Familia Tismaneanu, acuzata de Hossu Longin ca a furat opere de arta de la romani arestati si evrei si germani vanduti. Mihai Pelin despre Operatiunea “Imbogatirea”

Pe fondul scandalului pentru gologanii statului si functiile de la IICCR, Lucia Hossu Longin acuza ca Tismaneanu si familia lui (foto tatal Lev, Leon, Leonte) sunt protagonistii unor furturi la kilogram de opere de arta, generate de consilierii sovietici aterizati in Romania (ceea ce ne aduce aminte si de Cazul Pacepa). Proprietarii au fost detinutii politici de la acea vreme dar si evrei si germani vanduti ulterior de regimul Ceausescu, acuza fosta realizatoare TV. Regretatul Mihai Pelin, care a studiat si Dosarul “Patrimoniu”, la care face referire  angajata lui Marius Oprea,  considera ca responsabil de perpetuarea acestei “stari de hotie” si dupa 1989 este Serviciul Roman de Informatii. Sa revedem cateva date din arhivele odinioara secrete asa cum au fost evocate de Mihai Pelin.

Operatiunea „Imbogatirea”
de Mihai Pelin

De aproape un deceniu si jumatate, cu deplina justificare, presa si opinia publica din Romania insista asupra restituirii catre proprietarii de drept a bunurilor confiscate sub regim comunist. Din pacate, lasand de o parte lumea rurala, in 99 la suta din cazuri se vorbeste numai despre imobile. Ca si cum acele imobile s-ar fi compus exclusiv din podele, pereti si tavane. Adevarul fiind ca foarte multe cladiri confiscate erau mobilate cu bunuri a caror valoare intrecea valoarea cladirilor insesi. Intre 1947-1952, toate aceste bunuri au disparut fara urme, practic fiind furate chiar de autoritatile romanesti sau cu ingaduinta acestora. Unele mai apar si in zilele noastre, in anticariate sau la case de licitatie, dar filierele pe care au ajuns la ultimii proprietari, cel putin deocamdata, nu se pot reconstitui. In primul rand datorita faptului sa SRI s-a asezat cu fundul pe arhivele fostei Securitati si nu ne permite sa luam urma hotilor.
Cum se iroseste un patrimoniu? In ultimii ani ’60, dupa debarcarea lui Alexandru Draghici si odata cu numirea lui Ion Stanescu la conducerea noului Consiliu al Securitatii Statului, s-a declansat operatiunea „Imbogatirea”, destinata sa recupereze macar o parte din bunurile anterior risipite. Scopul real al operatiunii nu este limpede nici acum. Se incerca recuperarea unui patrimoniu fabulos, pur si simplu? Sau noua garnitura de activisti, impinsa in fata de Nicolae Ceausescu, s-a trezit ca nu mai avea ce si de unde fura si ar fi vrut sa-i determine pe predecesori la o imparteala cinstita?
Cert este ca ofiterii de securitate implicati in operatiunea „Imbogatirea” si-au facut datoria cu acuratete. Dar nu aveau alta latitudine decat sa raporteze ce constatasera. Decizia finala urma s-o impuna partidul si partidul nu a decis nimic.
Iata un fragment dintr-un raport emis in epoca:
„Prin ordinul MAI nr. 6170, inregistrat la Directia Administrarii Bunurilor sub nr. 10596 din 1 decembrie 1948, s-au dat dispozitii ca Directiunea Administrarii Bunurilor sa inventarieze cartile confiscate si sa le predea la diferite institutii numeric si nu nominal, creandu-se astfel posibilitatea ca unele carti de valoare sa fie inlocuite cu altele. De altfel, in majoritatea cazurilor, inventarele au fost intocmite sumar, fara o descriere suficienta a bunurilor. Exemplu: din dosarul nr. 568, privind bunurile confiscate de la Gheorghe Tatarescu, rezulta ca s-ar fi vandut la cinematografie, printre alte obiecte, si 95 tablouri. Tablourile sunt trecute pe un simplu tabel, numeric, fara a se face o descriere a lor. Facand verificari la studioul Buftea, nu s-a putut da de urma acestor tablouri…
Din arhiva Consiliului Popular al Municipiului Bucuresti, rezulta ca s-au vandut la cinematografie 467 tablouri, dintre care 95 bucati au apartinut lui Gheorghe Tatarescu. Tablourile au fost vandute numeric, la preturi foarte mici. Datorita faptului ca au fost date la cinematografie numeric, fara o descriere a lor, aceste tablouri nu au mai putut fi identificate de noi. Cu ocazia verificarilor facute la cinematografie, am constatat ca, din cele 467 tablouri primite de la fosta intreprindere Steagul Rosu spre dotare, in momentul de fata mai au in magazie 45 tablouri si acestea sunt copii facute de pictori salariati ai cinematografiei. Despre cele 467 tablouri nu se mai stie nimic, ele nu apar in evidenta cinematografiei, iar actele initiale, cu care au fost primite, nu mai exista, ele fiind distruse prin ardere din ordinul conducerii cinematografiei. Tot cu ocazia verificarilor la cinematografie, am constatat ca Studioul Cinematografic Buftea a fost dotat cu bunuri care au apartinut fostelor castele regale, printre care obiecte din argint, in greutate de peste 1200 kg, obiecte din cristal si portelanuri, toate avand o valoare muzeistica si carora li s-ar fi putut da o intrebuintare mai buna, mai ales ca studioul nu se foloseste efectiv de ele”. (Arhiva Serviciului Roman de Informatii, fond D, dosar 9009, vol. 4, f. 613).

