Bellu, nenumarati oameni au venit pentru a-l celebra pentru ultima oara pe cel care a infruntat un obstacol considerat de multi de netrecut.

Laurentiu Dologa

colaborator Ziare.com

• Share
• Tweet
• Pin
• Email