Moartea Poetului Cezar Ivanescu a fost produsa in chiar Joia Mare a Saptamanii Patimilor anului 2008, un alt 24 aprilie, in urma cu exact patru ani, la orele 19.10. Fusese adus la Bucuresti cu un elicopter SMURD dupa ce, la Clinica Palade din Bacau, Clinica Mortii, sucombase dupa o banala operatie de hemoroizi, la care fusese impins, in graba, de o “cunostinta”. Cu putin timp inainte, dupa ce afirmase la emisiunea Nasul a lui Radu Moraru ca Mircea Dinescu se face vinovat de moartea lui Marin Preda, poetul imi marturisise ca a constatat ca este urmarit si ca simte ca viata ii este in pericol. Mergea mereu insotit de cineva. La patru ani de la despartirea de Poet, dupa ce am investigat la vremea respectiva toate cauzele producerii decesului si am adunat, de atunci, zeci de documente, pot sa afirm cu probe indubitabile, dupa parerea mea, cu temeinicie: moartea lui Cezar Ivanescu a fost provocata. Pacat ca nu (mai) exista institutii ale statului roman care sa recunoasca, la randul lor, acest rezultat al investigatiilor noastre si sa actioneze in consecinta, pedepsind vinovatii. O va face Dumnezeu.
Ar mai fi de adaugat ceva, pentru posteritate: Vinerea Mare, Cezar Ivanescu a fost singur, intins pe o masa a morgii Spitalului de Urgenta. Familia sa, de la Iasi, nu-l putea priveghea si pregati pentru inmormantare pentru ca angajatii morgii si ai Spitalului se pregateau de Pasti sau erau deja plecati. Planul lor era sa-l lase asa pana luni. Singura care se zbatea aici, la Bucuresti, ajunsa dupa o noapte de cosmar de la Bacau, era fiica poetului, Clara Arustei, care nu a fost lasata de echipajul SMURD sa-si insoteasca tatal, aflat in stare critica. Dar nu reusea nimic, nicaieri. Uniunea Scriitorilor lui Manolescu probabil sarbatorea, deja, moartea “incomodului”. Clara Arustei a luat atunci telefonul tatalui sau si a inceput sa apeleze ultimele numere la care sunase Cezar Ivanescu. Asa a ajuns la mine, care m-am bucurat – in zadar, dupa cum aveam sa aflu – vazand Numele Poetului pe ecranul telefonului, pregatit sa-i urez un Pasti Fericit. Nu a mai fost sa fie. Cezar, deja, nu mai era. La randul meu, pentru a se reusi eliberarea poetului din morga Spitalului am apelat, atunci, la Adrian Paunescu. El a fost cel care a facut ca trupul poetului sa fie cinstit dupa ritualul nostru ortodox, si nu abandonat intr-o morga pustie. Cezar Ivanescu a fost inmormant imediat dupa Pasti, in Saptamana Luminata, cu onoruri militare. Vesnica lui pomenire! Dumnezeu sa-i odihneasca pe cei doi mari poeti romani, Cezar Ivanescu si Adrian Paunescu, alaturi de bunii lor prieteni, Mihai Ungheanu si Marin Preda, decedati, la fel, in morti suspecte, si impreuna cu toti slujitorii neamului romanesc!
Vezi aici: Cezar Ivanescu: Doina (Ultima Thule) – Poem dedicat lui Victor Roncea
VESNICA POMENIRE!
Azi Hotnews vă cinsteşte cu două articole:
https://www.contributors.ro/cultura/intelectualul-%C8%99i-puterile-altora/
https://www.contributors.ro/reactie-rapida/sa-radem-cu-metodologu-fascismului-%C8%99tiin%C8%9Bific-de-la-academie/
Ce s-o fi întâmplat…?
Ne iubesc! Dragoste la prima vedere! 🙂
Multumesc petru reactia rapida!