Consilierii sovietici pleaca, hotii raman

Perspectiva unor frumoase hotii s-a conturat si atunci cand s-a pus problema mobilarii vilelor in care au fost cazati consilierii sovietici. De aceasta chestiune s-a ocupat in exclusivitate Securitatea. Si vilele erau de furat, ca si valorile cu care li s-au ornat interioarele. Apoi, rand pe rand, consilierii sovietici au inceput sa plece din Romania si bunurile din vilele pe care le paraseau s-au impartit intre securisti, frateste, la preturi de bataie de joc. De pilda, o lustra de Murano din secolul XVIII era echivalata la pret cu lustrele din comert, produse de o cooperativa oarecare din Bucuresti. Din acest pret derizoriu se mai scadea pana la 80 la suta, uzura. Pentru ca lustra de Murano era veche de doua secole, tarnosita prin zeci de sufragerii si saloane, pe cand cea din comert era nou-nouta. Nu era normal sa fie mai scumpa?
Alt raport emis in cadrul operatiunii „Imbogatirea” ne lamureste asupra a ceea ce se afla in vilele despre care vorbim. Citam: „Pentru a ilustra calitatea mobilierului si a celorlalte bunuri cu care s-au mobilat vilele unde au fost cazati consilierii sovietici, redam aspecte din declaratiile unor persoane care s-au ocupat direct de aceasta actiune. Astfel, Dumitru Ghisa, in declaratia data, printre altele, precizeaza: “… Ar fi o mare pierdere pentru stat daca mobilierul s-ar fi ravasit, pierdut sau insusit, deoarece, in general, era mobilier de mare valoare: dormitoare, sufragerii, holuri florentine, Chippendale, Langyel, mobilier stil Louis al XV-lea si baroc, covoare originale persane, straine si indigene, unele de mare pret; piane marci de renume mondial; lustre de Murano, cristaluri si portelanuri Rosenthal, vesela si servicii de masa de pret, tavi si tacamuri din argint. Unele dintre acestea erau de o asemenea valoare incat, in mod obiectiv, nu puteam stabili valoarea lor in conditiile de atunci, si pentru faptul ca erau obiecte de arta procurate ieftin, a caror insemnatate noi nu o cunosteam. Sunt convins ca o buna parte din ele sunt obiecte de muzeu”. Numitul Stefan Georgescu, care s-a ocupat de cumpararea bunurilor pentru mobilarea acestor vile, relateaza: ’… Pentru mobilarea acestor case am cumparat dormitoare complete, lucrate in mahon, nuc, trandafir si executate la comanda, de firme renumite, ca Sekely si Reti, in diverse stiluri, florentin, Louis XV etc., la fel si sufragerii, de 6 si 12 persoane, pe ansambluri; tacamuri servicii complete de 6 si 12 persoane din argint si alpaca; servicii de masa Rosenthal, Bavaria si alte marci; lustre electrice, lampadare, abajururi, aplice etc., de calitate fina si marci straine ca Murano, Sèvres si sticla de Venetia. Pentru completarea si infrumusetarea apartamentelor s-au mai cumparat bibelouri, circa 300-400 tablouri de diversi pictori, ca Tonitza, Mützner, Bancila, Luchian, Grigorescu si alti pictori straini si covoare persane de diverse dimensiuni, si carpete, multe din ele originale, de Buhara, Afgan, Tebriz etc. ”. (ASRI, fond D, vol. 4, ff. 62-69).
Ce nu spunea Stefan Georgescu era ca respectivele bunuri fusesera „cumparate” tot din depozitele in care se ingramadise tot ce se confiscase din case.

