Domnul Emil Hurezeanu este (re)cunoscut drept un expert al problematicilor rasaritene de politica externa. Cel putin asa e considerat si la Palatul Cotroceni (Vezi Intalnire de taina cu ziaristii la Cotroceni: Basescu vrea Ucraina …) Insa de la un timp nu stiu ce se intampla cu dansul ca, cel putin de cand e la Cotidianul, s-a cam ramolit (o fi de la lovitura din frunte?). De exemplu, intr-un material semi-documentar despre situatia Insulei Serpilor, intitulat România contra Ucraina, aparut in Cotidianul, distinsul analist comite o serie de gafe. Hai sa zicem ca prima e din vina corecturii, ca cica suprafata aflata in disputa intre Romania si Ucraina este de “12.ooo de metri patrati” – in realitate este vorba de circa 12.ooo de kilometri patrati (o mica-mare diferenta) – dar urmatoarele?
Respectiv:
1. “Mai intai sa spunem ca obiectul acestui dosar nu este stabilirea apartenentei de stat a Insulei Serpilor. Insula Serpilor a intrat in 1948 in componenta URSS, in mod abuziv, dar definitiv.“
In primul rand e cam greu sa spui ca Insula a intrat “definitiv” in componenta unei entitati statale care… nu mai exista. Apoi, termenul “definitiv” nu prea poate fi aplicat Istoriei. Asa o si-or fi spus si Ribbentrop si Molotov despre Polonia impartita de sefii lor, Hitler si Stalin. Tot asa, e ca si cum ai spune ca Insulele Kurile au intrat “definitiv” in componenta URSS (conform dreptului international), dar pentru asta trebuie sa jignesti un alt stat, respectiv Japonia, care, din 1945 incoace, inca nu a incheiat un Tratat de pace nici cu URSS nici cu succesoarea ei, Rusia, tocmai din acest motiv. Aceasta este de altfel si diferenta fata de Romania. Motivul pentru care Romania nu poate solicita Insula la Haga este Tratatul cu Ucraina semnat in 1997 de Emil Constantinescu cu Leonid Kucima, in care Adrian Severin, printr-o virgula, si-a depasit statutul de ministru al Romaniei si a atribuit Insula Serpilor Ucrainei in cadrul articolului 3 al Acordului Conex la Tratat. Insula Serpilor este pamant romanesc iar Romania nu a pierdut-o “definitiv”, ci momentan. Ea va putea fi revendicata cand un presedinte al Romaniei va denunta Tratatul cu Ucraina si va declansa un nou proces la Curtea de Justitie Internationala de la Haga.
2. “Romania si-a angajat si un asa-zis judecator ad-hoc, un fel de avocat pledant-consultant, in persoana juristului francez Jean-Pierre Cot, presedinte al Societatii Franceze de Drept International“.
Afirmatia este de-a dreptul absurda si neadevarata. Judecatorul ad-hoc este un judecator in toata puterea cuvantului. Nici vorba sa fie un “avocat pledant-consultant”. Dimpotriva, tocmai pentru a nu se considera ca ar avea vreo legatura cu Romania, Jean-Pierre Cot s-a ferit in toata aceasta perioada de vreo intersectare cu orice oficial roman, chiar in cadru public international.
3. “In instanta vor fi prezenti asa-zisii agenti ai Romaniei si Ucrainei pe langa Curtea de la Haga, inalti functionari diplomatici cu expertiza juridica internationala. ” “Asa-zisii” sau asa-numitii? Aceasta este titulatura lor: agenti guvernamentali. De ce “asa-zisii”?
4. “Nepunerea in opera a unei sentinte a celor 9 judecatori ai Curtii poate sa duca la izolarea internationala a tarii in culpa si la sesizarea Consiliului de Securitate al ONU.” Iarasi gresit! Curtea Internationala de la Haga are 15 judecatori. 9 este numarul cvorumului.
5. Si o nelamurire personala. Hurezeanu isi incheie articolul asa: “O izbanda la Haga ne-ar face ceva mai bogati in hidrocarburi, iar pe ucraineni si pe corsarii strategici singuratici ai Marii Negre, infinit mai simpatici“. Iar eu ma intreb: de ce ar deveni, ulterior procesului, ucrainenii si “corsarii strategici singuratici ai Marii Negre” (o forma cam invaluita de a-i numi pe rusi) infinit mai simpatici?