Numărătoarea
Scris de Tia Serbanescu
Bine-a zis cine-a zis: căţeii dintâi turbează – iar bietul Geoană a păţit-o din nou. De bine ce s-a proclamat „preşedintele tuturor românilor“ pe baza a trei exit-polluri (CURS, CCSB şi INSOMAR) care-l dădeau câştigător cu 1-3 procente pe cele trei televiziuni aferente (TVR, Antena şi Realitatea), dl Geoană a fost nevoit să-şi reducă mandatul de preşedinte la numai câteva ore de duminică seara. E cel mai scurt mandat prezidenţial din istoria României – dar şi cel mai periculos: începeai să crezi că manipularea, minciuna şi incompetenţa sunt atotbiruitoare. Ei bine, acestea sunt în floare dar nu-s majoritare: acoperă 49,6%. Numărătoarea oficială a BEC a răsturnat situaţia băgând coaliţia în Grivcomă cu sondajele ei cu tot confirmând victoria (la limită) a dlui Băsescu: 50,3% la 49,6%. Asta înseamnă că preşedintele (care-şi revendicase şi el victoria) a depăşit şi ultima încercare de intoxicare a scorului electoral prin trei sondaje alterate. E ceva să învingi singur, cu un singur partid, întreaga armată roşie a PSD-PC plus PNL şi UDMR, care se adunase cu căţel şi purcel (Becali şi Vadim) în ograda din Kiseleff pentru a uda victoria mogulilor Vîntu, Patriciu şi Voiculescu. Faptul că dl Băsescu a învins această mare adunătură de forţe arată însă că minciuna o mai şi încasează, că incompetenţa o mai şi păţeşte, că manipularea mai şi eşuează – şi că ura şi răzbunarea, chiar dacă sunt armele proştilor, rămân totuşi insuficiente. Iată că până la urmă a avut şi Crin Antonescu dreptate atunci când îl anunţa pe dl Geoană (înainte de a i se închina): „nu, domnule Geoană, nu putem reuşi împreună“. A fost ultimul lucru de „bun-simţ“ spus de dl Antonescu în această campanie. Adevărul este însă că a fost cât p’ aci ca Grivcomunismul să câştige partida. Noroc cu tineretul şi cu românii din diaspora. Timp de trei ore, până la numărătoare, dl Geoană a fost spălat şi pieptănat pe trei mici ecrane de toţi cei dragi. În fond, poate că merita şi dânsul trei ore de preşedinţie, ca amintire pe-o fotografie: „eu şi Mihaela când eram preşedinte, între orele 21 şi miezul nopţii“. Mai ales că mogulii au plătit destul de bine pentru cele trei ore: probabil că o oră de preşedinţie a dlui Geoană i-a costat cam un milion de euro. Bine că sejurul prezidenţial al dlui Geoană a fost scurt, altfel îşi ruina complet mogulii şi mogulicii şi rămâneam fără ditamai capitaliştii – despre care dl Băsescu a exclamat: „un fleac, i-am ciuruit!“. Posibil. Dar şi ei pe noi.
Cinci ore
Scris de Iulia Nueleanu
Cam atât a durat visul de preşedinte al lui Mircea Geoană. El a avut toate ingredientele pentru a-i da pupilului lui Iliescu iluzia unei fericiri de-o clipă: muzică de învingători, aplauze frenetice, felicitări cu duiumul, susţinerea înduioşătoare a familiei şi, nu în ultimul rând, nişte sondaje favorabile făcute cadou de către generoşii moguli Sorin Ovidiu Vîntu şi Dan Voiculescu. În urma cadoului otrăvit al mogulilor, Geoană, îmbătat de victoria efemeră, a sărbătorit copios visul său de preşedinte. A băut şampanie cu Becali, a tăiat tortul cu Orban, l-a pupat pe Vanghelie şi i-a făcut o declaraţie de dragoste în public consoartei sale. Luat de val, Geoană a ajuns şi la sediul PNL din Aviatorilor, unde a luat-o de la capăt cu pupăturile, felicitările şi sticlele de şampanie. Mai spre dimineaţă, odată cu dispariţia aburilor de la şampanie şi cu numărarea efectivă a voturilor, s-a trezit şi Geoană din visul său unic, minunat şi şi-a dat seama că a rămas un prostănac. Oricât ar ţipa Hrebenciuc şi Dragnea că a fost fraudă şi oricât se străduiesc liberalii să ne convingă că românii din diaspora au votat la plezneală rămâne o certitudine: Băsescu este preşedinte pentru încă cinci ani, iar Geoană rămâne prostănac pentru o viaţă. Şi nu pentru că a pierdut, ci pentru că el chiar a crezut că este preşedinte şi s-a comportat ca atare, bazându-se doar pe nişte sondaje livrate de Moş Nicolae în ghetuţele sale roşii din Kiseleff. Şi-am mai remarcat ceva ieri. Geoană nu este încă om politic pentru că nu ştie să piardă ca un bărbat. Ascuns după Hrebe şi Dragnea, Geoană nu a avut ieri curajul să-şi asume eşecul. Din contră. S-a ascuns prin birouri şi a plâns în pumni după victoria pierdută. Abia când va învăţa să piardă ca un bărbat, abia atunci va putea să apară în faţa românilor şi să le ceară votul. Dacă va supravieţui luptei din partid.