Lista lui Secu’

In sfarsit, reproducem aici si o lista alcatuita de ofiterii implicati in operatiunea „Imbogatirea”, prin care ni se divulga o parte infima din cei ce au beneficiat de bunuri furate: Athanase Joja. Un covor persan mare, indigen, pe fond bej cu bordura bleu, diferite desene din diferite culori, dim. 4×3,40 m, evaluat la 1360 lei; una icoana cu scene biblice, la mijloc Maica Domnului si Iisus in Iordan, evaluat la 400 lei; un covor romanesc, dim. 5×4 m, rosu, cu chenar negru-bej, evaluat la 2000 lei; un tablou ulei pe panza, reprezentand o glastra cu flori, dim. 0,70×0,50 m, semnat Vanatoru 1940, 1000 lei; un tablou ulei pe panza, reprezentand o glastra cu diferite flori galbene si albe, flori de nufar, dim. 0,49×0,60 m, semnat R. Maniu, evaluat la 700 lei; una stampa reprezentand orasul Varsovia, dim. 0,40×0,30 m, evaluat la 400 lei; una stampa chinezeasca veche, dim. 0,34×0,44 m, lei 200; 12 cutite pentru masa din argint, 1,368 kg, lei 462; 17 furculite din argint, 1,244 kg, lei 560; 18 cutite desert din argint, 1,260 kg, lei 435; 12 lingurite din argint pentru oua, 0,168 kg, lei 58; un polonic din argint, 0,234 kg, evaluat la 81 lei; 2 furculite din argint pentru friptura, 0,225 kg, evaluate la 78 lei; un cutit din argint, evaluat la 37 lei; una paleta din argint, forma pentru tort, 0,100 kg, evaluata la 34 lei; un vas din argint forma ancora, 0,541 kg, evaluat la 364 lei; 2 tavi ovale cu ornament din argint, 2,935 kg, evaluate la 1688 lei; una tava cu toarta si ornament trandafir din argint, 1,567 kg, evaluata la 901 lei; una tava din argint rotunda, cu ornament flori, 0,435 kg, evaluata la 208 lei; una tava din argint dreptunghiulara, 0,313 kg, evaluata la 144 lei; una icoana din argint si lemn, reprezentand pe Sf. Gheorghe omorand balaurul, 1,929 kg, evaluata la 1000 lei; una fructiera din argint rotunda, cu ornament si 3 pietre rosii, 0,650 kg, evaluata la 290 lei; 2 sfesnice din argint, cu ornament de trandafir, 2,252 kg, evaluate la 777 lei; 2 sfesnice din argint, cu ornament frunze, 1,014 kg, evaluate la 350 lei; 2 sfesnice din argint, 0,780 kg, evaluate la 248 lei; 6 cesti ceai din argint, 1,141 kg, evaluate la 394 lei; una cutie din argint pentru tigari, pe capac figuri din portelan, o trasura veche (diligenta) cu 4 cai, 0,706 kg, evaluata la 440 lei; una cutie din argint pentru bijuterii, capac portelan, scena de dragoste, 0,560 kg, evaluata la 373 lei; 12 farfurii mici din argint, 2,491 kg, lei 859; 6 farfurii mari din argint, 2,067 kg, lei 713; un pahar mare din argint, 0,362 kg, lei 125; 6 cesti din argint, 1,141 kg, lei 394; una scrumiera din argint, forma ovala, 0,060 kg, lei 18; un tablou ulei pe panza, reprezentand interior de casa, un fotoliu, pe perete diferite tablouri, 0,63×0,53 m, semnat Gh. Petrascu 1940, evaluat la 500 lei; alte obiecte, total valoare 35671 lei. Observatii: Primite conform HCM nr. 1507/1956”. Alexandru Draghici. Un pat stil florentin cu saltea lana, lei 1800; 2 toalete stil florentin cu un sertar, lei 500; una toaleta stil florentin cu oglinda, lei 1000; un sifonier stil florentin cu 2 usi in cate un canat si una usa in doua canate, la una din usi oglinda, lei 3500; una masa sufragerie stil florentin, lei 1800; 8 scaune stil florentin tapisate piele, lei 2800; un fotoliu stil florentin tapisat piele, lei 2800; un bufet stil florentin, cu doua dulapuri in parti, cu cate una usa intr-un canat, 3 sertare la mijloc, 3 polite pentru carti, lei 2500; una servanta stil florentin cu una usa in doua canate, lei 1500. Familia (Tudor) Arghezi. Mobila stil florentin (masa sufragerie, 12 scaune sufragerie, 2 bufete, una masa radio cu etajera, una tip consola, una lustra Murano cu 12 brate). Observatii: Primite de la MAI, conform ordinului fostului ministru Alexandru Draghici. Familia (Constantin I.) Parhon. Mobila si alte obiecte; un tablou in ulei, dim. 0,64×0,78 m, reprezentand un drum de tara; un tablou in ulei, dim. 0,64×0,73, reprezentand o vedere de iarna de (Marius) Bunescu; un tablou in ulei, dim. 0,63×0,80 m, reprezentand un santier naval de R. Maniu; un tablou, dim. 0,85×0,66 m, reprezentand o glastra cu flori de Dudu Alexandrescu; un tablou in ulei, dim. 0,84×0,66 m, reprezentand un copil, de Camil Ressu; un tablou in ulei, reprezentand o casa de tara pe malul unei ape, dim. 0,90×0,80 m; un tablou in ulei, dim. 0,77×0,65 m, reprezentand o femeie goala; un tablou pictat, dim. 0,90×0,79 m, reprezentand o femeie culcata; un tablou, dim. 0,67×0,55 m, reprezentand o furtuna pe mare; un tablou pictura, dim. 0,75×0,65, reprezentand un peisaj de iarna de C. Constantinescu; un tablou in ulei, dim 1,70×1,10 m, reprezentand un portret de Costin Petrescu; un tablou in ulei, dim. 0,35×0,75, reprezentand un portret; un tablou, dim. 0,70×0,54 m, reprezentand o femeie; un tablou in ulei, dim. 1,50×1,10 m, reprezentand o femeie imbracata in doliu, de Doru Alexandrescu.
Observatii: Primite de la MAI, conform ordinului fostului ministru Alexandru Draghici.
Observatii: Primite conform HCM nr. 1507/1956.

Opinii in contrasens / Cronica Romana

You can leave a response, or trackback from your own site.

Leave a Reply

Powered by WordPress

toateBlogurile.ro

customizable counter
Blog din Moldova